Nehotărâre

Femeia nurlie
Din morţi ce te scoală
Ne place să fie
Şi plină, şi goală!

epigramă de Mihai Frunză din revista "Integrame cu umor", nr. 106 (2009)
Adăugat de Mihai Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Fiinţa ce din morţi te scoală,
Chiar şi Mefisto i se-nchină;
Ne place că e dracul... goală,
Dar nu şi când... de draci e plină!

calambur epigramatic de Gigi Burlacu
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritorul

S-a învolburat văzduhul
Şi din morţi un bard se scoală;
Fuse moartea să-i ia duhul
Şi-a plecat cu mâna goală.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet nemuritor

S-a învolburat văzduhul
Şi din morţi un bard se scoală;
Veni moartea să-i ia duhul
Şi-a plecat cu mâna goală.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire bahică

Beţivul din pat se scoală
Şi când vede sticla goală
El, încetişor suspină,
- În vis, parcă erai plină.

epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia modernă

Pe obraz – o aluniţă,
Gene lungi pe pleoape grele,
Roşu aprig la guriţă,
Iară la urechi – manele.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soaţa

Se îmbracă cum se scoală.
Cum nicio rochie nu-i place,
Vine iar la mine goală:
Cică... n-are ce să-mbrace.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia goală e cea mai plină de sine.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, bărbatul trăieşte o groaznică dilemă: are de ales între femeia care găteşte şi femeia care se găteşte.

aforism de Mihai Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te, cel ce dormi, şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos.

Sfântul Pavel în Noul Testament
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţi vânători

De cu zori, de cum se scoală,
Amândoi ceva împuşcă:
El, când nu-i cu puşca goală,
Ea, când este goală puşcă!

antimetabolă epigramatică de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie mărită

Asculţi pe Ica, cea nurlie
- Şi nimeni n-are cum s-ascunză -
Că dumneata, cu acribie,
O monotorizezi la... frunză.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Femeia frumoasă,
Dar cam fără viaţă,
Devine focoasă
Când banii sunt gheaţă.

epigramă de Mihai Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie luptătoare

cutia toracică e goală
căci femeia se întreabă cu slăbiciune
din ce este făcută
în femeie nu zboară fluturi şi nici câmpiile nu-s verzi
nici coastele nu ţes învelişuri florale

în părul ei zilele mai bune ce nu vor veni varsă sânge
căci durerea din interior ţâşneşte
prin fiecare bucată de carne
dar femeia nu scoate niciun cuvânt
ea ştie
că liniştea e plină de răspunsuri

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place ca wisky-ul meu să fie îmbătrânit, dar femeia să fie tânără.

citat din Errol Flynn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvatoarele

Lor, bărbatul li se-nchină,
Că îl vindecă de boală:
Damigeana, când e plină
Şi femeia, când e goală.

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp în do major

Primăvară primăvară
vaca mea imaginară
cum răsare soarele
sar pe tine florile

Să-ţi smulgă cântările
din tuspatru zările
să-ţi umple găleata iar
cu al veşniciei var

Primăvară pe felie
fi-ţi-ar mugurii să fie
iarba dă din colţ în colţ
şi ne scoală iar din morţi

Şi ne-aruncă firmament
pe-al iubirii continent

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 martie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare...

Două lucruri mai alină
Al meu chin şi a mea boală:
Damigeana când e plină
Şi femeia când e goală...

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforid

Ca o flacără
în
pielea
goală

Iubita
din amintire
se
scoală

Patul
ridicându-şi
la
cer

Îmi
lasă
cenuşă
şi
ger

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunii

Roşie de iese luna,
Când din somnu-i lung se scoală,
E că-n lume-i e ruşine
Să s-arate toată goală.

epigramă de N. Mihăescu-Nigrim din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul se scoală

Şi îmbrăţişează camera goală

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (16 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!