Pamieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
și-n tot itinerarul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde și-au lăsat și ostrogoții
Zig-zag-uri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
Acolo-un domn bătrân și calm
Chimist, cercetător cu sprayuri
Îi storcea ziua de uleiuri
Și făcea bombe cu napalm
În umbra lor ades vin fete
În primăvara vieții coapte
Cu ochi de jar și păr de noapte
Ca în reclamele helvete
Adâncă pavăză ori scut
Și bun liman pentru corăbii
Din larg se văd ca niște săbii
Pe care zeii le ascut
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre păr
- poezii despre publicitate
- poezii despre plâns
- poezii despre marină
Citate similare
Palmieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
Și-n tot itinerariul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde-au lăsat și ostrogoții
Zigzaguri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
Acolo-un domn bătrân și calm
Chimist, cercetător cu sprayuri
Îi storcea ziua de uleiuri
Și făcea bombe cu napalm
În umbra lor ades vin fete
În primăvara vieții coapte
Cu ochi de jar și păr de noapte
Ca în reclamele helvete
Adâncă pavăză ori scut
Și bun liman pentru corăbii
Din larg se văd ca niște săbii,
Pe care zeii le ascut.
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă cu poezie
Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duș
De parc-aștept ca să mă cheme
Un înger grav, acuș-acuș
Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minții, nimb
Îmi fac scriind bățos, diform
Învingeți întunericul și voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveți nici o vină
Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte
Ascult de sus un dulce grai
Aleargă pixul. Cum? Nu știu
Și ca un cititor în Braille
privesc. Și nici nu văd ce scriu
Lucrez așa ca un orbete
Da-n orice lucru-i câte-un rost
Și pentru toți în alfabet, e
Un simț ascuns, rămas la post
Îmi bănui literele mari
Ce le aștern cu stângăcie
Noviciatule, atari
capcane-au fost. Și-au să mai fie
Și scriu febril dacă nu dorm
O nerăbdare mă zorește
Poemul așternut diform
Când restul lumii se trezește
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre victorie, poezii despre tei sau poezii despre schimbare
Copacul cel bătrân
Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,
Cât vânturile nopții
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.
Și-n liniște adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frunze, poezii despre copaci, poezii despre cuvinte sau poezii despre bătrânețe
Noaptea vieții, o enclavă
Și iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site
cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc
cu mari nedumeriri la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad
după amiezile precaut
mi te iar aduc în față
ca un eșec ce se răsfață
și nu știu unde să te caut
că de la faptă la voroavă
neștiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieții o enclavă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre răsfăț, poezii despre prudență sau poezii despre ploaie
Și iar vin toamne
Și iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site
cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc
cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad
după amiezile precaut
mi te iar aduc în față
ca un eșec ce se răsfață
și nu știu unde să te caut
că de la faptă la voroavă
neștiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieții o enclavă
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea adâncă
Mai sunt câțiva fideli trecutului,
Așa cum sabia-i fidelă scutului
Și ne îndrăgostim de toamna rece,
De umbra teiului sau umbra nucului;
Apoi, când iarna zbuciumă-n păduri
Și se aude vag ecoul cucului,
Toți pădurarii-și cară lemne-n casă,
Doar lupii se așază-n jurul focului.
*
Plânge și muntele, plânge câmpia,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,
Plânge salcâmul și ciocârlia,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...
Plânge mioara, plânge și lupul,
Apoi gura nopții, hulpav, îi mănâncă,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre fidelitate, poezii despre trecut, poezii despre stânci, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am descins de azi la mare
Am descins de azi la mare
La o mare care nu există
Câtă vreme mai persistă
Aderența la eroare
Cocoțat pe-un colț de stâncă
Mă prefac că aștept corăbii
Și trec prin zăngănit de săbii
Pirații-n noaptea mea adâncă
Singur. Nimeni împrejur
Cale de-o leghe sau mai multe
Vin pescărușii să asculte
Al catedralei ape, murmur
Și mă bronzez. Am pielea arsă
La țărm pierdutele iubiri
Făcând recurs la amintiri
Asupra mea se iar revarsă
Un vânt de senectute adie
Reconfortant pe deal și luncă
Și hăituit ca la poruncă
Mereu cu lipsuri la simbrie
Și stau așa înfipt pe scaun
Pun valurile să vibreze
Zvârlindu-se spre metereze
Pe care s-a urcat un claun
Mi-nchipui sarea de omăt
Pe harta vieții cum transpare
Un punct de dincolo de zare
Din viitor spre îndărăt
Pe alții poate îi intrigă
Improvizația această
Când nu fac parte din vreo castă
Dar au pretenții la cvadrigă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viitor, poezii despre religie sau poezii despre prezent
La degetul inelar: Calea Vieții
Se făcea că mor și de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.
Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri nu-mi ceri...
Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...
Se face-acum de zorii dimineții
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieții?
Se face că mi-e dragă iară ceața
ce stă pe ochi așa cum o ragletă
eu nu mai văd, eu nu mai țin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre salvare, poezii despre păr blond sau poezii despre moarte
Primăvară brusc
Sosește primăvara calm
Prin galeriile subtile
Din care urcă greu, tactile
Influorescențe de napalm
Primăvara vine brusc
C-am ieșit ca gâzele la soare
Aripi și lăbuțele să-mi usc
După iarna asta mare
Dorm cățeii toropiți de cald
Pământul mai mustește-a sevă
Parc-am intrat de nu știu când în grevă
Și-aș visa un râu ca să mă scald!
Nu m-aș duce nici la băcănie
Să-mi cumpăr de-ale gurii și nici pâine
C-aș dormi așa și până mâine
De necaz. Sau chiar de bucurie
Zarva lumii a rămas departe
Zgomotele nu mă mai ating
Doi copii-n vecini joacă pong-ping
De jocul lor, o viață mă desparte
Arde focul în bucătărie
Poștașul îmi aduce o scrisoare
Dar lenea mea-i așa de mare,
Și-mi gătesc de foame o iahnie
O turmă paște vizavi pe deal
O fătucă saltă pe potecă:
Spuneți voi, care bibliotecă
Mai ascunde-așa un ideal?!
Și-aș vrea să mai lungesc nițel
șederea. Însă mă opresc
Că vine vremea să-ngrijesc
O bubă la un degețel
Ce pace-n jurul meu respiră
Natura-n care m-am născut
C-aș lua-o iar de la-nceput
Precum Apollo doar cu-o liră!
Dau foc țărani gunoaielor prin curți
Ascut securi, repară câte-un gard
Nu-ntreabă nimeni de rimel sau fard
Și țâncii ies cu pantalonii scurți
Ce liniștită zi și calmă
Că mie mi se-nchide pleoapa
Ogoarele se văd ca-n palmă
Și mici sătenii, care dau cu sapa
La câțiva pași, mulțime de izvoare
Își caută o albie comună
Șuvițele de apă se-mpreună
Și pornesc la vale către mare
Nu m-am mișcat din jilț deloc
De parc-aș fi stăpânul lumii
Și altă-ngrijorare nu mi-i
Iahnia doar să nu dea-n foc.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre foc, poezii despre țărani, poezii despre văi, poezii despre visare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Marină estivală
În port, niciun vapor,
Și-n larg,
Nici fum, nici pânză, nici catarg!...
Din Orientul plin de soare,
De flori, de fructe aromate
Și de povești neterminate,
Din Orientul plin de soare
Și maladii molipsitoare
N-a mai sosit în port, de-azi-noapte,
Nimic
Nici flori, nici fructe coapte,
Nici opium, nici tutun de pipă...
Nici aspirină pentru gripă...
În port e liniște,
Și-n zare
Tot liniște (dar mult mai mare).
În larg sirena nu mai țipă
Și macaralele-au tăcut,
Iar sus, pe dig, hamalii dorm,
Duhnind a spirt și-a iodoform...
Și portul parcă-a dispărut...
Doar farurile lumânări marine
Mai stau de veghe, nu știu pentru cine
Și grave, ca niște Sibile
Ce rătăcesc pe Euxin,
Șoptesc:
"Trec zile după zile
Și-Argonauții nu mai vin!..."
poezie celebră de Ion Minulescu din Propilee literare, III, nr. 8 (1 iulie 1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre tăcere, poezii despre porturi, poezii despre lumânări sau poezii despre fum
Noaptea învierii
între mine și mine este un loc viran
acolo îngrop trupurile iubitelor pe
care nu le-am uneori melancolia trece
în halat și papuci de spital are mănuși
chirurgicale și instrumente pentru prele
vat organe precis va găsi un ficat pe
care l-am mângâiat un mușchi un zâmbet o
venă pentru un transplant în poem melan
colia se plânge că iar e de gardă în
noaptea de înviere când toate poemele
din lume se ridică din praful uitării și
ca niște zombi își caută autorii pe străzi
printre blocuri le aud cum vorbesc într-o
limbă străină ajutor ajutor strigă o parte
din mine vom fi înghițiți de cuvinte alerg
urmărit de vinovăție și frică spre buncărul
antiatomic de fapt o groapă întunecoasă și
strâmtă în care abia încap munții cu zăpezi
și tot ce am mai adunat în cei 40 de ani
de rătăciri prin deșert privesc ceasul
care îmi ruginește pe piept e noapte
noaptea lungă a învierii
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre uitare sau poezii despre transplant
Privesc cum plânge cerul
Stau la fereastră și privesc
Cum plânge cerul
Și copaci cu brațele întinse
Cer, în genunchi, cu fața spre altar,
Iubirea celor dragi
Și plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai știe
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu știe că în somnul lor
Și primăvara își avea sălaș,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraș...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Și un mărgean de flori de viorele
Și-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Și își deschide cupa primul vis.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre încălțăminte, poezii despre zambile sau poezii despre rochii
Un nod pe care nimeni nu-l desface
Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală
Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă;
Cunoscători secretelor ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și parcă ar voi să mă întrebe:
- Ce ne privești mă' ca un zevzec?!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre zbor
- poezii despre secrete
- poezii despre prostituție
- poezii despre pisici
- poezii despre pace
- poezii despre noroc
- poezii despre naivitate
Trimite-mi o zi
Trimite-mi o zi în care să vin,
O zi din lumești calendare
Pe unde iubirea nu moare
Și este un vers din destin.
Trimite-mi o poartă prin care să trec
Ușor ca-ntr-o veche poemă,
Să-mi pun din iubiri diademă
Și șal de lumini, mitul grec.
Deschide-mi încet o fereastră,
Va fi între spațiu și timp
Și zeii vor scrie-n Olimp,
Legende cu dragostea noastră.
rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre spațiu și timp, poezii despre calendar sau poezii despre Olimp
Un nod pe care nimeni nu-l desface
Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală
Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă,
De parcă știu secretele ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și ar voi cumva să mă întrebe:
- Ce ne privești mă', parc-ai fi zevzec?!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.
Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.
Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre natură, poezii despre început sau poezii despre vestimentație
Ascunsă la vedere
nu-mi spune că mă vinzi
răscolitor și straniu
prin noaptea mea când trec
planete de uraniu
zadarnic mă expui
la tirul cu săgeți
în carnea mea dorm pâlcuri
din luptătorii geți
străin, însă de-al casei
pierdut în câte-un act
și îmbrâncit de lume
cu fiece impact
sechestru pe argilă
comandament sau lest
în sâmburele de foc
e numai un protest,
o sită care cerne
și zboruri și căderi,
mereu la îndemână
comorile ce-mi ceri
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre proteste, poezii despre planete sau poezii despre comori
Somn
Noaptea nu cântă, noaptea nu strigă
Coboară o linște care intrigă
Când mergi să te culci, parcă treci niște porți
Calculează din vreme ai norocului sorți
Parcă pleci la o luptă, oare știi că te-ntorci
Plin, peste câmpul cu cadavre de morți
Se aude oftatul unui cal ce nechează
E mintea lucidă-visezi- ori e trează...?!
Ești încă viu... te gândești c-ai scăpat
Probabil destinul râzând te-a uitat
Probabil că-n lumea de fum și hârtoape
Roata s-a-nvârtit pentru încă o noapte
Dar ce te ucide, ce te doboară
Nu e armura sau rana ușoară
Ci ca o lamă de fulger e gândul
Că n-ai cum să-ți afli nici locul, nici rândul
Te întorci în cetatemai bătrân și târziu
Nu sună trompeteești învins, e pustiu
Calul ți-l tragi de căpăstru la pas
A-nghețat răsuflarea și timpul pe ceas
Unde te duci când te culci, unde pleci
Ce ținuturi departe, ce locuri mai reci
Ce te așteaptă, te pândește, e după
Ori ce fiare hămesite din tine se înfruptă
E noroc, e hazard, ești doar o-ntâmplare
Poți trăi, poți muripe nimeni nu doare
Este somn sau e-o moarte, nu ai cum să știi
De ești viu între morți, ori mort între vii
Mi-e frică de drumuri, de plecări și de somn
Mi-e frică de timpul ce-mi scapă din mână
Știu că zâmbiți când îmi spuneți să dorm
Și mormăiți mai mult pentru voi: Noapte bună!
poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai sau poezii despre trompetă
Troc
Să-ți dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îți dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!
Să-ți spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îți spun din dor, din vină, eu,
Ca-n brațe să îmi cazi:
Al meu!
Să-ți cânt ca să îmi cânți,
Ce joc!
Îți cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinți
În troc.
Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îți vin din ochi, din pași, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.
Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, ușor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.
poezie de Gabriela Chișcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre muzică sau poezii despre jocuri