Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Petre Țuțea

Deși sunt bolnav și neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Știți de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existenței mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reușit să intuiască existența sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Și nici n-am să plec de voie din ea. Ăsta este jocul fundamental al existenței mele.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Sonya: Și totuși, nu despre acel raport e vorba, ci despre jurnalul ei personal; măcar acest amănunt l-am observat detaliat, din apropiere...
Lucian: Ciudat... De ce să fi scris Lia despre mine în jurnalul ei personal?
Sonya: Pentru că te iubește. Și tu pe ea. Nu-i așa?
Lucian: Sonya, de câte ori te rog să nu mai vorbim despre ea? Înțelege! Nu vreau punem în discuție sentimentele mele. N-am de gând să mă destăinuiesc față de tine sau altceva asemănător.
Sonya: Spune-mi măcar dacă ești îndrăgostit sau nu...
Lucian: Ah, nu... Ascultă, Sonya, sunt drăguț și amabil, dar dacă mai continui mult astfel, insistând pe subiectul ăsta, am să-mi pierd răbdarea și să știi că mă voi întoarce imediat înapoi în navă, chiar dacă ar fi un gest grosolan și nepoliticos din partea mea! Îmi asum acest risc.
Sonya: Luci, nu vreau te supăr, dar insist doar pentru ... Vreau să-mi răspunzi la această întrebare, cu sinceritatea care te caracterizează, pentru s-a întâmplat, fără voia mea, ceva ce n-am putut evita...
Lucian: Ce vrei spui?!
Sonya: Nimic rău... Îmi pare rău, știu că nu trebuia, n-am vrut, dar... M-am îndrăgostit de tine.
Lucian: Oh, nu... Nu se poate! Asta-i grav! Dar nu... Nu e bine! Chiar deloc.
Sonya: Știu că nu trebuia, dar... Îmi pare rău.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Exact, este evident faptul tu exiști! Orice minte infatuată crede știe că și ea există și zice zeflemitor: "Și ce-i cu asta?" Dar existența este gândul despre existență, pentru că asta nu e deloc existența, ci prizonierat/reducere în/la gând, sau exiști ca și libertate non-duală? AȘADAR, TU EXIȘTI CA ȘI CE: - ca și gândurile pe care le ai despre tine; gen: "exist ca și om, exist ca și Ioana sau Gabriel, exist ca și femeie, mamă, soț, bunic, etc.,?" - exist ca și pură existență neasociată gândiri, liberă de orice "eu" devenitor, evolutiv?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Off, Sonya... Nu-i vina ta, nu ție trebuie -ți pară rău. Tot eu am greșit și față de tine. Am fost un neghiob, un prost, un idiot! Cât de tâmpit pot fi uneori... Nu-mi vine cred! Cum am putut oare? Nu-mi dau seama... Nu trebuia te las -ți faci speranțe în ceea ce mă privește. Ți-am spus încă de atunci să nu-ți faci iluzii în privința mea; repet, n-am vrut și nici nu vreau suferi din cauza mea. Tot ceea ce doream era te înveselesc puțin, -ți îndepărtez gândul de la colega mea, Maria și de la proaspătul ei soț, Nick, dar se pare că am greșit, din nou. Atât de mult... Scuză-, te rog, dacă poți. Cred că nu trebuia ne fi întâlnit vreodată...
Sonya: Nu din cauza asta m-am îndrăgostit de tine, nu atunci când ne-am întâlnit, nu pentru că m-ai îmbrățișat și m-ai sărutat, ci de cum te-am văzut prima oară; mi-ai atras imediat atenția asupra ta, deci nu te considera chiar atât de vinovat. De atunci m-am tot gândit la tine, deși parcă știam că n-ar trebui, nu doream să-mi fac iluzii în ceea ce te privește, dar s-a întâmplat, fără voia mea. De aceea vreau știu acum dacă ești îndrăgostit sau nu, de altcineva; adică, mai exact, de ea? Sau dacă ești cumva liber; liber pentru mine?
Lucian: Off, Sonya... Ce-aș putea -ți zic? De moment ce lucrurile au luat o asemenea întorsătură și au devenit atât de serioase, cred că n-am încotro, trebuie recunosc adevărul, deși știu că e dureros. Sonya, eu... Tu... Îmi placi, foarte mult, vreau să-mi fii și să-mi rămâi în continuare prietenă, dar... Îmi pare rău, nu te iubesc, adică nu sunt îndrăgostit de tine. N-aș fi vrut spun asta, dar e adevărul și nu-l pot evita. Aș vrea însă să nu suferi, nu din cauza mea. Repet, îmi pare rău...
Sonya: Nu-i nimic. Apreciez sinceritatea ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Bărbatul: Vreau să exist în mod oficial! Ajutați-mă să vin pe lume...
Ofițerul: Îmi pare rău! Sunt ofițer, nu moașă comunală...
Bărbatul (disperat): Trebuie să mă ajutați! Intră în obligațiile dumneavoastră de serviciu. Sunteți doctor în existență...
Ofițerul: Greșiți! Specialitatea mea filozofică este epistemologia...
Bărbatul: Ajutați-, domnule ofițer!... Pentru problema mea, e bun și un epistemolog! Am venit să-mi găsesc propria identitate...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de (2010)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Încet, încet te uit... dar nu, nu pot

Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...

Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...

Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...

Eu acum,
nici nu mai doresc te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...

Nu a fost vina ta
tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu- prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...

Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...

Nici nu exult la gândul,
acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...

Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
trece nepăsători unul pe lângă celălalt...

Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Grivan (ridicându-și capul):... Iată pentru ce mi-am luat eu masteratul în epistemologie... Dar, filozofic vorbind, ceea ce s-a întâmplat, probabil trebuia să se întâmple. O raționalitate inteligibilă dirijează mișcarea lumii... Non-existența este necorporală, fiindcă nu poate fi gândită. Dar eu exist, pentru gândesc. Exist, dincolo de orice transcendență! Exist și sunt contingent cu mine însumi! Ce forme degradante poate lua uneori lupta pentru existență! Latru, deci exist! (Pauză). Această ontologie duce la concluzii epistemologice surprinzătoare! Dacă nu există nimic în afara existenței, dacă aceasta este imuabilă și nedevenită, atunci lumea noastră rămâne doar o iluzie... Va trebui analizez noua mea situație în termeni raționali. Pentru că doar gândirea rațională duce la adevăr. În teoria cunoașterii, logosul rămâne instanța supremă... (Pauza). Existența mea a intrat într-o fază nouă de evoluție. recapitulăm! Mi-am găsit un loc de muncă... Sunt câine senatorial și probabil am dobândit statut de funcționar public... Voi fi un patruped obedient și politicos. Altfel, acești vajnici cavaleri ai libertății vor pune pe liber! Câtă dreptate avea Socrate: binele sau mizeria individului sunt dependente de calitatea statului în care trăiește...

replici din piesa de teatru Partidul Național al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de (2010)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Descartes

Mă îndoiesc de adevărul tuturor credințelor mele. De îndoiala mea însă nu m-aș putea îndoi. Iar întrucât îndoiesc, cuget, nici aceasta n-aș putea-o nega. Și de vreme ce cuget sau gândesc însemnează că exist ca ființă cugetătoare sau gânditoare. Pot să mă îndoiesc de existența tuturor lucrurilor din natură. Pot să mă îndoiesc de existența propriului meu corp: de unde știu că nu este o simplă închipuire? Cât timp însă am această neîncredere, gândesc și ca atare exist ca o ființă gânditoare, independentă de corpul material.

citat celebru din
Adăugat de Adina OrosSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Adrian Păunescu

Taina

1. Dacă n-am să vin deseară
Mamă ușa n-o-ncuia
Spune-i tatei -s în poartă
Sau găsește tu, sau găsește tu, sau găsește tu ceva.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Privește, mamă, jocul și taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

2. Nu pune nici-o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelamurită ramînă
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Privește, mamă, jocul și taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

3. De m-apucă miezul nopții
Și eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Privește, mamă, jocul și taci, nu întreba:
E foarte sïmplu, este noaptea mea.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Octavian Paler

Deși nu știu, domnule cum e mai rău: -ți pară rău de ce ai făcut sau să-ți pară rău de ce n-ai făcut... niciodată n-am reușit sa mă decid.... Dar cineva zicea că pe măsură ce îi scad puterile, îi scad și dorințele. Adică nu mai ai putere fugi, nu mai ai dorință fugi. Eu cred lucrurile nu stau așa. Dacă nu mai ai putere bei e și pentu că nu-ți mai e de-ajuns de sete. Și, la drept vorbind, asta îmi reproșez. Că atunci când puteam merge nu mi-a fost de-ajuns de sete. Că am avut forța renunț... Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos.

în Un om norocos
Adăugat de Adriana IonescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Mircea Cărtărescu

Căci ar fi fost și este înspăimântător -nțeleg , da, peste tot sunt semne care mi se adresează, ele strigă după descifrare, dar că mintea mea nu e în stare le lege într-o coerență, necum într-un tunel sau într-o evadare. Nu am trăit degeaba, îmi spun în fiecare clipă a vieții mele, fiindcă n-am ajuns scriitor, fiindcă sunt un biet profesor de română, fiindcă n-am nici familie, nici avere, nici o noimă pe lume, sau fiindcă trăiesc și am să mor printre ruine, în cel mai trist oraș de pe fața pământului. Ci pentru că mi s-a pus o întrebare la care n-am aflat răspunsul, pentru că am cerut și nu mi s-a dat, am bătut și nu mi s-a deschis, am căutat și nu am găsit. Iată ratarea care mă înspăimântă.

în Solenoid (2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.
Vladimir Potlog

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit -l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți moară? fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.

poezie de (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit -l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți moară? fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.

poezie de (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori...

De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
-i amintesc ce a uitat.

N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.

După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.

"Ce fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.

De câte ori am încercat
ma ierte, m-am rugat,
Dar n-a vrut, nu m-a iertat,
Nici măcar nu i-a păsat.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, Luci... Te înțeleg. Poate n-ar fi trebuit -ți fi spus toate acele vorbe; știu că am fost prea dur cu tine. Îmi pare rău.
Lucian: Nu trebuie -ți pară rău, Mihai. Chiar meritam te comporți astfel. Chiar așteptam la o reacție violentă din partea ta, dar tu ai fost destul de calm, contrar așteptărilor mele.
Mihai: M-am străduit din răsputeri atunci să mă abțin, să nu izbucnesc, dar... Eram prea tulburat, șocat, nu mă puteam controla, concentra, gândi logic. Nu așteptasem la una ca asta; nu din partea ta! Eram contrariat, de aceea m-am purtat astfel.
Lucian: Ce te-a determinat -ți schimbi părerea?
Mihai: Mi-am dat seama greșeam. Am înțeles că nu aveai cine știe ce intenții, sau ce-mi trecea mie prin minte atunci.
Lucian: Îmi închipui... Ascultă, sper ceea ce am făcut n-a stricat cumva relația dintre tine și Ly; lucrurile mergeau așa de bine între voi doi, sau cel puțin mie așa mi se părea. Sper prostia mea nu v-a afectat în vreun fel, pentru că n-am avut nici o clipă intenția s-o îndepărtez pe Ly de tine. N-am vrut -ți fur prietena, iubita. Trebuie să mă crezi! Adică, eu și Ly... Cu siguranță, nu!
Mihai: Liniștește-te! Știu acest lucru. Oricum, n-ai fi putut să mi-o iei, n-aș fi cedat așa de ușor. Aș fi luptat pentru ea; nu mă refer la bătaie, desigur... Dar știu că nu asta ai încercat. Iar în privința relației dintre mine și Ly, nu-ți face griji. Nu s-a schimbat nimic. Lucrurile merg în continuare la fel de bine între noi, relația noastră n-a fost deloc afectată, cu nimic.
Lucian: Hmm... Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu Lia, ci tu ai fi intrat atunci în cameră... Oare cum ai fi reacționat?
Mihai: Mai bine nu te întreba. Nu cred într-o asemenea situație aș fi putut judeca în vreun fel, deci, nu știu ce s-ar fi întâmplat, cum aș fi reacționat... Mai bine că n-am intrat eu.
Lucian: Da, mai bine...
Mihai: Sper însă să nu mai încerci vreodată s-o săruți pe Ly, indiferent de motive.
Lucian: Bineînțeles că n-am să mai încerc așa ceva, doar nu-s prost!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cuget, deci exist

Vă spun, da-mi este cam aiurea,
Eu cuget, așadar exist,
Dar n-am să fac ce face lumea,
Fiindcă am soțul... pugilist.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fernando Pessoa

* * *

Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu.
Câteva tone de pietre sau țigle clădite nu sunt suficiente
Pentru a ascunde pământul, acest pământ care e totul.
Mari sunt pustiurile, mari și pustii sunt și sufletele -
Pustii fiindcă nu trece prin ele nimic decât ele însele,
Mari fiindcă din ele se vede totul, și totul e mort.

Mari sunt pustiurile, o suflete!
Mari sunt pustiurile.

Nu am luat bilet pentru viață,
Am greșit ușa sentimentului,
N-au existat nici voință și nici ocazie pe care să nu le pierd.
Nu-mi rămâne astăzi altceva, în ajunul călătoriei,
Cu valiza desfăcută așteptând o aranjare a lucrurilor mereu
amânată,
Așezat pe scaun înconjurat de cămăși ce nu mai încap
nicăieri,
Nu-mi rămâne astăzi (afară de jena de a sta așezat prostește
așa cum stau)

Decât aflu următorul lucru:
Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu.
Mare e viața, iar faptul ai viață nu înseamnă nimic...

Îmi aranjez valiza mai bine cu ochii care gândesc o aranjeze
Decât cu mâinile mele fictive (și cred că mă exprim bine).

Îmi aprind o țigară ca să-mi amân călătoria,
Ca să-mi amân toate călătoriile,
Ca amân întreg universul.

N-ai decât treci mâine pe aici, realitate!
Destul pentru astăzi, oameni bravi!
Amână-te, prezent absolut!
Mai bine să nu exiști decât exiști așa cum ești.

Cumpărați-i ciocolată copilului căruia eu i-am urmat din
greșeală
Și scoateți reclama fiindcă mâine are loc infinitul.

Doar trebuie să-mi fac valiza,
Trebuie neapărat să-mi fac valiza,
Valiza.
Nu pot să-mi transport cămășile în ipoteză și nici valiza în
rațiune.
Da, toată viața mi-am petrecut-o făcându-mi valiza.
Tot așa, toată viața, am rămas prosternat între stive de
cămăși
Făcând planuri și rumegându-mi, ca boul ce încă n-a ajuns la
rangul de zeu Apis,
destinația.

Va trebui să-mi fac valiza existenței.
Va trebui să exist ca aranjez valize.
Scrumul de la țigară cade pe cea dintâi cămașă din teanc.
Arunc o ochiadă, constat că sunt pe cale adorm.
Știu un singur lucru: știu trebuie să îmi fac valiza,
Și că mari sunt pustiurile, totul este pustiu,
Și că există o parabolă despre asta, pe care evident c-am uitat-o.

Iată că mă ridic de pe scaun și-i încarnez pe toți Cezarii.
Până la urmă am să-mi închid definitiv valiza.
La naiba, am s-o aranjez și am s-o închid;
Vreau o văd pur și simplu luată de aici,
Vreau să exist independent de ea.

Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu,
De nu cumva înșel, evident.

Mai bine să-mi fac valiza.
Sfârșit.

poezie de din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "A Little Larger Than the Entire Universe: Selected Poems Paperback" de Fernando Pessoa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 43.99 lei.
Petre Țuțea

Am devenit un gânditor creștin când mi-am dat seama fără revelație, fără asistență divină, nu pot ști nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot ști de unul singur, când mi-am dat seama fără Dumnezeu nu poți cunoaște sensul existenței umane și universale.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: La naiba! Dom' director...
Lia: Ce-i cu dânsul?
Lucian: Dânsul trebuia fie comandantul acelei misiuni, a navei dumnealui, "Vulturul".
Lia: Și?!
Lucian: Și... Asta pune serios pe gânduri. Prea multe coincidențe deodată! Pe de o parte, "Vulturul" – proiectul dumnealui de diplomă, misiunea spre Proxima, a cărei comandant trebuia fie... Pe de altă parte, "Pacifis" – proiectul meu de diplomă, aceeași misiune spre Proxima, eu – comandantul... Și atunci?! Oare chiar n-a intervenit dânsul cu nimic pe lângă Comisie, aranjeze astfel încât eu să fiu numit în funcția de comandant, doar pentru eram preferatul dânsului? Chiar a făcut asta?!
Lia: Luci, iar începi?! Nu te mai chinui! Credeam ai depășit faza asta. Sunt convinsă că n-a fost așa. Îmi pare rău pentru ce ți-am spus anul trecut. Mi-am cerut scuze, de mai multe ori chiar...
Lucian: Nu, Lia... Nici tu n-ai priceput nimic... Nu-i din cauza a ceea ce ai spus tu! Întotdeauna am avut această bănuială și n-am reușit încă scap de ea; e prezentă în mintea mea. Pe naiba! Dacă dânsul chiar a făcut asta, n-am să-l iert niciodată!
Lia: Luci, calmează-te, te rog! Nu vorbi astfel! Nu era nimic rău în faptul domnul director te considera favoritul dânsului. De-a lungul acestor ani, am avut ocazia te cunosc destul de bine și pot spune -l înțeleg perfect! Și n-ar fi nimic rău nici dacă dânsul ar fi încercat intervină în vreun fel în favoarea ta. Dar nu cred că a făcut acest lucru, pentru tu n-ai nevoie de favoruri din partea nimănui, nici măcar din partea dânsului...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Și n-a știut vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simțindu-mi conștiința vinovată,
nu e totul bine-n țara mea.

Puteți să mă-ntrebați: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am răspund milos și pe-ndelete:
- Eu știu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit și nervi și timp și viață,
În drumul care m-a ademenit
Și-am acceptat dorm pe copci de gheață
Și să trăiesc pe muche de cuțit.

Puteam să-mi fac în alte părți avere,
Puteam fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toți servii,
-l rod meschin și fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toți nervii
Și ea nu-minici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Țară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.

N-am dreptul la o mare suferință?
Nu-mi dați cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia ființă
Un neam pe care voie am să-l văd.

Și n-am să pot să-ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
-nvețe nebunia blestemată
De-a-i fi ușor când țării îi e greu.

Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toți o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deși putea zbura, dacă voia.

N-aveți la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luați,
Un singur leac îmi trebuiește mie:
-i pot vedea pe ceilalți vindecați.

Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numește Țară
Și leacul este ea și numai ea.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook