Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fântâna

În ciutura neagră, bătrână,
îmi tremură greu amintirea,
iar cumpăna veche-a fântânii,
ce-și știe de veacuri menirea,
scrâșnește strident într-o doară
când apa o urcă-n lumină
să stingă pârjolul de vară.
Când gura-nsetată mi-apropi
de buza ciuturii plină
și sorb cu nesaț povestea adâncului,
mă-mpărtășesc din viața
ce țâșnește ca ofrandă,
din seva pământului.
Prin cântecul ciuturii pur
chipu-mi privesc
în oglindă mai clar
și spăl cu răcoarea ei fardul,
întins ca o mască de var,
ce-ascunde a timpului urme
săpate în sigur contur
de jocul ce-l poartă hazardul
ce tropăie-n jurul meu dur.
Și-n preajma fântănii se vede
a timpului mână cum sapă,
când zidul fântânii-o să cadă
eu fivo-i de mult
doar o frunză peapă.

poezie de
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cuvântul

Nu poate fi, nu este, n-a fost decât așa:
Pe bidivii vremii săltând ușor în șa,
Parfumul și culoarea și sunetul, purtând
În clare transparențe și inimă și gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-și dau binețe-n tihna străvechilor răscruci
Și bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec și numai o făptură.

poezie de din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Oglinda din adânc

Când mă privesc într-o fântână
văd cu-adevărat în zi
așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în fața mea bătrână
cum ceruri și pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
știu că-n adâncuri foste mume
îmi țin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd și soarta, uit de nume.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!

poezie de (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fântâna pisicii negre

Pisica neagră trecea prin iarbă. Era noapte și parcă
Avea o vargă. Pe sub streașină bătea vântul.
Pâș, pâș se strecura. Îl ascultam cum calcă.
Iarba se înfiora când trecea pisica neagră.

Era o fântână plină până în gură cu apă. Plouase mult.
Apa nu era bună. Se stricase, iar fântâna-și pierduse
Rostul de a adăpa. Nimeni nu mai vine setea din buza ei
și-o stingă. I-a apus soarele. Nu mai are lumini.

În mintea mea târziul se opintea cu pisica neagră.
Îmi era frică să mă mai duc la fântâna plină cu apă.
Pâș, pâș se strecura apusul peste noi dinspre răsărit.
Fântâna umplută cu apă s-a înecat și apoi a murit.

poezie de
Adăugat de Mircea Lucian NincuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Tudor Gheorghe Calotescu

Îmi sunt așa inegal uneori

încât văd când pitic urcat pe o lună plină
când cine știe ce uriaș rămas pe pământ
un fel de guliver rătăcit în propria lui poveste
iar din când în când mă lovește o altfel de sete
aș fi îndrăznit să-i zic nebună
dar nu are nimic comun cu pierederea realității
pur și simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoașe
și nu am niciun deșert de străbătut
nici măcar nu fac parte dintr-o caravană
doar mă supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai străveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului

îmi sunt așa greu de înțeles
încât nu vreau las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmă de melc universal
într-o repetare absurdă spre neant

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă doare

Mă doare-un rug de sânge în piept,
Mă doare-un vaiet prelins nedrept,
Mă doare-al meu dor arcuit
Din vise ce-n drum s-au răsucit.

Mă doare buza din călcâie,
Mă doare gândul care suie,
Mă doare șoapta din oglindă
Din seri când așteptam în tindă.

Mă doare lacrima de gheață,
Mă doare pasul meu prin ceață,
Mă doare fruntea prinsă-n nor
Și-al apelor murmur ușor.

Mă doare când n-aș vrea să doară,
Mă doare-n iarnă, primăvară,
Mă doare frunza greu rănită
Din toamn-abia întâlnită.

Și, zău, c-aș vrea nu mă doară,
Să-mi fie aripa ușoară,
sorb din roua dimineții,
Să aflu tot secretul vieții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Lună plină

Ai mersul domol usor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastra
iubire pasăre măiastră

Tu esti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului

Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
In fața ta eu mă înclin

Doar un cuvânt iartă
Pe veci eu sunt legată
Si dăruită cerul din vest
Sfintiti cu soare din est

Aici iubirea a cuprins
Universul sigur a învins
Suntem suflete pereche
Iubiti de Luna straveche

Tu raza mea de lumină
Eu noaptea cea divină
Tu esti sărutul pe obraz
Iubirea in clipă de răgaz

Când dorul meu este profund
Stele printre nori se ascund
Te astept iubire pe înserat
Când Luna plină s a culcat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pelegrin prin raiul poeziei

descătușez cu versul potențialul meu
poezia mă poartă prin lumea întreagă
îmi transferă fericire și când îmi e greu
pot striga tare - viața îmi e dragă.

las urme pe zăpadă pe diverse alei
avântul mă poartă spre Univers semantic
pe strada speranței plină cu polei
reazem de Cuvânt când cad să mă ridic,

mai sus de nori ca șoimii temerari.
stele din Ursa Mare îmi dau un mesaj
strâng strălucire în globii oculari
iubesc să n-am teamă am curaj.

imortalizez în versuri timpii mei solari
pelegrin prin lumea plină de miraj.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Lună plină

Ai mersul domol, ușor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastră
iubire, pasăre măiastră

Tu ești oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului

Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
În fața ta eu mă înclin

Doar un cuvânt: iartă
Pe veci eu sunt legată
Și dăruită cerul din vest
Sfințit cu soare din est

Aici iubirea a cuprins
Universul sigur a învins
Suntem suflete pereche
Iubiți de Luna străveche

Tu raza mea de lumină
Eu noaptea cea divină
Tu ești sărutul pe obraz
Iubirea în clipă de răgaz

Când dorul meu este profund
Stele printre nori se ascund
Te aștept iubire pe înserat
Când Luna plină s-a culcat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt mortul viu

M-afund în spaima zilelor ucise,
La ceas tăcut, sunt amăgit vremelnic.
Sunt mortul viu, înscris deja-n pomelnic,
Ce-abia-mi urnesc picioarele prin clise.

Doar lacrimi stinse curs-au șovăielnic
Pe chipu-mi palid, înșirând suspine,
Ce-n firul neștiutelor destine,
La pânza timpului țeseau temeinic.

Când umbra-i tot, iar cupa mi-este plină,
Privesc spre orizontu-nsângerat,
Lacom sorbind licoarea anodină,

La carul timpului stau înhămat,
Și-adulmec lung răstimpul de lumină,
Ce setea vieții mi-a astâmpărat.

sonet de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de
Adăugat de AlicyaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Nichita Stănescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Despre frunză

Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?

Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?

Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?

Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?

Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarbă gestantă

[alfabetul eului în braille]


așteptați-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice

ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului

autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde

acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În zidul meu de Ană

Când a venit, așa, ca un însemn,
cu geana scrijelind în trup de lemn,
privea fără de țintă-n viața mea
citind, în șoaptă, dincolo de ea.

Purta în păru-i albe flori marine,
adâncuri de oceane pe retine,
cald susur de izvor în răsuflare
și-n pas molatic... dulce cadențare.

Stăteam închisă-n putredul meu trunchi
ca sufletul să-mi cadă în genunchi
când ea, din stele scurse pe pământ,
un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt.

Într-un acord de liniște deplină
și îmbrăcată-n straie de lumină,
eu o țineam ca un copil, de mână,
și-o imploram cu lacrimi rămână.

-Nu pot stau, însă, te rog, învață
trăiești clipa cât o-ntreagă viață
și-ai -nțelegi, sub timpul tăvălug,
iubirea-i ca o ardere pe rug,
iar restul doar o lungă așteptare
în care orice vis spre ziuă moare.

Și-n timp ce firul magic mi-l scurta
de mine tot mai mult se-ndepărta
lăsându- femeia de-altădată
în zidul meu de... Ană-ncătușată.

poezie de
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărbători Pascale

Lumină din Lumină
Îm suflet și în casă
Și multă bucurie
Să-aveți când stați la masă,
Risipitori fiți
În vorbe cu simțire
Și-n faptele frumoase,
Izvor de fericire.
Întindeți, cât mai des,
O mână oricui cere
Și lacrima s-o ștergeți,
Aduceți mângâiere.
Ferestrele din suflet
Lăsațile deschise,
Primiți Lumina Sfântă
În candele aprinse.
Vegheați crească mare
Când timpu-aveți în față,
E singura putere
Să trecem drept prin viață.

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Birca

Nemuritorii

In memoriam neamului meu deportat în Siberia

În seara jelind ca o frunză îmbrăcată-n furtună
Stranii stele setoase, seacă ude urme de cerb.
Vânătorii cei hâzi ne vânau printre spinii de lună
Iar izul de sânge se simțea mai amar, mai acerb...

Ce roșu tărâm înghețat ni se-așterne-nainte
Ce tăios e pumnalul înfipt în cel codru de dor!
Cenușa din cântec de fluier îmi sapă morminte
Iar apa de-acasă așteaptă nebăută-n ulcior...

Fantome de câini păzitori străjuiesc amintirea
Din leagănul văii cu ecouri de tihnă si râs;
Ciocane și seceri de frig îmi lovesc dur privirea
Rămasă-n Moldova, prin stejari, lângă cruci - în apus!

Ce aripă strâmbă îmi crește din rană în locul
Unde zborul de vultur român a fost secerat...
Acum, "foame și vifor " prin ghețuri - se cheamă jocul
Pe care noi, cei vânați - îl avem de jucat!

Nu știm câți ne-om duce la cer sau ne-om vedea casa;
Prin negre, străine grohăieli - ce ne-mpung - bâjbâim.
Un lucru știm sigur - cu cât e mai mare năpasta
Cu-atât ne vor crește aripi de moldav heruvim!

Nu știu - vânătorii de vieți - că-a lor stepă e oarbă
Nu vede c-avem înlăuntru aurite comori
Cum din lacrimi Zamolxis - nemurirea - dezleagă
Mutându-ne zilnic - din Siberia-n rai - de cu zori...

Cât timpul se-nvîrte și bobul de sânge se-ntrupă
Mereu ne vom naște, ca lupii vom veni înapoi!
Cu suflet de munte, iarăși daco-getica trupă
Trăi-va-ntre nuci, printre sfinți, pe străbunele văi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...

Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!

Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra copilăriei

Am învățat înot prin viață și totuși,
adesea înec în valurile dorului
ce nasc din vântul uitării, din depărtări,
dintre cripte de mult ruginite.

Vântul acesta,
din când în când își drege glasul
și șuieră în tivgă chemarea,
o țipă!

În piept îmi crește un înger
și inima-mi plesnește de lumina lui,
eu duh fac îndată și mă evapor
într-o oază doar de mine știută.

Acolo, seara, cântă vesel pitpalacul sus pe deal
și greierul, cu un ecou de pace, îl îngână;
acolo, în vale, cântă broasca la lumina lunii
și stau și-ascult, măi frați ai mei,
ascult cu inima - e simfonia lumii!

Mă pun la pas... mersul îmi devine cald,
parc-aș umbla desculț prin vară
și tălpile îmi sunt încălzite de sfântul pământ.
Un miros de pâine caldă răscolit de același vânt,
oprește la o poartă care duce spre trecut.

privesc călărind liberatatea deplină...
ce simplă viață aveam atunci și plină,
fiind copil la țară!
Duhul meu se oprește-n șezut
la umbra copilăriei - am găsit locul!

O scenă biblică-mi inundă simțurile-ndată:
bunicul meu e-n bătătură și îl privesc în ochi,
el nu mă vede, dar cumva simte
și râde către soare,
își face sfânta cruce, ia sapa-n mână
și pleacă împăcat către răzoare.

Și iată eu îmi știu trecutul prin ochii lui,
iar el iși simte viitorul, prin ochii mei
și între noi oglinda-n care se sticlește umbra timpului
se sparge!

Blânda adiere a serii mângâie matern ținutul
și îl scaldă în miresme de recolte aurii...
un cocoș îi dă onorul și mă face tresar
- se pare că am ațipit în oaza mea -
iată-mă din nou la mal, dar îneacă dorul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când

Când mă aplec
Simt doar înalțarea
Pe care universul o trimite
În aureola timpului sacadat.
Când te privesc
Doar boarea dimineții
Mai răcorește dorul
Cel neuitat de visuri.
Când stau în imanență
Cu arcul timpului abisal în pântec
Doar temerea de reverență
mai astâmpără din somnul trezirii.
Cand înalț
Tu ai grija de a te coborâ
Spre sufletul scăldat
Ce inundă doar conștiința.
Dar când uit de mine
Mă regăsesc în tine
Și atunci timpul adoarme
Lipit de fruntea comună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Mi-e sete

trec nori
surzi
acoperișul capului
lasă ploaia să cadă încet
număr picăturile

din minte-mi coboară
frânghia
în apa fântânii din mine

cine ridică ciutura
apei
spre a nu-mi mai fi
sete de lumină?

poezie de (iulie 2011)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este mesajul care se ascunde în ochii unei vipere? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!