Domnule Carré

moto:
Iar mâine când mergi la unesco
De unde-o să scapi după patru
Aleargă să prinzi o piesă de teatru
Semnată de unchiul Ionesco
----------------------------

Domnule Carré e greu:
Casa Rusia subzistă
Emblematic ca o pistă
Îngropată-n minereu

Dar ce vină avem noi
Cititorii mai oneşti
Că vrei să ne ponegreşti
Şi să ne declari război?!

Lasă-ne, bre, nervii-n pace
Noi n-avem calmul lui Hagi
Şi ne tremură nădragii
Că ne ţii pe jar şi ace;

Cine-a spus multe cuvinte
Nu ajunge la virtute
Şi la asta numai tu te
Amăgeşti, luând aminte

Cum să-ţi faci din ele, scară?
Bombele cu apă fiartă
Opăresc dar nu mai iartă
Scriitura de ocară;

Sunt mai rele ca trotilul
Ce apasă greu pe glob
Peste care un neghiob,
Trece aprinzând fitilul

Ceaiul tău de five o'clock
Toarnă-n el whisky cât vrei
Bea-l şi culcă-te că cei
Păcăliţi, nu mai iau foc

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia vieţii

Trăieşti în viaţă ca să ai
Să vrei, să ceri, dar să şi dai;
Trăieşti în viaţă să asculţi
În drumul tău şi de cei mulţi.

Trăieşti să ceri la Dumnezeu
Să nu cunoşti în viaţă greu;
Trăieşti să vrei să ai mai mult
Ca să mai dai şi cu-mprumut.

Trăieşti să-nveţi că este greu
Să dai de ghimpi în drumul tău;
Trăieşti să vrei iar viaţa ta
Când altul locul ţi-l va lua.

Trăieşti să ceri zile mai multe
Când ţi-o albi părul la tâmple;
Trăieşti să-ţi pierzi căminul tău
Ca să te-ntorci la Dumnezeu.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfani

A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?

Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.

Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.

Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.

Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.

Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastişă

moto: Lasă-mi domnule în pace
Tihna mea din carapace
Că nu de flori de măr,
Mă tragi tu de păr!
----------------------

La râpa lui Udevenrode
străjuiesc gasteropode
să nu mai vină din Atici
doctorii în matematici
cât e ceasul cristalin
şi fe-cioara Geraldine
că pun totul în balanţă

numără şi trag în stanţă
sunetele şi măsura
fac abstracţie
cezura
ca să schimbe un macaz
şi să cadă în extaz
Că vedeţi voi, simetria
nu se scurge din vreun blid
n-are (chiar) nimic cu geometria
sau cu Euclid

Ce să mai zic despre poftă
dacă moftul n-are moftă
o dată, de două, de 9
a-nceput să plouă
lentile lente ori latente
uite-le cum fac talente
pe sub geamul lui Terente

Asta este: picătura
cade, nu se dă de-a dura
peste zece babe slabe
cocârjate-ntre silabe,
peste zece babe ştirbe
care culeg ştir, bre
le văd şi mă mir
cu ochiul ceachir
sictir bre,
sictir...

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puntea

Mi-e dor de-o poezie bună
La care se ajunge greu
Iar oboseala ca arvună
Nu este-n sine,-un minereu;

Invidiez pe cei cu har
Că nu le pune nimeni frână
La tot ce-au scris şi scriu. Măcar,
Că judecata se amână.

Dar e ca peste tot o lege
Pe care nu poţi s-o ignori
Şi cine-o calcă, se alege
Cu cea mai grea dintre rigori

Căci sunt, există. Nu se poate
Să fi murit toţi cititorii
de poezie. Cum socoate
nu'ş care critic, apriori.

Şi pentru ei îmi plec eu fruntea
Izvorului de armonie
Şi poezia este puntea
Ce mi-a lipsit ades şi mie.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar nebunii mai aleargă

Viaţa doamnă nu-i aşa cum vrei
Să mergi cu sacul la umplut
Un obuz ca un abuz
Va cădea mâine la trei
Şi-ai să vezi că din tot vraful
Se alege numai praful
Şi pe nimeni n-a durut
Şi-o s-o luăm de la început;
Viaţa doamnă e o luptă
Fără milă, fără legi
Şi nu ştii cu ce te alegi
Că e zilnic mai abruptă:
Fiecare pentru sine
Lasă în urma lui cadavre
Şi frumoasele palavre
Numai cât să-i fie bine;
Poţi să suferi, poţi să speri
Jinduind la primăveri

Doar nebunii fără scuturi
Mai aleargă după fluturi
Cât mai poate fiecare
Şi se îmbată de culoare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi avem obraz subţire

moto: este adevărat că munca
înnobilează dar nici lenea
n-a omorât pe nimeni!
---------------

la chemarea mea de zel
lumea asta congruentă
a rămas indiferentă
că răspunde la apel
cine ştie doar vreo fentă:
stânga, dreapta ori acuze
dar cu mii şi mii de scuze
şi pe care le aruncă
pe himere şi pe muze
doar să nu vină la muncă!

boii au ieşit din modă
cai nu mai avem de mult
şi principiu-ăsta ocult:
,, mama voastră hotentoţi,
v-aţi făcut cu toţii hoţi,
vreţi numai whisky şi sodă!"-
ne revoltă, ne instigă
noi nu mâncăm mămăligă!

noi avem obraz subţire
daţi-mi dreptul meu la trai
în euro sau parai
să nu ne ieşim din fire
că scotem în stradă gloata
dăm cu pietre, dăm cu ouă
şi să vedeţi una două
cum întoarcem iarăşi roata!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ei... (Let's Do it, Ro!)

Peste tot şi peste toate, zburăm cu o tonă de acte.
Ne acoperim cu ele, când e frig, şi când se cere.
Ca să dovedim oricui, că trăim în ţara nimănui.
Nu-i uşor, dar nici nu-i greu, când ai foarte mult tupeu.
Mai nou, adunăm gunoaie... Ca să avem ce scrie pe foaie.
De aceea eu vă zic, faceţi câte o facultate... şic.
Hai să o facem şi pe asta, poate, te iartă nevasta...
Că, îţi place mult televizorul, şi ai dezbinat poporul.
Dacă vrei să fi prieten cu prostul,
Ai grijă unde-i arunci osul! Care-i rostul?
Nu-l arunca în apă, că e prost, şi se îneacă!
Aruncă-l într-o ciorbă bună că se satură o lună.
Sunt suflete hidoase ce au caractere jegoase.
Pentru asta eu vă spun, folosiţi mai mult săpun!
Aceste versuri, vrei nu vrei, sunt pentru ei...
Politică românească de doi lei... Nişte derbedei!

poezie satirică de Ovidiu Kerekes (15 septembrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cine-a ucis?

Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Şi mergem pe stradă ca nişte strigoi,
Izolaţi în tăcere, cu pasul grăbit?

Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristeţea amară?

Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai ştie prin parcuri s-alerge,
Dorindu-şi ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nţelegând a dezastrului lege?

Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Aşteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?

Dar cine-a ucis iubirea din noi,
Lăsând loc speranţei să mai pâlpâie blând,
Şoptind că va-nvinge furtună şi ploi
Dar tot se va-ntoarce la tine curând?

Dar cine-a ucis frumosul din noi,
Răbdarea, credinţa în ziua de mâine,
Că am ajuns, dominaţi de nevoi,
Să ne urâm pentru colţul de pâine?

Cine-a greşit şi cine plăteşte
Naturii distruse cu patima crudă?
Călău a fost Omul, dar tot el pătimeşte,
Cu dobândă plătind răutatea absurdă.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşi din piesa de teatru şi devino spectator. Când eşti actorul din piesă eşti limitat de decor, de rol şi de îngustimea regiei în care trebuie să se desfăşoare povestea. Când eşti spectator ai acces la toate filmele reale şi imaginate din întregul univers. Ca observator al vieţii tale înveţi să nu mai iei nimic personal şi să alegi când vrei să trăieşti drama, bucuria şi tragedia şi când vrei să te detaşezi de ele după bunul plac. Majoritatea oamenilor sunt captivi în rolurile pe care le-au ales şi au uitat să mai iasă din ele. Nu poţi evolua decât foarte greu şi anevoios când nu te poţi uita la tine din afară şi obiectiv. Cum te simţi din postura de spectator?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de trepte!

Apa în deşert este prezentă doar pentru cel care ştie să o extragă şi care o dăruişste si celui neştiutor. Aşa ajunge să fie şi după ce nu mai există! Scările înţelepciunii devin din ce în ce mai greu de urcat cu cât urci mai multe... Cine ajunge cât mai sus şi mai aproape de "ultima treptă", cu toate ca ea nu există, va înţelege... sunt cuvinte înscrise în cuvinte fără cuvinte, căci sunt spuse şi nespuse multe fără cuvinte...

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşi din piesa de teatru şi devino spectator. Când eşti actorul din piesă eşti limitat de decor, de rol şi de îngustimea regiei în care trebuie să se desfăşoare povestea. Când eşti spectator ai acces la toate filmele reale şi imaginate din întregul univers. Ca observator al vieţii tale înveţi să nu mai iei nimic personal şi să alegi când vrei să trăieşti drama, bucuria şi tragedia şi când vrei să te detaşezi de ele după bunul plac. Majoritatea oamenilor sunt captivi în rolurile pe care le-au ales şi au uitat să mai iasă din ele. Nu poţi evolua decât foarte greu şi anevoios când nu te poţi uita la tine din afară şi obiectiv.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem timp

N-avem timp să ne gândim la viaţă
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.

N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.

N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulţumiţi de viaţă aşa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viaţa e grea.

Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Şi pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să prinzi surâsul cald

Să ştii că îmi pasă foarte mult de tine,
Dar sufletul tău nu se simte prea bine,
Chiar şi când îmi zâmbeşti ai privirea tristă
Şi nu e bine în viitor să avem această pistă.
Vreau multe bucurii şi nu tristeţi,
Să ne trezim veseli în multe dimineţi,
Să prinzi surâsul cald şi dragostea-n dar
Şi vom avea împreună toate zilele din calendar.
În timpul ce trece vom consolida iubirea,
Nimeni nu mă ia de lângă tine, nu-mi va lua fericirea.
Ai aparut când îmi doream mai mult
Şi-ţi multumesc şi niciodată n-am să uit.
Să ştii că inima mea nu minte,
De asta scriu acum aceste frumoase cuvinte,
Tot ce-mi doresc e să fiu din nou fericită
Şi noi vom fi o familie reuşită.

poezie de Eugenia Calancea (20 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doare...

E greu, când te doare şi taci
E greu dar nu ai ce să faci
Şi taci, şi te opreşti să nu strigi
Şi-atunci, te-nchizi în tine... şi plângi!

Cei dragi îţi spun că tu poţi
C-ai mai trecut şi ştii să suporţi
Şi strângi din dinţi, şi te faci că e bine
Şi ţii durerea adânc, închisă în tine.

Va trece şi asta, iţi spui optimistă
Şi inima mea nu va mai fi tristă
Apoi râzi, şi arăţi că nu-ţi pasă
Vedeţi dragii mei, că sunt curajoasă?

O altă durerea pe mine mă apasă
E dorul de voi, să fiţi toţi acasă
La piept să vă ţin, cu mine aici
Ochii să-nchid, să fiţi iarăşi mici!

poezie de Elena Bulancea (2 februarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea era cât

o pace sufletească venită prin surprindere
ai grijă să-ţi dizolvi iubirea în poezie
treci peste inima care refuză să bată
îi faci în ciudă şi se declanşează un fel
de ură cât o împlinire în zborul spre alt
univers cu multe stele te gândeşti
la o poezie
o poezie
dar rămâi nemişcat pentru mult timp
te reculegi şi eşti surprins de vigoarea
creierului care moare mult mai greu
nu plângi pentru că nu vrei
să te faci de ruşine în faţa morţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrătorii viei

de ce dăm noi importanţă
omului după ţinută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanţă

orişicare se dă mare
şi-şi adaugă la puncte
numai calităţi defuncte
mai ales când nu le are;

de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
că tot nu ne cred şi nici
nu le semănăm la gene?!

pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ţi zornăie în pungă;

uită-te cum crapă coaja
pomului ce nu dă roade
iar invidia te roade
până când adoarme straja

şi-ai să vezi cum bate vântul
prin livada ta pustie
dacă e să nu mai fie
sprijinit deloc avântul

zestrea ta, averea vie
grijă cui o laşi în urmă
că noi nu suntem o turmă
ci doar lucrători în vie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un foc adânc

Un foc adânc din ambrazuri ne arde
Zenitul cade peste începuturi
Războinicii se-ntorc aduşi pe scuturi
Ţâşnesc în jerbe, sute de petarde

Noroiul aruncat peste stindarde
Cu sânge care nu vrei să-l mai scuturi
Blestemul pe o aripă de fluturi
Şi schijele ţâşnite din bombarde

Cad brazii seceraţi, nu mai e milă
În loc de pace, noi aducem moarte
Oricât ar fi o ţintă de departe
Doar câteva vlăstare de prăsilă
Proptite-n cârji, rănite sub vestoane
Privesc cum se încarcă muniţia-n chesoane

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a rămas numai argoul

Dacă mai are cineva ipoteze
Care-i bâzâie prin cap
Daţi-i voie să amerizeze
Să-şi îndrepte dunga la ciorap

Că de la Amerigo încoace
Statele ca păpuşarii
Au mania lor să joace
Într-un ar, mai multe arii

Unii cântă, alţii dansează
După cum e rolu-n piesă
Unchiul Sam pe la amiază,
Mai face un nod la lesă

Că sunt regi şi sunt regii
Pentru fiecare-n parte
Dacă n-are punct un i,
Poţi să-l iei din orice carte

Măcar gura, dacă nou
Nu mai e nimic sub soare
Forţa noastră e-n argou:
Cine vrea, cu noi să se măsoare!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne ajută

E plin de flori şi de culoare pe câmpuri şi în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri şi puţin verde, câteodată.
Eu ce să-ţi fac? Tu ai ales să îl iubeşti pe el. Îţi place.
Ţi-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ţi vezi de drum, să îi dai pace.

Nu înţelegi că-n viaţa asta, nu toţi sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îţi trebuie şi ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.

Va trebui s-asculţi ce-ţi spune, să renunţi.
Tu vrei să muţi din loc un lucru, dar sunt munţi.
Nu e nici deal şi nici câmpie, n-ai cum să reuşeşti.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubeşti?

Atunci să-ţi dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deşi îţi spune să m-asculţi, inima nu.
Şi tu cu sufletul trăieşti mai mult, gândeşti puţin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă proştilor

Motto:
Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă... PROST!"

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.

Şi-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!