Culmea cutremurului

Să chemi liftul şi să vină tot etajul.

culmi
Adăugat de Rotaru Virgil
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Liftul spre cer"...

"Liftul spre cer",
Al cărui proprietar
Este poetul Marin Ifrim
Are o mie de etaje.

La parter
Sunt cuvintele poetului
În gura oamenilor de rând.

La etajul 1
Sunt cuvintele "prietenilor"
În piele şi oase.

La al miilea etaj
Sunt cuvintele politicienilor,
Cu toate partidele lor,
Înşirate
La linsul tălpilor
Icoanei
Lui Dumnezeu...

Sfântul Petru se scârbeşte
De umilinţa lor
Şi hotărăşte
Să-i elibereze
Din robia înaltului.

La un semn
Etajul 1000
Se clatină
Sub gravitaţia goliciunii
Şi pe Bulevardul Manifestanţilor
Curg particule infecte
Aprinzând steagul puterii.

La parter
Murmură cuvintele poetului
În timp ce manifestanţii
Urcă pe întuneric
Scara stricată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să facem

o întreb pe ea
schimb de nuduri pe sca
ra ce duce
ca liftul ca liftul ca liftul
în mansarda castelelor tale?
poate tu
nu înţelegi că fumurile prea negre prea ne
curate ar fi
calea noastră de co
municare - ar fi
o întreagă nebunie o viaţă
dedicată artei
întineririi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuse ziua cu numărul 13 a lunii iunie, o zi întunecată, din cauza norilor înghesuiţi în număr mare pe cer. Şi misiunea lor, dacă vor mai pleca totuşi, era estimată la o durată de 13 ani, iar domnişoara doctor Stela tot la etajul 13 locuia. Acum însă putea beneficia de serviciile liftului blocului, nu mai era nevoie să se obosească pe scări, iar liftul fusese nu doar reparat, ci şi modernizat; i se aduseseră îmbunătăţiri substanţiale, vizibile. "De ce oare se ocupaseră cu atâta atenţie de lift?" se întreba nedumerită doctoriţa, fără a pricepe că motivul ar putea fi chiar ea. Desigur, era esenţial ca liftul blocului în care locuia un membru al echipajului să funcţioneze în condiţii cât mai normale.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bloc

Ce mai tună,
ce mai plouă!...
cântă doamna de la nouă
la pian;
Un vecin îşi bate soaţa,
altul îşi pune faianţa,
dimineaţa de o treci;
La etajul şapte-i meci,
strigă în cor vecinii: uraaa!
tropăie, pe scări, copiii
şi mai dau, din când în când,
câte o minge de-a dura.
Liftul s-a stricat, la opt,
urcă, transpirând, vecinii
şi înjură, câte unii:
fi-v-ar liftul păcătos!
La intrare...
geamuri sparte, uşi trântite,
minţi rămase ne-ncolţite
şi... mutate-n bloc.

poezie de Aneta Timplaru Horghidan (2015)
Adăugat de Iany
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cădere de la etajul trei e la fel ca una de la etajul o sută. Dacă tot ar fi să cad, măcar să cad de la înălţime mare.

Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vrut să urce cu liftul în sferele înalte ale societăţii. Liftul a rămas între etaje.

aforism de Mihail Mataringa (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tânăr a încercat să se arunce de la etajul 4 al unei clădiri. Nereuşind, s-a aruncat de la etajul 3.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi ne chemi...

Şi azi ne chemi la o viaţă
De adevăr neajustat
Să ascultăm a Ta povaţă
Şi s-o-mplinim imediat.

Şi azi ne chemi să dăm de ştire
Că eşti şi Împărat şi Fiu
Şi că a noastră moştenire
E, sus, la Dumnezeul viu.

Şi azi ne chemi la rugăciune
Căci dă putere şi avânt
Să-nvingem orice presiune
Produsă de al lumii vânt.

Şi azi ne chemi să facem bine
Oriunde-am merge şi oricând
Pe drum, prin văi şi pe coline
Stindardul luptei fluturând.

Şi azi ne chemi la o lucrare
Spre slava Tatălui ceresc
S-o-nfăptuim făr-amânare
C-aşa speranţele-nfloresc.

Ne chemi, ne chemi să fim lumină
În bezna ce s-a aşezat
Ca toţi acei ce nu se-nchină
Să afle veşnicul Regat.

Chemarea Ta, chemare dulce
Inspiră crezul dându-i zel
Şi împlinire ne aduce
Să ştim că-i un ceresc apel.

poezie de George Cornici (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

sărut

Sărutul este o cerere făcută la etajul doi, pentru a afla dacă etajul unu este liber.

definiţie clasică de Alphonse Karr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

aici nu e pic de raţiune
te plimbă liftul între 8 si 4, parter şi 7,
te opreşte brusc între 5 si 6, zdruncină nemilos cabina când ajunge (în sfârşit) şi la etajul tău

pungi goale umflate cu aer plutesc alandala între staţii, ridicol înfipte prin rădăcini lungi în pământ roşu, aborigeni în faţa marilor exploratori ai Lumii Noi

mai exact, tot noi, care ne uitam la voi, ridicând degete acuzativ, greoi, printre şi pe lângă, cu cine şi în ce moment, neştiind de ce concret, sună totul mai corect, molfăind încet dintr-un tort din ce în ce mai
mai lânced
mai sărat

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă chemi

Dacă mă chemi, voi părăsi tot ce se află-n jurul meu...
Nu voi întoarce capul să arunc o privire celor dragi.

Dar strigă-mă pe neaşteptate, aşa cum vin zorii, astfel
Vocea ta-mi va pătrunde-n cea mai intimă redută a sufletului,
Ridicându-l din noroi, rănindu-l ca o lovitură de sabie.
Dacă mă chemi, voi părăsi tot ce se află-n jurul meu...

Ajungând la sanctuarul tău, un om bătrân,
Îmi voi recompensa întârzierea
Răspândind esenţa sufletului meu înaintea altarului tău,
O, Hristoase, ca pe un parfum delicat de tuberoză.

poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi ajunge la tine

Noaptea s-a urcat în podul blocului
deasupra de etajul unsprezece
şi întunericul îi aluneca pe scări.
Am închis ferestrele
şi am aprins lumina,
nimeni nu părea să observe
până când şi-a dat în petec
şi m-a cuprins un soi de frenezie,
îmi căutam cu mâinile iubita
şi nu era lumină pe scară
iar liftul nu mergea
semn că şi Dumnezeu aştepta
să se întâmple o minune,
un glas totuşi îmi striga
voi ajunge la tine
şi cu ochii închişi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemi câinele şi el va face totul ca să ajungă la tine. Câinii vor să te mulţumească. Chemi pisica şi atitudinea ei va fi: "Dar mie ce-mi iese?"

citat din Lewis Grizzard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Să nu mă strigi, să nu mă chemi... Mă uită!
Visul dorit, doar tu l-ai exilat
Si eu cu tine, eram fericită.
Păcat, că ce a fost s-a depărtat!
.
Primăvara asta, târziu venită
Ne-a închis pe toţi, tu iar izolat.
Sa nu mă strigi, sa nu mă chemi... Mă uita!
Visul dorit, doar tu l-ai exilat
.
Durerea mea, de mulţi, a fost privită
N-am vrut sa o arat, dar a scăpat!
Iar tot ce mi-am dorit, este ferită,
M-am făcut stâncă, de neconfundat!
TU speranţa mea de început... Păcat!
.
Să nu mă strigi, să nu mă chemi... Mă uită!

rondel de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liftul

între etaje închis în fierul contorsionat
liftul îmi este sicriu,
nu pot să privesc cerul,
fierul mă striveşte,
nu-i drept
nu sunt demn de sacrificiu,
ce să înţeleg?
când cerul nu mai este,
tălpile se descompun de durere,
nu mai am ţipăt,
acum cu mine moare copilul din suflet
imatur rămân în faţă durerii.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ucis

A ucis o găină, pentru că făcea ouă,
Cu sângele ei a pictat un tablou,
A pus un peşte de baltă
Să danseze în "Giselle",
La luat pe Dumnezeu
şi l-a dus la o casă de randevu.
Tablourile lui se vindeau
Ca pânea caldă,
Nimeni nu ştia
Că artistul murise
Cu o sută de ani înainte,
Dar cineva schimbase semnătura.

Deschid fereastra de la etajul şapte,
Simt nevoia irezistibilă să zbor,
Aş dori să planez peste oraş,
Să nu mai revin la etajul şapte,
Există ceva mai banal
Decât cifra şapte?
Nu vorbesc despre simbol,
Dar etajul şapte ar trebui desfiinţat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucerirea spaţiului

Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.

La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Şi gata.

Dacă mai continuăm aşa,
Doamne fereşte,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Şi-n alte zile sfinte,
Programatic.

Va exista o clădire de biserici,
Aşa cum există clădiri de birouri.

Biserica noastră, să zicem,
Dacă nu va fi doar a mea,
Se va găsi la etajul cutare
Al complexului cutare.

Cred că bisericile vor fi
Din ce în ce mai multe,
Numărul figurilor care le conduc
Progresând geometric.
Vor fi nu doar multe, ci şi mari
Aceste figuri.

Dacă, privind în jur,
Voi spune cuiva
Că nu văd nicio biserică,
Mi se va răspunde, zâmbind,
Că lipsa de spaţiu chiar e o problemă,
Pământul e tot mai puţin!

Bă, le voi răspunde, poate,
Cerul e tot mai puţin
Când pământurile toate
Omului îi aparţin!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui agricultor care nu lucrează pe motiv că face parte din echipa de cântece şi dansuri

De-l chemi la plug, de-l chemi la sapă,
Sau la izvor s-aducă apă,
Când toţi lucrează cu avânt,
Zice: "Lăsaţi-mă să cânt"...

epigramă de Ion Martin din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul-pământ

Iadul a luat liftul
Şi a urcat pe pământ.
La tot pasul păsări
Cu o copită în loc de aripă,
Câini cu trup jumătate pisică,
Ciclopi creaţi dintr-un dezastru mental...
Ce cumplit areal!
Peste tot umbre răstignite pe cer,
Rânjete stranii,
Dorinţa de a umbla prin moarte
Cu tălpile goale...
Viziuni sălbatice şi amare...
Copaci cu ramuri crescute
Spre-n pământ,
Copii bicefali împărţind nedreptatea
Durerii aceluiaşi trup...
Oi cu botul de lup.
Jumătate de cal, jumătate de leu,
Flămânzind antagonici mereu.
Mat divinităţii,
Speranţei desăvârşirii,
Luminii, iubirii...
Furtuni şi cutremure,
Vulcani, inundaţii,
Ori secetă, E-uri, ură, plâns, radiaţii,
Uraniu copt în cuptor,
Potolindu-ne foamea.
Fântâni potolindu-ne setea cu tăceri şi nămol,
Lacrimi de cenuşă
Rătăcind pe cuptor...
............................................................
Liftul coboară...
Lotca întunericului
Desenează pe valuri
Spasme de sticlă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrară toţi în blocul respectiv, chiar şi cei doi body-guarzi, colegi cu Petra Neţoiu. Neştiind că liftul fusese reparat şi funcţiona, se îndreptară spre scări, să urce până la etajul 13, însă tocmai când să-şi înceapă ascensiunea, uşile liftului se deschiseră, iar din interior ieşi chiar domnişoara doctor Stela, medicul echipajului. Îşi întoarseră toţi privirile spre lift şi renunţară la ideea de a urca pe scări. Veniră toţi până în dreptul doctoriţei, care privi atentă spre domnişoara Petra Neţoiu, pentru a constata cât de gravă ar fi rana; nu se arătă foarte îngrijorată din acest motiv.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!