O, cât aș vrea...
Nimic nu e ca înainte,
nimic nu va mai fi ca azi,
și mâine-aducerile-aminte
când tu pe gânduri ai să cazi
Îți vor spori tristețea vie
ce-o simți în clipa care trece
când te îndrepți spre veșnicie
și nu vrei timpul a-l întrece...
O, cât aș vrea să nu mai suferi
și ochii tăi să nu mai plângă,
tu, lac acoperit de nuferi,
ce știi că mâine-n zori, să-i strângă,
Veni-vor cei ce nu se-așteaptă,
în viața ce prin ei trăiește,
s-audă-n clipa înțeleaptă,
pe care totul le-o vestește,
A disperării rugă mută,
a plânsului tăcut din lume,
speranța lor demult pierdută
s-o regăsească, să-i dea nume,
Și tu să poți prin ei cunoaște
cum ei prin tine pot să știe
că tot ce s-a născut renaște
și tot ce va muri învie...
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre plâns
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre nuferi
Citate similare
O altă clipă
Spre clipa care vine privești nedumerit:
cum aș putea-o umple, în chip desăvârșit?
Și unde-i muza care, șoptindu-mi la ureche,
tăcut să-mi amintească istoria străveche,
Să pot din ea desprinde învățături uitate,
să pot citi în gânduri ce-n lume-s aruncate
din timpuri neștiute, ce-așteaptă de când lumea
să poți a le transcende, să aibă loc minunea,
Să deslușești chemarea ce veșnic te atrage,
în clipa fermecată să poți a te retrage,
să sorbi înțelepciunea ce știe să te-ajute
să poți parcurge drumul, pe căi nestrăbătute.
Să-ți împlinești destinul, ursit dintotdeauna
să poți a te cunoaște, să poți purta cununa
cândva încredințată doar ție, ce te-așteaptă
în clipa nesfârșită, când cel umil o poartă...
Te-atrage nemurirea, ai vrea să o trăiești
și totuși, teamă-ți este să nu te rătăcești,
să nimerești aiurea în lumea de fantasme
fără să ai puterea lui făt-frumos din basme,
Să poți respinge răul ce ți-l imaginezi,
din falsa închisoare să poți să evadezi,
s-aduni întreg curajul ce poate să-ți aducă
victoria deplină, să-nvingi orice nălucă
Ce ți-ar opri intrarea în țara făr' de moarte
și unde tinerețea vrea pașii tăi să-i poarte,
împărăția vieții, speranța ta ascunsă
sau veșnicia însăși, cea veșnic nepătrunsă...
Eziți. Și clipa trece. Nu fi dezamăgit.
O altă clipă vine. E fără de sfârșit.
Oare-ai putea-o umple, să-nsemne clipa care
îți spune adevărul, cuprins în fiecare?
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre victorie, poezii despre urechi, poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe
În clipa regăsirii
În libertatea mării constrângerea e malul
Deplinul întuneric lumina o conține
Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul
și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine.
Nimic îți pare totul când cauți nemurirea
În muta disperare tăcerea e cuvântul
Nefericirea însăși cuprinde fericirea
când, plin de umilință, tu părăsești pământul.
Iluzia, supusă, ascunde adevărul
doar pentru a-l cunoaște în clipa despărțirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
și care este veșnic în clipa regăsirii...
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre nefericire, poezii despre libertate, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte sau poezii despre cunoaștere
Declarație de prietenie
Dacă inima mea
E roșie
A ta va suferi,
Dorind s-o vindece
De răni.
Dacă ochii mei
Se vor uita la tine,
Ai tăi vor trebui
Să-i întâmpine,
Să nu mai plângă iar.
Iar mâna mea,
De va cădea pe umerii tăi
Las-o, te rog
Să îi strângă ușor
Prin parcuri, ca prolog.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre prietenie, poezii despre parcuri, poezii despre mâini sau poezii despre inimă
Milionarii nu mai au nevoie neapărat de mine. Nici cei fericiți și nici cei care au dobândit succesul și sunt perfect mulțumiți de viața lor. Misiunea mea e să lucrez cu cei cărora le e greu. Asta înseamnă că nici mie nu o să îmi fie ușor. Dar decisiv a fost gândul și sentimentul că poate, prin munca mea, oamenii vor simți aceeași revelație pe care am simțit-o și eu. Acel sentiment extraordinar că deja ai și ești totul, doar că va fi nevoie de ceva timp ca să începi să și materializezi în lumea fizică comoara ce deja se află în tine. Acesta este cadoul pe care dacă îl pot da oamenilor, vreau să fac asta cât trăiesc. Să știi că deja totul e în tine, că nu e nevoie să te stresezi și grăbești. Lasă tot trecutul în urmă. Definește visurile, obiectivele și dorințele. Stabilește de asemenea clar ce anume nu mai vrei să trăiești, ce vrei să nu se mai regăsească niciodată în viața ta. Și apoi începe să muncești. Imaginează-ți că în această viață poți avea totul. Și nu la sfârșitul vieții ci în 5-10 ani de acum. Orice vârstă ai, sigur mai trăiești 10-20-30-40 de ani. Merită să investești 5 ani ca tot restul vieții să fie dincolo de tot ce îți poți imagina? Să îți dezvolți personalitatea, să fii, să te simți și să ai totul? E asta o miză pentru care merită să riști totul?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre vârstă
- citate despre visare
- citate despre trecut
- citate despre succes
- citate despre stres
- citate despre sfârșit
- citate despre perfecțiune
Aș vrea
Aș vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înțelegînd al vieții rost,
Aș vrea să fiu străjer în post,
Și chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu așa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieții sfinte.
Aș vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie:
Mergînd prin viață spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Și să mă 'nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.
Aproape-aș vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar și de cei căzuți din rînd,
Rămași în urmă, sîngerînd,
Răniți fără de nume.
Aș vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.
Aș vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"
Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Și strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Și să mă-ntorc în soare.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre trecut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre secunde sau poezii despre plăcere
În goana după bani sau alergând după iluzii cum ar fi să câștig la loto, uităm să facem cel mai important lucru - să investim în noi! Nu înseamnă să fiu egoist și să nu împart cu ceilalți, însă investind în tine de fapt investești și în cei din jur. Prin omul care devii, prin timpul de calitate pe care îl oferi, prin tot ceea ce faci! Vrei să investești în cei din jur? Începe cu tine! Crede-mă, toți ceilalți îți vor mulțumi și te vor vrea mai mult în viața lor.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni, citate despre mulțumire, citate despre loterie, citate despre devenire, citate despre calități, citate despre calitate sau citate despre bani
Cântec de lacrimi
Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre muzică, poezii despre îngeri, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îmi spuse...
Îmi spuse: « Nu poți să știi când vine....
de ce nu faci puțină ordine?
Nu poți să știi când te găsește
poate e-n tine, poți ști...
Nu poți să știi cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer și trece chiar prin tine
și nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnet
la sfârșit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, citate de Eugen Jebeleanu despre păsări sau poezii despre aer
Sărut de vers
Nu te cunosc, nu mă cunoști,
Dar când citești, pari a o face,
Nu poți ascunde după măști
Ceva ce-n suflet nu îți tace
Nu înțeleg, nu înțelegi,
De ce cuvântul te atrage
E un mister ce nu-l dezlegi
Ce din cotidian te trage
Fiori resimți fără regret
Bătăi de inimă-ți dansează
Valsând în gânduri de poet
Care iubește și visează
Cumva te pierzi în lumea lui
Ce-ți pare bună, împăcată,
Și deși taci, ai vrea să-i spui,
Că nu mai vrei să pleci vreodată
El îți zâmbește stingherit
Sărut de vers îți dă pe frunte
Îți amintește c-ai iubit
Și că iubirile sunt sfinte
În clipa aceea realizezi
Că dragostea din nou revine
Că tu poți încă să visezi
La tot ce vrei, la tot ce-i bine,
Poetul iar zâmbește vag
Apoi încet ochii apleacă
Căci tot ce-i este lui mai drag
Prin versul său vine și pleacă
El nu rămâne cu nimic
Mai mult decât o mulțumire
C-a vindecat poate un pic
Și că ți-a oferit iubire
poezie de Adi Conțu (11 iunie 2017)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut sau poezii despre suflet
Onomastică
Mai plâng o secundă, ce vieții mi-e luată
Și-o alta mi-e pusă ca timp trecător.
Mai am bucuria ca încă odată
Să-mi număr tristețea din clipe de dor.
Mai am și puterea să trec peste vreme,
Să-i nărui speranța. Ea veșnic se vrea
Stăpână pe lume. Și totuși se teme...
În lupta cu timpul puterea-i a mea.
Și pun în sertarul cu gânduri nebune
Ruptura de vreme ce trece prin noi.
Nu vreau veșnicia să-mi pună un nume.
Mi-ajunge o viață, spre viața de-apoi.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre depășire
Străini în noapte
Străine obosit, nu te lega la cap
cu oameni prefăcuți! Îți vor veni de hac!
De pribegești prin lume, nu te încrede-n ei!
Fără de nicio miză-ți vor da otrăvi să bei!
Să nu te pierzi de tine! În mici sau mari dureri,
să îți aduci aminte că ești tot cel de ieri!
Iubește-te mai mult, numai tu o poți face!
EL stă-n inima ta, chiar de nu-L vezi, și tace.
Alegerile vechi să nu te înconjoare!
În arșiță de foc, gândește că-i răcoare,
atunci când flămânzești, mănâncă rădăcini,
nu-nnopta la bogați, că-n perne-au mărăcini!
În pâinea ta uscată e vie dragostea
ce-a pus-o, toată, mama, când frământa la ea...
Ai luat-o-n buzunare, pornind spre-al tău Noroc
rătăcit în pustie, 'n trifoi sau cărți de joc.
Da, l-ai găsit, uitat, în colțu-ăsta de lume...
Demult a ostenit, nu-i mai arde de glume.
Te-atinge, te privește, ar vrea să-ți dea în dar
tot ce gândești să-i ceri - nimicul din zadar...
E-ngândurat, se pare... ești frânt... la cap de drum...
Nu poate să te-alinte, că sufletul ți-e scrum...
Un gram și nu un dram de ar sufla spre tine,
te-ai risipi în timp și ai muri, știi bine!
Îndreaptă-te spre mine și uită de Noroc!
Cu balsamul IUBIRII-ți fac sufletul la loc!
Dă-mi mâna ta, străine, ești tot ce îmi doresc!
Noroc, cu Veșnicie, vreau să înlocuiesc!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre pâine, poezii despre noroc sau poezii despre noapte
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre vestimentație, poezii despre răsfăț, poezii despre râs sau poezii despre religie
Urmează-ți focul
Focul te urmează,
Cu scântei ce îți lasă semne,
Pașii tăi au urme de cenușă,
Mintea ta plutește în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoți ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu au sens,
Când stelele au același nume.
Tunetul poate fi cuvântul tău
Atunci când vrei să trăiești.
Motivele vin, motivele mor, motivele dor,
Motivele... au lumea lor scuzabilă.
Tu ai doar un gând
Cu care poți îngheța viitorul
Sau poți aprinde,
Tot ce a fost.
Ascunde, simte, trăiește, învață,
Semnele te văd mai întâi pe tine.
Fiecare joc pierdut e un motiv
Pentru a nu ține scorul.
Când te privesc în ochi
Îmi dau seama că aș vrea să pierd tot ce am,
Ca tu să-mi poți vedea scânteile
Ce vor să te aprindă și să te învăluie.
Oamenii fug ușor și de multe ori
Au instinct de oi...
Dacă tu simți
Că vrei să înțelegi jocul,
Lasă-ți grijile în pom,
Urmează-ți focul!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre stele, poezii despre moarte, poezii despre instinct sau poezii despre gheață
Nimic nu-i mai frumos pe lume
Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-amenințe
Și ce-ar putea să-ți facă rău?
Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ți-o dea?
Când orbului îi ești vedere
Și șchiopului îi ești picior
Când ești orfanului părinte
Și slabului ocrotitor.
Când ți-e cuvântul tău ca roua
Când ești ca ploaia așteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.
Atunci lumina ta va crește
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând și-n număr
Și-n vrednicie ai să-i vezi.
Atunci urcușul vieții tale
Va fi ca drumul cel ușor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept și singur viitor.
Atunci prin tine-nbogățire
Mulțimi în veac te vor cinsti
Și cine-ar știi în veșnicie
Pe cât întins vei străluci!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre rouă
Nicicând...
Un suflet închis într-un trup trecător
se zbate-ntre viață și moarte.
El știe că-i doar pelerin călător,
dar trupul vrea încă să-l poarte.
Fugare clipe de luciditate
învie imagini trecute,
din lumea trăită redeșteptate...
Nu pare nimic să-l ajute.
Durerea cumplită trupu-i cuprinde,
nu crede mai mult să reziste.
Și totuși, de viață nu se desprinde:
el nu vrea să nu mai existe!..
Din câte-ar fi vrut cândva să-mplinească,
în timpul ce-n goană trecuse
fără să poată să și le-amintească,
atâtea speranțe apuse...
E greu pentru el s-accepte sentința:
mai poate ceva să îndrepte
pe patul în care doar suferința
vrea, răbdătoare, s-aștepte?
Și totuși, el poate acum să-nțeleagă
din viața-i aproape trecută
de care, târziu și tăcut se dezleagă:
nicicând viața nu e pierdută!
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suferință, poezii despre pelerinaj sau poezii despre imagine
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre hârtie
Am nevoie de ceva excentric, extravagant, extrem ca să mă simt vie. Vai, draga mea; singurul lucru care te poate face să te simți atât de vie cum este Viața nu e nici una din extremele astea, e doar cunoașterea de Sine. Când te cunoști cu adevărat pe tine însuți vei vedea că ești deja Viața și nu gândul, care încearcă prin tot felul experiențe extreme, prostești, să se simtă "în viață". Teribilismul e cea mai bună metodă de a te schilodi pe viață, nu de a te simți "în viață". Întreabă pe toți cei din care au ajuns într-un cărucior, și îți vor confirma asta. Ego-ul face lucruri prostești și extreme pentru a se simți viu, apoi regretă viața toată "existența". Dacă tot vrei să faci un lucru extrem ajută un copil sau un bătrân în căruț o jumătate de an și asta te va vindeca definitiv de teribilism și stupiditate. Nimic nu este mai viu, nu duduie de viață ca ființa ta reală!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cunoaștere, citate despre superlative, citate despre gânduri, citate despre existență, citate despre copilărie, citate despre bătrânețe, citate despre ajutor sau citate despre adevăr
Când îți lipsește mama
Când îți lipsește mama
și soarele se ascunde.
Se adâncește rana
și în suflet îți pătrunde.
Când îți lipsește mama
florile-n grădină mor.
Rău le oflește mana,
ajungi să plângi de mila lor.
Când îți lipsește mama
cu tine plânge și cerul.
Îți dorești chiar să treci vama,
să-i dezlegi și lui misterul.
Din înalt te cheamă mama
în brațe vrea să te strângă.
Să îți potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.
poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vamă, poezii despre mamă, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
Când totul se pierde
Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.
Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spațiului - cel fără de nume.
Viața nu s-a sfârșit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în așteptarea ființei ce se revolta
cândva, undeva, în țara uitării...
Totul este la locul său ca altădată
deși totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spațiul fără de timp,
în timpul fără de spațiu...
poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre revoltă sau poezii despre ore
Cântecul ploii
Aș vrea să pot să-ți cânt, să fiu cu tine
acolo unde ploaia se oprește
și soarele, în suflet, îmi zâmbește,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.
Nici tu nu poți. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, șiroaie.
Voi revărsa tristețea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
și nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut să fac surâsul să-ți apară.
Îți voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
așa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-și plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o așteaptă să-i alinte,
Căci știu că-ți vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-și doresc iubirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre voce