Sfântul Mihail

Aşa ar putea arăta omul care pedepseşte:
sabia în mâna dreaptă, în stânga, balanţa ridicată,
pe spate, aripi şi îngeri la şolduri.
Zborul lui neînfrânt...
Plin de sine, taie aburi de nori nevinovaţi.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nurnberg - Traseul paradei

Pe plăci de beton,
dreptunghiulare câmpuri,
linii albe.

În clase copiii cântă.
Aud bătaia uşoară a tocurilor.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?

"Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie",
Se întreab-o voce încă din bătrâni
Şi mă obsedează, crunt, de săptămâni,
Când mă duc ca omul, zi de zi, la baie.

Poate să mă scoată iute din ţâţâni
Doar o vorbă numai, sar şi la bătaie,
"Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie"?
Se întreab-o voce încă din bătrâni.

Are-n noptieră soaţa ferăstraie,
Săbii felurite să le ia în mâni:
-Dacă vorba aia, vrei s-o mai amâni,
Grijă, că untura sfârâie-n tigaie...

Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene şi Platon

Eu, câinele - ţi-am adus ţie Platon un cocoş viu
jumulit de pene - ca să vezi cum arăţi
despuiat de orgoliu: biped, viu, fără penaj.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disculpă

Cu mâna dreaptă votul mi l-am dat,
De fiecare dată la votare,
Nicicând nu voi putea fi acuzat,
Că stânga va ieşi învingătoare!

epigramă de Iulian Bostan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pian, mâna stângă are acompaniamenutul, basul, tonul, iar mâna dreaptă are melodia principală, jocul şi principiul. Dacă vorbim în termeni de emisfere, viaţa e ca o melodie la pian: stânga acompaniază, dreapta dă tonul. Dreapta face muzica, strigă, stânga susţine, ajută. Stânga dă putere şi voluptate, dreapta dă tonus şi gingăşie. Dreapta se urcă pe pereţi, face ravagii, distruge, stânga bate toba şi opreşte delirul. Dar când dreapta tace, stânga murmură... ispitind-o cu noate joase, să mai cânte ceva.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Muzica (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa face dreptate

Balanţa e cea mai dreaptă.
Dacă tu mă dijmuieşti,
Balanţa ştie să-împartă.
Cum îmi dai aşa primeşti.
Pe un taler pun ce-mi dai,
Iar pe celălalt ce-ţi dau.
Mai mult decât tu îmi dai,
Nici eu nu pot ca să-ţi dau.
Să păcăleşti, nu se poate.
Balanţa face dreptate.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile

mâna
mea
dreaptă
diferă de stânga
şi
scrie nimic despre ceva

despre ceva! nu scrie
stânga
nu o imită pe dreapta
în ambiţia de a scrie

eu
mama - tata
ambii
şi
discordia care există între
între! stânga - dreapta
pe mine mă enervează

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăruieşti, mai mult decăt primeşti. Balanţa să fie ridicată mereu spre tine. Cândva s-ar putea să oboseşti!

Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătorii

Prin pădurea arsă mergem pe drum prăfuit
Prin lunci de aer ei aleargă după razele soarelui.

Fiecare piatră, fiecare fir de praf e cuvânt amuţit
În fiecare fir de iarbă bate pulsul alergătorului.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce doctrine visezi? Cei de dreapta devalizează bugetul cu mâna dreaptă; cei de stânga, cu stânga. Să ne ferească Dumnezeu de un guvern de uniune naţională, când toţi vor fura cu ambele mâini.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul...

Să-şi desăvârşească zborul,
pasărea are nevoie de cer,
căci zborul a fost dat visului
şi păsărilor deopotrivă
de către îngeri;
visul e sortit uneori eşuării
când iluziile se risipesc,
pe când zborul
reprezintă împlinirea păsării:
Pasărea să se numească păsăre,
omul să se numească om cu rădăcină.
Bunăstarea lui nu ţine de o fericire anume:
fericirile vin şi trec.
Apar alte iluzii din speranţe
care să-l facă fericit
preţ de o clipă.

poezie de Camelia Opriţa din revista Boema, numărul 152 (octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul dreptei judecăţi

Crezi că Themis lumea-ndreaptă
Cu balanţa-n mâna dreaptă?

Poate fi în întuneric
Judecată înţeleaptă?

Robele de aur grele
Pot spre Cer urca o treaptă?

Dacă sufletul te doare
Şi dreptatea o aşteaptă,

Nu uita, braţele crucii
Sunt balanţa cea mai dreaptă!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar şedinţa debută cu cuvântarea comandantului lor, care, de data aceasta, mândru, nu numai că stătea în picioare, dar îşi putea ţine raportul pe care-l citea cu mâna dreaptă, nu cu stânga. Şedinţa se derulă fără probleme, pe pacursul a patru ore şi jumătate, după care tot comandantul o declară încheiată.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care vrea să pedepsească... nu pedepseşte din pricina faptei rele care este un lucru trecut, căci nu s-ar putea face ca ceea ce s-a săvârşit să nu se fi săvârşit, ci pedepseşte în vederea viitorului, pentru ca vinovatul să nu mai cadă în greşeală şi pentru ca pedeapsa lui să-i înfrâneze pe ceilalţi.

citat celebru din Platon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii
teroarea creşte lasă în urmă coşmar
sunt încălcate toate legile firii.

timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii.

navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.

cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care vrea să pedepsească în mod judicios, nu pedepseşte din pricina faptei rele care este un lucru trecut, căci nu s-ar putea face ca ceea ce s-a săvârşit să nu se fi săvârşit, ci pedepseşte în vederea viitorului, pentru ca vinovatul să nu mai cadă în greşeală şi pentru ca pedeapsa lui să-i înfrâneze pe ceilalţi.

Platon în Dialoguri, Protagoras (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-şi desăvârşească zborul, pasărea are nevoie de cer, căci zborul a fost dat visului şi păsărilor deopotrivă
de către îngeri; visul e sortit uneori eşuării când iluziile se risipesc, pe când zborul reprezintă împlinirea păsării: Pasărea să se numească păsăre, omul să se numească om cu rădăcină. Bunăstarea lui nu ţine de o fericire anume:
fericirile vin şi trec. Apar alte iluzii din speranţe care să-l facă fericit
preţ de o clipă.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pot ţine în mâna mea stânga, dar nu şi în mână mea dreaptă?

Mână mea dreaptă.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie in luna lui Martie

Dimpotrivă, cerul nu era clar,
cerul era plin de nori gri,
şi ploaia cădea pe asfalt, infernal,
Mânjind cu noroi, cum se joacă copii.

Pereţii liniştiţi dormeau adânc
şi ploaia ploua în luna lui Martie,
Şi noi, doi amanţi, stam la rând
aşteptând să ne iubim prin mansarde.

Oamenii? Ploaia? Strigai
c-o să te plouă pe aripi.
Desenele de cretă, Lorelai,
mie-mi plouau în suflet, nu pe aripi.

Nu-i nimic. Stăteam prin mansarde
Şi ne iubeam, cu aripi, infernal,
Şi ploaia ploua în luna lui Martie,
Din cer acoperit de nori, nu clar.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pentru iubire

În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Şi am zburat s-aduc lumină
Pe ţarna plină de rugină.

Tu şlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Şi te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată

Să-ţi pună şi ţie în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci şi să cobori
Copiii îngeri printre flori.

Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le şopteşti ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...

Că ştim să trecem peste munţi
Şi marea-n ochii celor mulţi,
Că ştim ce-i pâinea în iubire
Şi Sfânta Cruce-n mănăstire.

De-aceea spun că-n visul meu
Tu porţi culori din curcubeu,
Eu aripi pentru dorul sfânt
De-a fi iubire pe pământ.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!