Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Poveste de la etajul zece

Mi-am luat și eu de-un an apartament,
Cu-n dormitor, pe colț, la termopane,
Nu spun cât m-a costat căci evident
Pentru-n burlac este de milioane,

Am o vedere splendidă la parc
Și lăptăria-i jos chiar la intrare,
Iar liftul funcționează că remarc,
De joi nu mă mai vaiet de picioare...

O chestie minoră, o găsesc,
Vecinele mă fac pe zi ce trece
Să mă, și-n toiul iernii, răcoresc
Sub duș, bine-nțeles, cu apă rece:

Blondina de la unu', pe balcon,
M'aduce, înșirându-și să se zvinte
Chiloții cu dantele roz-bombon,
Să mor de ciudă-n apa lor fierbinte,

La doi, stau două fufe cu chirie
Ce n-am văzut o dată că își spală
Pe sfoara din balcon ceva să fie
Având servici la "Baia comunală",

La trei, stă o pipiță, e model,
Ce-nvârte ierni la munte, veri la mare
Și-o zi nu stă mai mult la un hotel,
Cu-așa picior mereu e-n deplasare,

La patru e-o cadână, văduvioară,
Ce nu o văd nici printre picături,
De-i toamnă, vară, iarnă, primăvară,
Pe-acasă vine când nu e-n călduri,

Apoi la cinci e alta muncitoare,
Care trăgând pe brânci la doi stăpâni,
De-atâtea zile acre și amare
S-a dus, fiind sezonul de căpșuni ;

Mai sus, băgată-n chesti' dubioase,
Stă una cu-o profesie ciudată,
Ținu și ea ca fraiera de șase
Și-a luat vreo patru coți și jumătate ;

La șapte și la opt, parcă-n necaz,
Avui să am vecine două babe
Ce apa și-o-ncălzesc pe aragaz
Când rar vor să se spele, de zgârcioabe ;

La nouă e de-un an jumate, gol
Și sper s-apară una, chiar bălaie,
Ce-și face tratamente cu nămol
Și-apoi să il dea jos sărind în baie,

Fiindcă după cum ați presupus,
Cu-așa vecine, proprietar la zece,
Pân' să ajungă apa caldă sus
Fac dușuri tot mereu cu apă rece.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Wislawa Szymborska

Numărul Pi

De mirare acest număr Pi
trei virgulă unu patru unu.
Toate cifrele următoare sunt la fel
inițiatoare
cinci nouă doi pentru că nu se termină
niciodată.
Nu permite -mbrățișezi șase cinci trei
cinci
cu privirea
opt nou cu socotitul
șapte nouă cu imaginația,
și chiar trei doi trei opt cu gluma sau cu o
comparare
patru șase până la ceva
doi șase patru trei pe Lume.
Cel mai lung furtun pe Pământ după câțiva
zeci de metri
se întrerupe, probabil, deși, ceva mai târziu,
vor face
furtunuri de basm.
Cortegiul cifrelor compozitoare în numărul
Pi
la marginea filei nu se oprește,
reusește
să se-ntindă pe masă, prin aer, prin ziduri,
frunze și-ale păsărilor cuiburi,
prin nori direct în ceruri,
prin toată umflătura și întreg fără-fundul
cerului.
Oh! Cât de scurt, de șoricesc, este huruitul
cometei!
Precum firava făclie a stelei, care –n adânc
de spațiu
se curbează!
Iar aici
trei cincisprezece trei sute nouăsprezece
al meu număr de telefon numărul tău de la
cămașă
anul al una mie nouă sute șaptezeci și
treilea
etajul al șaselea
numărul de locuitori șasezeci
cinci groși
circumferința la șolduri două degete
șaradă și cifru,
în care privighetoare a mea
vei zbura
ori vei bea
ori vei ruga păstrăm liniștea,
căci Pământul și Cerul se vor trece,
dară numărul Pi așa cum e
nu și nu
mereu ale sale bune încă cinci,
nu mai știu care opt,
nici cu totul șapte,
accelerând, ah, grăbind
trândava veșnicie
spre durată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "View with a Grain of Sand: Selected Poems Paperback" de Wislawa Szymborska este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Zece negri mititei

Zece negri mititei au ieșit la masă
Unul s-a înecat și nouă s-au întors acasă.
Nouă negri mititei noaptea s-au culcat
Unul a dormit prea mult, opt s-au deșteptat.
Opt negri mititei la Devon plecară
Unul a rămas acolo, șapte nu-l urmară.
Șapte negri mititei ciopleau bețe groase
Unul s-a tăiat în două și-au rămas doar șase.
Șase negri mititei la stup s-au jucat
Pe-unul l-a înțepat albina, cinci însă-au scăpat.
Cinci negri mititei sunt duși la tribunal
Patru-s puși în libertate, unu' a fost penal.
Patru negri mititei pe mare-au plecat
Unu' a fost mâncat de-un pește, trei doar s-au speriat.
Trei negri mititei la zoo-au plătit
Ursu' a îmbrățișat pe unul, iar doi au fugit.
Doi negri mititei se-ncălzeau la soare
Unul s-a ferit, dar altul s-a prăjit prea tare.
Un negru mititel, burlac, ca nebunul
S-a însurat și-n felu-acesta n-a rămas niciunul.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Prevert

Ora de dictare

Doi și cu doi fac patru
patru și cu patru opt
opt și cu opt fac șaisprezece...
Repetați! spune profesorul
Doi și cu doi fac patru
patru și cu patru opt
opt și cu opt fac șaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară și se joacă
cu copilul
Doi și cu doi fac patru
Repetați! spune profesorul
Și copilul se joacă
pasărea se joacă cu el...
patru și cu patru fac opt
opt și cu opt fac șaisprezece
dar șaisprezece și cu șaisprezece ce-or fi făcând?
Șaisprezece și cu șaisprezece nu fac nimic
și-n primul rând
n-au niciun chef facă treizecișidoi
și o șterg afară cât pot mai curând.
Și copilul a ascuns pasărea
în pupitru
și toți copiii
o aud cântând
și toți copiii
aud muzica
și opt cu opt se cară binișor
patru cu patru doi cu doi
O șterg frumos la rândul lor
și unu și cu unu nu fac nici unu și nici doi
ci fug și nu se uită niciunul înapoi
Și pasărea liră cântă
și copilul cântă
și profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toți ceilalți copii
ascultă muzica
pe când pereții clasei
se prăbușesc domol
Și geamurile redevin nisip
cerneala redevine apă
și creta stâncă lângă mare
pupitrele în arbori se prefac
penițele în păsări călătoare.

poezie celebră de , traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Dr. McElwaine: Nick, când îți rememorezi copilăria, ești mulțumit de amintirile pe care le ai?
Nick: Unu, nu-mi amintesc cât de des masturbam, dar s-a întâmplat de multe ori. Doi, n-am fost supărat pe tatăl meu nici când am fost suficient de mare ca să-mi dau seama ce făceau el și mama în dormitor. Trei, nu mă uit la toaletă decât după ce trag apa. Patru, nu mi-am mai udat patul de mult timp. Cinci, de ce nu vă duceți voi doi să vi-o trageți; eu am plecat de aici.

replici din filmul artistic Instinct primar, scenariu de
Adăugat de Raluca Daniela CosteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rifca cea frumoasă la rabi

Într-un orășel de munte
Rabi–i omul învățat.
Are el răspuns la toate
Și se face ascultat.

Veni Rifca cea frumosă,
Zise cumspun acum:
- Eu am cinci copii acasă
Și al șaselea-i pe drum.

Spune Rabi, învață,
Sigură-s că tu le știi:
Ce să fac de acum în viață,
Ca să nu mai fac copii?

Stă Rabii și se gândește
Și-o privește pe sub geană ;
«Ah! Ce frumușică este »
Iar păcatul îl îndeamnă.

- Când Ștrul îți face ochi dulci,
De la mine tu știi
Dacă-n pat ai te urci,
Picioarele-ntr-o oală le ții.

-Dacă ăsta este sfatul,
Mă gândesc – nu-i vorbă goală,
Eu am să-mi trimit bărbatul
Ca -mi cumpere o oală.

Au trecut doi ani de zile,
Poate chiar ceva în plus,
Și din nou la Rabi vine,
Rifca, dar nu cum s-a dus.

-Rabi, am acum șase copii
Și iar sunt însărcinată.
Știu toate tu le știi.
Mai învață-mă o dată.

-Rifca dragă, rog -mi spui
Dacă sfatu-ai respectat:
Picioarele-ntr-o oală le pui
Când cu Ștrul te urci în pat.

-Sfatul, eu l-am respectat.
Dar bărbatul minte n-are:
Două oale mi-a luat.
N-a găsit una mai mare.

poezie satirică de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Iarnă grea

De când mă știu n-am detestat
Și n-am urât iarna mai tare,
Așa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;

O așteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veșminte
Și să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,

Fi'ndcă așa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Și pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:

Cum văd că ninge la ferești,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Pitești,
O țuică fiartă în ibric,

Și peste-o săptămână, dacă
Va ninge iar, cu vânt și ger,
Îi fac necaz, scăpând în joacă
Mai multe boabe de piper...

Iar de se pune pe ninsoare
Trei zile-n șir, cum nu-s voinic,
Nici vorbă c-o să mă doboare
Cât țuica fierbe în ibric!

Și-i râd în nas privind de sus,
stau la cinci, am și balcon...
De când e ea nu m-a răpus
Chiar făr' port măcar palton!

Însă acum, ca niciodat'
Mi-e teamă că mă dau învins,
Ingrata iarnă, ne-ncetat
Parcă-n prostie a tot nins,

Și mă întreb, plin de fiori,
De-ajung în primăvară viu,
Fi'n'că a nins de-atatea ori
De m-a lăsat fără rachiu!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Reumatism

Șeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc și când mai iese
Cu Tănțica lui nurlie,
De șoferi și florărese,

Chiar și-afar', în deplasare,
Fi'nd a' lui subordonat,
N-am văzut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,

Până luni, la Eforie,
Când făcurăm un ocol,
Delegați la Cisnădie,
După colț, la Techirghiol,

ne ungem cu noroi,
din iarnă, din Bucegi,
Reumatici amândoi,
Leac mai bun nu-i să te dregi,

Numai , unși cu noroi
De la tălpi pân' la chelie,
Dezbrăcați, ca dracii goi,
Cin', pe șefu', -l mai știe (?!)

Arătând în fundul gol,
(Mă iertați de-acest cuvânt)
Sub beneficul nămol,
Toți o apă și-un pământ,

Pân' ce-apar vreo câțiva inși,
Cum ședeam noi la uscat,
Ne măsoară și... surprinși,
Cu respect m-au salutat,

Ca apoi, mai mulți din gloată
Exclamând "ooo!" se mirau,
Și-unii chiar, ca la armată,
Cu-n salut onorau,

de marți, șefu' meu, Gică,
Din orgoliu, fanatism,
Mă urăște,-mi poartă pică,
Pentru-al meu... reumatism!

Valeriu Cercel

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Numărătoare ...

Unu e un tip bățos
Prezentabil și fălos,
Care o șapcă și-a tras
Șmecherește, peste nas.
Doi, privit de pe zăvoi,
E gâtul unui rățoi
Înotând pe bălți, hai hui,
Ca tot neamu'-asemeni lui.
Trei e un inel rebel,-
Două jumătăți din el:
Una-n sus și alta-n jos,
Cui să-i fie de folos?!
Patru cu nimic mai breaz
Nu cred să fie prea treaz.
E un scaun năzdrăvan,
Cu picioarele-n tavan.
Cinci cu-o seceră aduce,-
După formă s-ar deduce
Și deși-i cu coada ruptă,
E gata intre-n luptă.
Șase-un melc amorezat,
Pe casa-i aterizat,
Fiindcă-n mersul lui " grăbit "
Mult prea mult s-a opintit.
Șapte e leit o coasă
Șuie și simandicoasă,
Numai asta nu taie
Și nu costă nici lețcaie.
Opt, îți spun că n-o să crezi,-
Sunt doi covrigi siamezi,
Care în cuptor, de frică
Și-au strâns mâna, fără pică.
Noua ce-ar putea să fie?!
Moțul de la vreo tichie,
Trompa unui elefant
Arcuită aberant?!
Zece-i tipul cel bățos
Care joacă lapte gros,
Sărind peste cele toate
Cu un ou legat în spate.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Stâncă eu am fost

Stâncă eu am fost și am intrat
În apa rece ce curge la picioare
Întinsă în apă stau, m-am arătat
inima-mi bate într-o strâmtoare

Te iubesc și știi, îți spun acum
Mă luminezi cu sărutări de ploaie
Și dorul vreau -mi ardă scrum,
Dar apa curge din izvor șiroaie

Tu fii un nor pufos cu ploaie
Și scutură apă rece din belsug
-mi spele trupul ce stă la soare
Cu apa curgătoare rana să o ung

Eu te iubesc, iubirea este regală
Mă poartă-n zbor până sus la astre
Și-mi curge în vene ca o urzeală
Nopțile îmi par flori de crin albastre

Mă-nvăluie într-un mister în seară
Curge ca un izvor limpede de fericire
Mă regăsesc în căldura de primăvară
Îndrăgostit ești tu, suflete fără sfârșire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

H2O

Cine gândea, din șase bilioane,
Nu prea demult, treizeci de ani ‘nainte,
Pe ce mai e uscat printre oceane,
Ca apa să o cumpere cuminte
Din prăvălii, la sticle sau bidoane?!...
Nu i-ar fi dat nici dracului prin minte!

De drag o luam în zori pe sub colină
Chiar de aveam fântâna mea pe vale,
-mi umplu la izvor căldarea plină
Sorbind din ochi Mării și Marghioale...
Ca lacrima, ce apă cristalină
Și nu dădeam pe ea două parale!

Până-ntr-o zi, când spre uimirea mea,
La băcănie-n colț văd, din greșeală,
Cătând prin raft ceva pentru măsea,
În sticle, apă chioară, naturală(?!)
De-abia-nvățat cu ea de la ciușmea,
Ca emigrant pe-atunci în capitală,

Cu etichetă, firmă serioasă,
Trag eu un gât, o scald printre papile,
Produs interesant, la gust apoasă
Și proaspăta, avea doar șapte zile,
Iară pe sticlă-o listă curioasă,
Cu chestii la fel de inutile:

Grăsimi, zero la sută, proteine,
Colesterol... erau la rând vreo zece,
Magneziu, calciu, fosfor, vitamine
De niciun fel, să nu ni se aplece,
Și important, cum se păstrează bine:
"La loc întunecos, uscat și rece",

Însă mai jos, "Rețetă culinară"
Noroc mi-a sărit atuncea-n în față!
Muream și nu-nvățam cum se prepară
Pentru un Scotch, un Wisky,-n astă viață,
Sau șprițuleț în zi caniculară,
Din apă.... cubulețele de gheață!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Prima zi de școală

După luni de plictiseală, zile, nopți caniculare,
Printre halbe, mahmureală, pe la munte, pe la mare,
Văd aiurea într-un ziar, vestea aia mai nasoală
Desenată de tipar:"MÎINE-I PRIMA ZI DE ȘCOALĂ!"

Pe-o terasă, sub umbrele, cu fetițe decoltate,
Arătând precum și ele,-n anu' trei de facultate,
Ca-m gândit de două ori, ambele la tata doar,
Prezentându-mă în zori, să nu-l văd pe dracu' iar,

Fi'nd în școală cunoscut și cu ani buni de vechime
Într-a patra, c-au sărit, toți din clasa mea pe mine,
Însă cu mai mult respect, parcă și un pic de teamă,
Lucru ce-l găsesc corect, nefiind de-aceeași seamă ;

Ce mai vâlvă! Ce pupici! Eu, mai mare printre ei,
Se mirau și-a' lor mămici ca de zmeul între zmei,
Nu mai zic de-nvățătoare ce m-au străns cu drag la piept
Și de doamna directoare, c-am putut să mă deștept,

Iar în clasă, prima oră, fără să mă sinchisesc,
Cu-o excepție minoră, fui lăsat să și vorbesc,
Chiar mai mult, ascultau, și nu spun istorioare,
Pedepsit n-am fost să stau, un minut, doar, în picioare,

Și apoi, ca niciodat', nimeni nu m-a luat de prost,
Dup-atâta repetat știind toate pe de rost,
Mai cu seamă , a patra, așa mult ce mi-a plăcut,
De cinci ani, tare ca piatra, altceva nu am făcut,

și tata-i mândru tare, intelectual agrar,
Numai mama vise are, la liceu fiu măcar
Pe un post de profesor, cu probleme mai ușoare,
Nu cum am, ca-nvățător, pe la clasele primare.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
Să mă maschez deosebit
Cumva sperii lumea toată,

Și cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem și dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relații, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe față cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moș Crăciun,

Însă ce îmi era utilă
Și n-am găsit un pui măcar,
Am luat în loc de o cămilă
Un fost amic de-al meu, măgar,

Și-am mers s-o sperii pe-o vecină
-mi dea bomboane dumneaei,
De-o văd trăsnită! cum leșină
Cu bin Laden în pragul ei,

un minut, doar, mai ‘nainte
Ce mă văzu-n micul ecran
Cu-aceiași față, ochi, veșminte,
Cu akaem și cu turban!

Acum, și io speriai
Atât de tare c-am fugit,
Dar după colț, un polițai
Când m-a văzut s-a îngrozit,

Și ca să-i trecă, devotat,
Cum dumnealor nu dau cu parul,
Mi-a dat amendă c-am fumat
În timp ce conduceam măgarul ;

Mă duc apoi la farmacie
îmi revin, iau un hap,
Da' când să ies, vezi urgie (!)
Trei polițai aveam pe cap,

Șocați, c-am fost iar amendat
Și tot din vină de măgar...
Cicătelea, n-a fost parcat
În modul regulamentar,

Apoi îmi zic, hai s-o-nspăimânt
Pe soacră-mea ce stă mai jos,
Da', chiar de intră în pământ
Să o anunț c-așa-i frumos,

Când l-o vedea pe terorist
La ușa ei, plină de groază,
Pe cât sunt io de pesimist,
Precis că se repatriază,

Dar fui pe loc înconjurat,
Vorbind la două celulare,
De un batalion speriat
De trupe paramilitare,

Dar am scăpat, la fel, subit,
Cum am noroc atât de rar,
Tot cu-o amendă, c-am vorbit
Pe urecheat la celular,

Așa că eu, de Halloween,
Făcui o mare constatare:
De teroristul bin Ladin
Pe lume nici în cot n-o doare,

E îngrozită-n schimb, și tare,
De o țigare,-un celular,
Nu mai vorbesc de o parcare,
Chiar de e vorba... de-un măgar!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apa

Apa nu opune rezistență.
Apa curge.
Când intri în apă, o simți ca pe o mângâiere.
Apa nu este un zid solid, ea nu-ți va opri înaintarea,
Dar apa se duce întotdeauna acolo unde dorește
Și nimic pe lumea asta n-o poate opri.
Apa are răbdare.
Picăturile de apă descompun pietrele.
Amintește-ți mereu aceste lucruri, copile.
Amintește-ți tu ești, jumătate, apă.
Dacă nu poți trece peste un obstacol, ocolește-l.
Apa asta face.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Heart Goes Last" de Margaret Atwood este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -115.00- 53.99 lei.
Valeriu Cercel

Nedumerire

Acum două luni mi-a prescris
Un doctor, numele-mi scapă,
beau, cum demult am omis,
Pe zi, opt pahare de apă,

Având un efect curativ,
Rinichi, diabet, năpârlire,
Uita-voi și de laxativ,
Chiar ștofa mi-o face subțire (!)

Și-am fript-o normal, constat
De cura prescrisă are,
Pe lângă ce mult m-a costat,
Efecte total secundare:

Sughiț, amețeli și arsuri,
Simțind cum ficatul îmi crapă,
De când folosesc ca măsuri,
Pe zi, opt pahare de apă,

Și-l cat nefiind dumirit
nici până astăzi nu știu
Cumva dacă s-a referit
La vin sau... rog, la rachiu (?!)

Valeriu Cercel

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Filosofică

Floarea STĂ în apă,
Apa STĂ în vază,
Vaza STĂ pe masă,
Masa STĂ în casă,
Casa STĂ pe Terra,
Dar Terra se află
De la origină,
În dublă MIȘCARE
Și-n EXPANSIUNE,
Cu Calea Lactee
Și cu Universul,
Odată cu casa,
Iar casa cu masa
Și masa cu vaza
Și vaza cu apa,
Iar apa cu floarea,
Care nu mai STAU,
Ci STAU în MIȘCARE,
MIȘCAREA-n REPAOS,
REPAOSU-n MIȘCARE,
Deci... TOTUL SE MIȘCĂ,
Atuncea când STĂ
Și STĂ când se MIȘCĂ,
Dar noi nu simțim.
La fel și în lume,
La fel și în viață,
Tăcerea-i... Vorbire,
Vorbirea-i... Tăcere,
Mersul e... ședere,
Șederea e... mers,
Mâncatu-i... răbdare,
Răbdatu-i... mâncare,
Căderea-i... urcare,
Urcarea-i... cădere,
Curgerea e... stare,
Statu-i... curgere,
Moartea e... trăire,
Trăirea e... moarte.
Astfel putem spune
în Univers,
E ceva și nu e,
Omul nu percepe,
Dar s-o lămuri
Când va STA... MIȘCAREA.

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Viol

Am să-l reclam pă Ion a' lu' Scarlat,
Pentru viol, al dracu' prăpădit!
Da' nu numa' el m-a violat,
Nenorocitu' m-a și-mbolnăvit:

Intră acum trei luni zic, precis,
În miez de noapte peste mine goală,
eu nu țin pe vară geamu-nchis
Având călduri de-atâta zăpușeală,

Și de atunci, în fiecare seară
A tot venit, o noapte n-a omis,
Cu toate știam de prima oară,
Eu tot uitam mereu geamul deschis;

Acuma vremea s-a mai răcorit,
Iar noaptea este rece, și-ncă bine,
de vreo două nopți am cam răcit.....
Îl tot aștept la geam și nu mai vine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lângă crucea părăsită

La o margine de codru, pe-o colina însorită,
Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită.
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme,
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!

Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreabă cu mirare:
"- Cât mai poți rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-așterne-n codru noaptea?

Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!

Ți-am adus un colț de pâine, e mai veche, dar e bună,
Sunt prea mic... nu pot ajunge, -ți dau jos acea cunună
Și să-Ți scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns.
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase, și n-ajung așa de sus?

Ți-am adus și apă rece, Ți-o fi amar și sete,
Ei Ți-au dat oțet și fiere, da' zic: Dumnezeu să-i ierte!
și astăzi trec grăbiți și nu vor să se oprească,
Chinul Ți-l ușureze, setea Ți-o ostoiască!

N-ai nici haină, n-ai nici cușmă, pentru când o fi mai rece,
Dar îți las a mea cămașă, că nu știu când 'oi mai trece.
N-am mai multe, aș vrea -ți mai las, ai de schimb,
Dar ce văd?! Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?

Ooo... nu pot cred, Hristoase, -ntinzi mâna către mine,
nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai ține!"
"-Drag copil, grăiește Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.

Și eu sunt Păstor la oi, mi-am dat viața pentru ele,
Multe au plecat din staul, eu le caut cu durere
Și le-aștept sa se întoarcă, le mân către pășune
Cu iubirea mea cea sfântă, eu le strig ca să se-adune!

Tu ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s,
C-ai întins un colț de pâine și-ai dat apă lui Iisus
Și-ți voi da, când va fi vremea, apă vie și merinde,
Viață veșnică și Raiul, pentru dragostea-ți fierbinte!"

Și i-a pus Hristos, pe creștet, mâna Sa cu răni de cui
Și-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui.
Binecuvântând orfanul și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Gânduri reci

Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite și dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.

Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre și de picioare;
Despărțită în cărări
Ca o mare, de vapoare.

Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
Sătutându-mi trandafirii,
Din obrajii înghetați,
Soarele călduț și vesel
Îi face iernii în necaz.

Scârțâie sub pași zapada,
Fără un ecou anume,
Gânduri reci sau gânduri bune
Se îndreaptă către tine, către lume,
Că singurătatea crudă,
Gândurile înfierbântă.

De ești aproape sau departe,
Soarta vieții tot desparte,
Cum e apa între maluri,
Cum e marea între dealuri,
Sau destinele în valuri.

Gânduri reci în iarna rece,
Care vine, care trece,
Fiindcă timpul o petrece;
O! mireasă a anilor,
În albeața pletelor,
Tot tărâmul faptelor.

Cum să nu gândesc la rece?
Despre viața care-mi trece,
Vorbăreață apoi tăcută,
Greoaie și abătută,
Gânditoare apoi mută.

Umbra firii ce în urmă,
O lăsam, să nu ajungă,
Sus la steaua ce dispare,
Când scădeam la numărare.

poezie de (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem și... poezie

Mi-a năzărit așa... pe la o vreme,
n-ar fi rău scriu și eu poeme.
Când toți o fac... ce-așa mare dilemă?
Zis și făcut, am căutat o temă,

M-am informat în piață ce se scrie
Și-am început zgâri pe hârtie.
N-am mai ieșit în parc și nici la tata
Și-n două luni poemul a fost gata.

L-am tot citit de sus și până jos,
Am încercat -l recitesc pe dos,
I-am ajustat și virgule, și semne
Să nu-l scap în poemele nedemne.

Am pus în el puterea mea și harul
Și n-am scăpat din ochi dicționarul.
Iar din dorința de-a-mi fi totul clar
L-am dus și-ntr-un cenaclu literar.

Aici, s-a început cu destrămarea;
Că... s-a mai scris de chestia cu marea,
Că strofa aia, despre rândunici,
Ar trebui doar două rânduri mici.

Despre iubire s-ar fi scris destul,
De toamnă, cititorul e sătul.
Pe-aia cu trenu'a zis-o Toparceanu
(Se tot scurta poemul meu, sarmanu').

Mai taie-aici, e dincolo prea plin,
Iar la sfârșit -l ajustăm puțin;
E prea-nșirat și stă să se destrame
(Sărman poem "crescut" de-atâtea mame).

L-am tot sucit și luat cu binișorul
nu mai știm nici cine-i autorul.
Acum, e minunat... firar să fie,
Dar nu mai e poem, e-o biată poezie.

Dar cel puțin ideea o avem,
Nu tot ce-i poezie... e poem.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Inocență

Am ajuns cred și eu, dându-le mare dreptate
Ălora ce zic mereu că femeile-s ciudate,
Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva,
în dimineața asta i-aș fi zis -sii ceva
Nașparliu, bine'nțeles, -mi tot sare-n sus de șnur,
Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur;
Deschid ușa,-n zori, la hol, aia care dă afară
Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară (!?)
Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase,
Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase;
Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi,
Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi!
Însă dumneaei, nimic, nici "bon jour", nici "bun găsit"
Ori în gât, măcar un pic, îmi sară c-a sosit,
Mă ia scurt, fără pupici, întreabând printre lentile:
"Pot să stau și eu aici... cam vreo trei sau patru zile?"
"Poți stai și-un an, și doi!", îi raspund cu nonșalanță,
Închizând ușa ‘napoi, chiar... ținându-mă de clanță,
Altceva nu-mi amintesc să-i fi zis și mă consum
nu pot s-o potolesc pe nevasta-mea nicicum!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook