După amiezile acestea

după amiezile acestea tihnite
mi te aduc mereu în faţă
şi după ce te caut ca un somnambul
numai eşecurile se răsfaţă

nedisimulată o bucurie
pusese stăpânire pe amândoi
când am descoperit câtă avere
se află nu în lume, ci în noi!

curcubeul uneşte destinele
după o lege neştiută de fiecare
deşi ni se părea curios
muntele înfrăţit cu o mare

am plătit şi încă mai plătim
pentru generaţiile viitoare
tributul greu al evadării
dintr-o singură eroare

şi drumul urcă în spirală
o cotă, apoi alta, fără popas
şi ceea ce ni se pare o veşnicie,
nu durează mai mult de un ceas

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar vin toamne

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

că de la faptă la voroavă
neştiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieţii o enclavă

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea vieţii, o enclavă

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu mari nedumeriri la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

că de la faptă la voroavă
neştiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieţii o enclavă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veşnicie a existat înainte de noi, iar alta va exista după noi. Dar nouă ni se pare că rămâne mai mult după noi şi că cea trecută a fost mai puţină.

citat din Derenic Demircian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneze

Ceas după ceas,
prin strămoşi depărtaţi -

astfel ne-am tot căutat,
din străvechime,
fiica mea si cu mine.

Zi după zi
- fără răgaz -
am crescut împreună
aducând laudă-ntâmplarii.

Pe drumul ce ne străbate
dintru-nceput
niciunul din noi nu întrevede
sub zare-un popas.

Căci numai pământul,
într-al vremii şuvoi,
rămâne-va, veşnic,
împreuna cu noi.

poezie de Barzin Vlada (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea în moarte

Văzduhul se strica dulce
luna era pe cer ca un pisoi
timpul îşi muta plânsul dintr-o odaie în alta
după aceea a venit curcubeul într-o ureche rămasă de la bunica
partea lemnoasă fluiera lângă şarpe
după aceea a plecat vremea într-un şchiop rămas de la cocostârci
– scriu pentru când va fi timp, azi nu e timp în lume –
după aceea cetăţile au ajuns nişte ciorbe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progresia Sfintei Treimi

Când nu mai am inspiraţie să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului să descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdăşie cu focul
Şi-a-nceput să ardă, ştiu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul că, la început,
Şi omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat şi femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?
L-a-mpărţit pe om în două, să nu fie singur
La Părinte.
Când a văzut ce prostie a făcut, a zis:
Bă, ăştia sunt ca oile: după una sar toate în baltă!
A deschis poarta staulului şi ne-a dat drumul
Pe drumuri, la înmulţire.
Parcă-L văd ţinându-se greu după noi,
Ca un păstor bătrân
După miliarde...
Iar Ei,
Doar Trei.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi va fi judecat cândva după standardele sale de viată, şi nu după cum a trăit; după ceea ce oferim şi nu după avuţia noastră; după simpla noastră bunătate şi nu după măreţia noastră aparentă.

citat din William Arthur Ward
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Hotărâsem escalada
Muntelui cel mai înalt
Pregătind de un asalt
Invincibilă armada

Şi-am plecat de lângă vatră
Ţinta noastră numai vârful,
Şi lăsând în vale stârvul
Recilor statui de piatră

Seara ridicam un cort
Ca să ne păzim de rece
Cu o grijă ce petrece
Somnul greu după efort

Sacii noştri de dormit
Noaptea ne ţineau de cald:
Parcă adia un fald
De la focul de lignit;

Şi când am urcat pe pisc
Ce minune: orizontul
L-am trecut voioşi în contul
Iubitorilor de risc!

De pe cel mai 'nalt catarg
Parcă ne găteam de zbor
Să plătim cu un fior
Aventura către larg!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela

Dacă un om trăieşte mai multe vieţi,
Şi nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, şi din câte fântâni,
Şi câtă apă am cărat,
Ca pentru mii şi mii de morţi,
Pentru udat, când nu ploua;
Şi n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinereţea, nici ea...

Ce se căzneşte fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credinţa
Că semănăm foc, dintr-o viaţă anterioară,
Şi că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar şi când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela

Dacă un om trăieşte mai multe vieţi,
Şi nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, şi din câte fântâni,
Şi câtă apă am cărat,
Ca pentru mii şi mii de morţi,
Pentru udat, când nu ploua;
Şi n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinereţea, nici ea...

Ce se căzneşte fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credinţa
Că semănăm foc, dintr-o viaţă anterioară,
Şi că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar şi când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alţii din ignoranţă sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
şi necunoscute itinerare
iar alţi în schimb aleg din comoditate
cele mai uşoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...

Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitas

Urcând luminos în spirală,
Un strung cu lame de argint
Te-a subţiat din fildeş.

Şi-ntruchiparea ta e o spirală ce se -nalţă...

Dar ce neînsemnaţi
Mai suntem totuşi amândoi...
Suavă Kicsikém...

Sub înstelarea de baldachine,
Dintre noaptea nencepută din trecut

Şi-aceea fără de ştire care vine
Ne-am întâlnit printr-o minune de-ntâmplare
În ceas, cu nefiinţa-asemene,
În omenirea curgătoare
Două trupuri. Gemeni, gemene
Micuţo,
Până la noi
Pământul rodnic a revărsat luminii
Din sânul lui şi-al nopţii
Milioane de rânduri de făpturi, spumă,
Care, după ce ocoliră cu privirea
După mersul soarelui,
Se-ntoarseră în humă.

Iar după noi
Lumi fără număr vor veni
Necontenit un azi va înflori
Şi cine poate bănui
Ce siderale bucurii
Vor înălţa pe cei ce vor veni?

O, Kicsikém
Împinşi, cu ochii-nchişi
Din sânul rodnic al pământului
Ne vom întoarce-n el fără de urmă
Şi-n faţa frumuseţii viitoare,
Din care picurile cad, dar unda nu se curmă,
Slabi şi singuri,
Luptând cu legea năclăită-a humii,
Noi nu avem decât,
Mică şi fragedă,
Iubirea noastră trist surâzătoare,
Şi-atât.

Căci între două lumi,
Noi stăm în noapte,
Ca doi inşi alăturaţi pe-o carte
La lumina unei lămpi
În câmp departe.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns după lume

În fiecare clipă stau ascuns după lume,
alta îmi răsare în faţă;
câte or mai fi când va apărea o altă dimineaţă
şi va aştepta cu nenumăratele flamuri, cu miriade de nume strigate, cu necuprinse ramuri
ce scapă de sub a vremurilor ceaţă...
Dincolo, la pândă, îmi răscumpăr visul
care a vrut să mi-l fure
neiertătoarea măsură măcinată de-un ceas
ce tot învârteşte, numără, aliniază stelele fără răgaz.
La capăt o nouă lumină apare,
încerc să-i pun nume,
dar chiar atunci fuge speriată
făcând loc la alta ce-ameninţă cu steagul
ridicat pe alte îndepărtate metereze
spre care alerg şi voi a le cuprinde
căci în nestatornicul sânge tot aleargă o fiară,
neadormită,
chiar dacă lumile au renunţat la zarvă.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul

Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoşti o floare;
Cunoşti un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire,
Şi steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum priveşte
Şi pe neghiob pe cât vorbeşte;
Cunoşti o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale şi lătrat;
Cunoşti o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni şi noaptea fatală, în care zorabul prevală asupra pisoiului. Dobermannii, alarmaţi de mirosul sălbatic pe care animalul începuse dintr-o dată să-l secrete, îl atacară amândoi deodată. Îi trebui, după cât se crede, mai puţin de un minut ca să-i orbească pe amândoi, fără să-şi facă probabil nici un rău. Gardianul postat la uşa apartamentului prezidenţial, alertat de zgomotul din salon, se repezi într-acolo; se auzi un strigăt, apoi arma sa care se descărca, inutil însă. Când fu găsit, avea jugulara sfâşiată dintr-o singură muşcătură.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea nu este doar ceea ce vedem noi în fiecare moment al vieţii: puncte, linii, suprafeţe. În spatele acestora se mai află, cel puţin, încă una la care tânjesc să ajungă sufletele noastre.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarta generaţiilor viitoare

Astăzi noi cu tot avântul
Vindem cerul şi pământul...
Generaţiile de mâine
Vor "zbura" după o pâine,
Pe alte planete, poate,
Mai umane... mai curate...

hexagramă de Constantin Enescu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pare când una, când alta, când binefacere trupească, când boală, când greutate, când bucurie, iar întreaga viaţă este numai "înviere", adică sporirea iubirii, înălţarea iubirii din mormântul trupului. Iar asta e o bucurie neîncetată. Şi apoi treptat te identifici tot mai mult cu ceea ce iubeşti şi iubeşti totul, iar astfel devii Dumnezeu cu adevărat.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pentru Dumnezeu generează iubirea pentru lume şi pentru oameni, după aceea apare moralitatea, apoi spiritualitatea, iar după aceea, ceea ce noi numim "binefaceri ale civilizaţiei".

Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la artă la franşiză

scrie doar atât: o notă
dintr-un şir pe portative
şi-ai să vezi infinitive
câte vin să-ţi ceară dotă!

trece vremea şi culege
dreptul la o ipotecă
orice munte o potecă
îl învinge după lege

de la artă la franşiză
e o cursă măsluită
situată între mită
şi eşecul ca remiză

între două fals adrese
e o rugă măsluită
un calup de dinamită
intriga care se ţese

cine te-a ajuns din urmă
şi pe cine ai în faţă
că prostia se răsfaţă
precum spiritul de turmă?

singura care desparte
hahalerele de noi
neştiute mari nevoi
ca un kitsch de alte arte

între mus şi amiral
nu e nici un banc de peşte
numai apa ce sclipeşte
în oglinda de coral

că disting sau nu disting
datoria seniori
singura ce dă fiori
după ce cobori în ring

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!