Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihai Eminescu

Frumoasă-i...

În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâșâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalț-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Și caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Țesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin
Simt zefiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaștri, ușori,
Roind și bând miere din flori.
De ce nu am aripi să zbor,
M-aș face un flutur ușor,
Un flutur ușor și gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aș pune pe-o floare de crin
Să-i beau suflețelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz,
Frumoasă-i ca ziua de azi!

poezie celebră de (1866)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 mai 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Citate similare

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.

Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar -l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - flori în Coastă

Fermecat de gingășia
Florilor de primăvară
Îmi văd iar copilăria
Trăită demult la țară

Îmi văd satul meu natal
Cum în soare strălucește
Și eu cum urcam pe deal
În pădurea unde crește

Jioreaua cea albastră
Chiar și breavănul apoi
Căci Bogata e a noastră
Și în soare și în ploi

Vai cu câtă gingășie
Jiorelele-și scăldau
A lor floare-n armonie
Privirea de mi-o furau

Coasta cea cu jiorele
Parcă flutură în vânt
Gingășia lor spre stele
Dar crescute din pământ

Am găsit și jiorele
Albe albe ca zăpada
Ascunzând farmecu-n ele
Puține— nu cu grămada

Cele roșii chiar mai multe
Îns-albastrele umpleau
Chiar și tufe nevăzute
Cu vântul se sărutau

Căci atâta gingășie
Radia atunci din ele
În mireasma lor cea vie
Și-n petalele rebele

În Ardeal— un sat frumos
Așezat în lung de vale
E Bogata mea de Jos
Unde-mi taie gândul cale

Sat și floare ardeleană
Pe lambriuri mici de vânt
Parcă simt a ta mireasmă
Adusă azi prin cuvânt

Bogata pe aripi fine
De vânt și de povestiri
Văd Ardealu-ascuns în tine
În atâtea amintiri

Ciocănașii de la Dâmburi
Tresar parcă într-un vis
Unduind în dese rânduri
Petale ca-n paradis

Podu Lacului se-ntinde
Pân" la Citera la poale
Și privirea mi o prinde
Vântul doar cu aripi goale

Înspre Bărc dacă te-ndrepți
Râpile le vezi departe
Și de ajungi Între Acăți
vezi Jiile ai parte

Și Imașu cel din sus
În față și se întinde
Pân" departe-nspre apus
Întreg—ochii ți-l cuprinde

Dar pe Citera urcând
O bucată bună bună
Unde oile păscând
le-am păzit și eu în turmă

Ogrădeasa o s-o vezi
cum în față îți apare
cu pășunile ei verzi
zâmbind însăși ca o floare

Zgleamănul departe-n stânga
îți urează-un bun venit
amintindu-ți însuți turma
cum pe acolo ai păzit

de pe Citera de sus
Cetățaua Vadului se vede
gingaș deal cum alte nu-s
pân" la vârf de-un verde verde

Ogrădeasa mers frumos
Cântec scump de ciocârlie
Din Bogata cea de Jos
s-o vezi azi ce te îmbie

pe acolo am umblat
turma îmi pășunez
când eram un mic băiat
cătam umbra m-așez

la Halauă pe imaș
ciocârlia când cânta
eu micuțul ciobănaș
mioarele ce-și păștea

pășuni scumpe din Ardeal
de sub aripa privirii
până sus și După Deal
pe cărarea amintirii

bogata ești vis frumos
țesut astăzi în Ardeal
din Lazuri până în Dos
pe al amintirii mal

poezie de (31 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rodul iubirii

Desprinse de floare, de aurul ei,
Își iau zboru-n aripi ca albi porumbei,
Fluturi ce-ating miezul de vară
Sărutând-dulce, poama o înconjoară...

Duc din dulceață și altor flori,
O taină-a iubirii-n polenul de flori,
Le poartă viața în viitor,
Culegând, împărțind... polenul de flori.

'N-curând, din dulcea iubire,
Vor răsări flori cu dulce de miere,
Alți fluturi le vor uni în iubire
De miere, de aur, polen de iubire...

... albele aripi ating flori pregătite,
de nuntă în dulce... mirese iubite...
Polen de cuvinte din sfântul Cuvânt,
Îndrăgostește pe viață - oameni de rând.

Dulcele Lui e mană, e viață,
E sare, lumină, credință, speranță;
E rodul Iubirii ascuns în Mireasă
Ce-i pregătită s-ajungă... Acasă.

Albe aripi, fluturi =cuvintele Bibliei
miezul de vară= inima omului pregătită de pocăință

poezie de (21 iulie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiori de vis,de flori,de gand

retras în gând, eu țip la tine
și mă dezleg din grei fiori,
-ndrept spre nori cu colțuri fine
și îi pândesc pe călători...

din colț de piatră-mi sufli-n gând
cu mii de lacrimi albăstrii,
și-n minte-mi umblă negrul vânt
ce-mi spune că tu nu mai vii.

plăcut miros de apă verde
în gând inunzi corp de minune
și cine te mai poate crede
sau cine-ți va mai da un nume...

aer de foc, în foc piară,
apă de ceai în flori să moară,
și-n ceasul fix, din ce răsare...
acum să se numească floare!

petală-n braț de domnișoară
să se desprindă din visare
cu pasu'-n sunet de vioară
rătăcească pe cărare...
..........................
și eu pândesc pe călători...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Uimiri

Acum, după ce ne-am cunoscut
Pentru mine altă lume nu există,
Căci cu tine viața a reînceput
Și din nou nu mi se pare tristă.

Cerul nesfârșit nu are nori
Ziua e cu soare, noaptea e cu stele,
simt așa de bine iar în zori
Căci te am pe tine printre ele.

Văd în jurul meu doar flori
Sufletul mi-e plin de noi uimiri,
Inima-i cuprinsă de fiori
Scăldată-n miros de trandafiri.

poezie de (iunie 1966)
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zburător trimis

Am înotat astăzi pe-un cer,
Era albastru cu aisberguri...
Nu era nimeni, eu stingher;
Era și alb, erau și neguri.

Urcam în rece de azot,
Dădeam din mâini, sau lin planam,
Simțeam miros de creozot
Când pasăre, în metal, treceam.

Și era frig, de-un aer rece,
Văzduh sub brațe îl simțeam,
Cu păr în vânt zburam, pluteam;
Sunt vis, un vis, ce nu mai trece.

Și mă înălțam în sus, ce-i jos,
Abis de negru se zărea...
Dar unde vreau, e sus, în jos
Și-acolo e "Planeta mea".

Și înot și tot -afund mereu
Și-i oxigen, respir mai bine...
E mai mult aer, sunt mai greu
Și-încă plutesc, azur mă ține.

Privesc din umăr, capu-ntors,
Văd verde, cafeniu și plumb
Și parcă-s obosit, sunt stors...
Îmi caut loc stau... pe fund.

Și văd cutii mobile, fixe,
Zăresc și amoebe... mii
Se-ntrepătrund ca să existe
Ieșind, intrând printre cutii.

Planez încet și simt străfund
Văd totul la orizontală
Am terminat, revin în gând...
Găsesc sfârșit... în plictiseală!

poezie de (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Drum de viață alb

nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură și muntele, din pământ, încet cum urcă

nu vreau ca inima -mi fie-n beznă moartă
nici suflletul și gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau văd cum crește-n glastră
din viața mea, o mică picătură înaltă-albă

nu vreau nici strada, asfaltul, colțul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colț de cer în zare unde-mi este luna
și-o floare ce-n roșu înveșmântată îmi zice bună ziua

nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri și neputințe de modă ce se zbate
ci vreau desculț pe drumuri simt țărână moale
și mirosul fânului prin vânt cum el tresare

nu vreau ecrane, chipuri vechi, burți goale
nici fumul greu din viață de motoare
ci vreau ascult senin și fericit, târziu spre noapte
cum o clopotniță își cheamă suflete de maici curate

poezie de (iunie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori nemuritoare

Pe costișa unui mal singuraticele flori
Gingașe se oglindesc în a lacului splendoare,
Cu privirea lor senină înspre cerul fără nori
Frunțile își descrețesc îndreptându-le spre soare.

Veșnic păstrează în taină ale iubirii fiori,
Luptă și răzbat din greu prin coline, prin ponoare,
Pe costișa unui mal singuraticele flori
Gingașe se oglindesc în a lacului splendoare.

Soarele coboară-ncet înroșind întreaga zare,
Se-nchid ale lor petale supărate uneori
nu știm prețuim florile nemuritoare,
Luna tremură pe lac, dorm în dulce alinare
Pe costișa unui mal singuraticele flori.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mandolinate

Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea — din apus.

De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!

Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.

Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus…

Dar ceasul cel
Fatal veni —
Ea râse, el
Îngălbeni:

S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El — spre apus…


II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!


III
Eu știu cât sânt
De efemer —
Un fulg în vânt —
Dar până pier,
Vreau te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer…
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț —
Tu numai cum
Știi zâmbești!

poezie clasică de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De unde vin?

de unde vin?
dintr-o răscruce
de gust pelin
și altul dulce
în zborul lin
o adiere
de rozmarin
ca mângâiere
m-a rupt din flori
te îmbete
cu reci fiori
de Dragobete
ca să rămân
la ceas de seară
lângă-al tău sân
dulce fecioară
purtat de dor
de vrajă plin
din ierbi covor
de-acolo vin!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un vânt călduț de primăvară

Un vânt călduț de primăvară
cheamă ies afară,
S-aud muguri cum plesnesc,
Cum pe crengi frunzele cresc.
Cum aspiră spre lumină
Frunze verzi, flori de hermină.
A-nverzit din nou câmpia,
Mieii zburdă pe tăpșan,
Cântă iarăși ciocârlia
Alături de-un ciocârlan.
Fluturi frumos colorați
Zboară-acum din floare-n floare.
Bucuroși că-s parfumați,
Mai cu poftă vor zboare.
O buburuză pictată
Pe mâna mea s-a așezat.
I-am cântat ceva și-ndată,
În văzduh s-a avântat.
Ca o ploaie, albinuțe
Se așează pe floricele,
Și cum sunt de hărnicuțe
Adună mierea din ele.
Colo-n vale, în zăvoi
Cucul cântă ani de viață.
Sus pe crengi, un pițigoi
Cântă de azi dimineață.
Pe copacii înfrunziți,
Pupăza noastră roșcată
Te-ndeamnă ca s-o asculți,
Cum făcea Nică odată.
Toate păsările cântă
De răsună-ntreaga glie.
Copiii cu drag ascultă
Și saltă de bucurie.
Din cerul lipsit de nori
Soarele-și trimite raze
În grădinile cu flori,
Ale vieții mândre oaze.
Un vânt călduț de primăvară
Obrajii-mi mângâie ușor.
Rândunelele iar zboară
Să-și hrănească puii lor.

poezie de (martie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;

sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile -mi scape;

plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foșnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

poezie celebră de din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sunt disponibile și traduceri în latină, engleză, franceză, spaniolă, italiană și germană.

Bogata de Jos - Floare din Ardeal

Ce frumoasă e Bogata
Primăvara când apare
E o floare cum nu-I alta
Văzută din depărtare

Soarele când ne zâmbește
Și ne-mbracă în lumină
Când pădurea se pornește
La viață ca să vină

Câte flori și jiorele
În Coastă acum nu sânt
-ți scalzi ochii printre ele
De pe aripi iuți de vânt

Iar la Dâmburi ciocănași
Parcă râd acum la soare
În mov cât de drăgălași
Te adulmecă-n splendoare

Satul nostru ce frumos
De departe ne zâmbește
Căci Bogata mea de Jos
Parcă iar întinerește

Din Poieni până în Lazuri
De la Roiba în Lupoaia
Flutură prin aer glasuri
Căci sela viață foaia

Chiar și Lornițul surâde
De pe-o aripă de vânt
Și în văzul lui ne prinde
Călcând gingaș pe pământ

De la Bortă până-n Zgleamăn
De pe Citera în Lazuri
Pare o floare azi de breavăn
Împlinind atâtea nazuri

Ogrădeasa — Oveștene
Parcă totu acum vibrează
Și pe corzi de vânt alene
Inima ți-o-nviorează

văd parcă acum în Pustă
Trecut chiar pe la Izvore
Pe cărarea cea îngustă
După flori multicolore

Albe roșii și albastre
În Coastă tu le găsești
Pe pământurile noastre
Cu drag dacă tu pășești

Și mă uit înspre Dălina
Până încă-n Cărbunar
Unde ne-am găsit odihna
Pe al satului hotar

Valea Târgului — Rupturi
Delul Blaghii și Armata
Nicidecum nu poți -nlături
-l renegi în clipa asta

Pe toate le-am colindat
În a mea copilărie
Lucrând sau la pășunat
Pe sub bolta argintie


Ce frmoasă e Bogata
Ca o floare de bujor
Când sufletu-ți este gata
bea apă din izvor

Podu Lacului era
Loc de joacă pentru noi
Pe când turma ne păștea
Toți fiind atunci la oi

De-a untuțu ne jucam
De trăiam din plin în toate
Căci oile ne vedeam
Nu flămânde — nu-nsetate

Ce frumos e satul meu
Luat din copilărie
te plimbi prin el mereu
Pe brațe ca să te ție

Dosu Răcii eu nu pot
îl uit -l dau uitării
Mic copil când eu am fost
L-am bătut din lungul zării

Și spre colțul de pădure
Am găsit atunci saptiu
De-o culoare îți fure
Întreg sufletul tău viu

Fluturi gingași printre flori
Uneori se zbenguiau
Umplând fijința-mi de fiori
Ce adânc săgetau


Ce frumoasă e Bogata
În Ardeal când tu o vezi
Așezare cum nu-I alta
De nu-ți vine azi să crezi

Bate-n geamuri iarăși ploaia
Pe sub palele de vânt
Eu doar singur pe Lupoaia
Tai în fugă-al ei pământ

Mai apoi spre Lorniț iată
Sunt pe-o aripă de vânt
Stăruind s-ajung o dată
calc iarăși pe pământ

Și-ntreg satul eu să-l prind
Printr-o dulce-nchipuire
Și cu ochii -l cuprind
Într-o nouă înflorire

Ce frumosă e Bogata
Pus pe-o aripă de ploaie
Când lumina este alta
De-nspre sine te îndoaie

Gingaș sat ardelenesc
Ca și perele de vară
Când în gură-ți se topesc
Bune bune îți pară

Floare scumpă din Ardeal
Pe aripi de ciocârlii
Până mai pe După Deal
Sau în toamnă pe la Vii

poezie de (4 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Să-ți cern curatul chip...

ești mai senină ca un gând senin
și ochii tăi ascut orice gândire...
din alb către verzui ești o sclipire
ce fulgeră și taie flori de crin

când glasul tău se zbate-ntre a fi
mirabil scut și vânt de penitență
m- dezlega ușor de abstinență
și m- sălta în cețuri ori în gri

spirale triste zămislite-n nori
-ți cern curatul chip în stropi de ploaie
și să cobor rapid -mi intre-n pori
-mi spele trupul... - apa să-mi jupoaie

orice relicvă că mai sunt azi om
și că te vreau atom după atom

sonet de (31 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Morală cu flori

De la fluturi, cum zboare
A-nvățat: "Din floare-n floare!"
A trăit doar dulci fiori
Și-a cules... copii din flori.

epigramă de din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Schiller

Dor

Din acestă rece vale
De-aș putea cîndva ieși
-mi găsesc o altă cale,
Cît de fericit fi!
Iată o colină verde,
Veșnic tînără de flori!
Într-acolo eu m- pierde
De-aș avea aripi să zbor.

Sună-o dulce armonie,
Îngerii i-aud cîntîcnd
Și o boare lină-adie
Un balsam suav și blînd
Rodul aurit lucește
Prin umbritele poteci,
Floarea care-acolo crește
Nu e pradă iernii reci.

Ce frumoasă e plimbarea
Pe sub cerul fără nor,
Sol cînd îți trimite zarea
Vîntul înviorător!
Ci-n a rîului mînie
Muge răscolitul val
Ca aici sî reție,
Sufletul mi-l prăval.

Văd plutind o luntre parcă,
Dar luntrații ei lipsesc.
Tu cutează și te-mbarcă!
Pînzele se-nsuflețesc.
Făurește-ți tu o soartă.
Nu te-ncrede-n zeii buni.
Doar minunea te mai poartă
Înspre țara de minuni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossa florilor de liliac (dedicată Corneliei Georgescu)

E-un cer de flori de vis deasupra mea...
M-afund în amintire și-n uitare,
Sub simple străluciri de catifea
Din pură și violacee floare.
Deasupra voal de stele arămii,
Aici, un catafalc de liliac...
Într-un mărgean de noanțe viorii...
Oh, Doamne, parcă cel mai mult le plac!

E-un cer de flori de vis deasupra mea,
Cad pe mătăsuri, flori din diademe...
E-o violetă lacrimă de stea,
April ne-mbie cu alese semne.
Privesc din ceruri flori de liliac
Și plânge liliacul din privire
Români uitați, din neamul geto-dac
Căzuți din timpuri vechi, în nemurire.

M-afund în amintire și-n uitare,
pierd printre poeme viorii,
Redevenind aceeași sărbătoare –
Candoare-n gând și-n suflet de copii.
Caut norocul iar printre petale,
În floarea albă,-mpăturită-n trei,
Apoi, un vis, alunec în uitare,
Trecând prin anii lungi, pustii și grei.

Sunt simple străluciri de catifea,
Miros suav, clopotniță de stele,
Când ochiul universului, concav,
Se-mpiedică de dulce mângâiere.
Neliniști trec... Prohod de-ndrăgostiți
Revarsă sentimentele în noapte.
Lucind precum copacii auriți
De sărutări, îmbrățișeri și șoapte.

Din pură și violacee floare,
Maramă, voal și rochie ți-am țesut
Și lumea toată azi e sărbătoare,
Iar eu, copac în floare, iarăși, sunt.
Betea de liliac mi-apasă tâmpla,
De tine, iar mi-e gându-mpodobit,
În mine, purpurie, arde stânca...
Ce trainic și ce simplu te-am iubit!

Deasupra voal de stele arămii...
Se stinge-n sfeșnic luna aurie
Și cad din ceruri pleoape viorii
Peste grădina tristă și pustie.
Copilăria-mi face semn tac...
Ai apărut în vis ca în oglindă,
Iar eu sunt doar o lebădă pe lac,
O clipă ce spre ceruri se avântă.

Aici un catafalc de liliac...
Rănit mi-e gândul, sufletul și pleoapa.
Rănit sunt eu... și-nsângerat, dar tac.
O văd pe mama și îl văd pe tata!
Stau tufele-nflorite... Nori târzii,
Ascund poteca dinspre liliac.
Doar tu iubito, numai tu o știi!
Te chem în visul meu, te-aștept și tac.

Într-un mărgean cu noanțe viorii,
Îmi prind haotic, iar, câte-o iubire.
Cu ochii-n lacrimi te aștept vii,
-mi dăruiești un strop de fericire.
Dar alte primăveri te-au zămislit
Și chipul tău, în flori de liliac,
Pe o petală,-n noapte s-a ivit.
Ori poate eu cu dorul nu mă-mpac...

Oh, Doamne, parcă cel mai mult le plac
Florile albe, pline de candoare,
Și eu sunt floare azi, de liliac
Și zbor spre țara soarelui-răsare.
M-ascund și plâng în violete ploi,
Sunt un ocean de violetă stea.
Te chem, te-aștept, iubirea dintre noi,
Ca un ecou, în veci, ne va chema.

Oh, Doamne, parcă cel mai mult le plac!
Într-un mărgean cu noanțe viorii.
Aici un catafalc de liliac,
Deasupra voal de stele arămii.
Din pură și violacee floare,
Sunt simple străluciri de catifea.
M-afund în amintire și-n uitare...
E-un cer de flori de vis deasupra mea...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara

Flori de primăvară-n suflet,
Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp și flori pe ramuri
Toate ies la adevăr...
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia,
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia;
Ies făpturile la aer
Se animă, se amuză,
Peste-o gingașă petală
Șade lin o buburuză;
Iese lumea în grădini
Că-ncep zilele senine,
Totu-i verde într-un zâmbet
Fluturași și cu albine;
Primăvară, primăvară,
Zurlie ca o paiață,
Sinceră și drăgăstoasă
Tu trezești totul la viață!...

poezie de (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

8 Martie

O zi simbol în viața voastră,
Un început de primăvară.
În loc de flori vă pun în glastră,
Un sărut, o floare rară.

Din cer lumina se coboară
Și așterne pe pământ,
Covor de flori de primăvară,
Fără adieri de vânt.

Cer senin vă fie fața,
Zâmbetul măr înflorit.
Mamă, "Bună dimineața!"
Voi sunteți soare răsărit.

Odată cu primăvara
Vise multe -împliniți!
Copiii vă sunt comoara
Pentru ei, voi trăiți.

poezie de (martie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iubito

faci palma căuș ca-n spicul de grâu,
beau apă din pumnu-ți cum beau dint-un râu,
privesc la părul tău galben și lin
cum curge-ntre pietre de-argint și rubin.

te mângâi cu mâna cum mângâi un mal
și coapsele tale sunt țărmul opal,
iar ochii adânci, ferestre spre vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s...

trupul tău se-mpletește-n lumină,
ai cerul albastru cu aura dulce, senină,
glasul e cântec duios de vioară,
mersul ți-e umblet de căprioară.

te vreau, iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu cred că ne desparte,
îți simt în palme trupul ca descânt,
chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.

am adunat tristețea pe margini de potire
și n-a rămas din ea decât o amintire,
ascult în mine glasul întâilor fiori,
și-ți desenez făptura din petale de flori.

poezie de (16 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde găsim cafea verde? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!