Tu ești o parte vie a celei ce aleargă
tu ești o parte vie a celei ce aleargă
preafumegând musonul
în sfertul median
precum cadența mării ce a-nvățat să meargă
săpând în rodnicia acestui ultim an
perfecte ca triunghiul maternelor eșecuri
vor umple
vara mată
mici frunze de bazalt
tu
ispitește-mi ochii cu lacrimi în edecuri
când dezvelit de sete ți-e pântecul înalt
atâtea adevăruri
spre amăgire scapă
ca niște stoluri moarte de palme
scufundate
în ciutura ce mușcă obositoarea apă
ducând țărâna arsă prin jgheaburi întristate
alinturi
așezate pe jilțuri din mătase
îți fac tremurătoare croieli de roze verzi
până la temelia unei prelungi crevase
te văd pe pantă lină pe care o urmezi
vremelnicia-ți poate desfășura sfârșitul
cu darnice libații pe care să le sorb
și să despartă-n mine
urcând cruciș zenitul
văpaia care arde denecuprinsul orb
tu ești o parte veche
în noua strălucire
și câte alte taine au mai venit și vin
tristețea ce desface trecutul de privire
îmi este amintirea tăioasă ca un spin
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre înălțime
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sfârșit
- poezii despre roz
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
Citate similare
* * *
Sufletul plânge așa, ușor,
Poate după Tine.
Însă Tu ești ca apa ce-i cuprinsă
Dincolo de nori:
Nu ești nici ploaie lungă,
mocănească,
tristă
Nici recea cădere de apă,
Ce toamna te-neacă,
Ci poate că ești
Caldul respir al cerului către glie,
Ce-n zori,
Înainte de soare,
Cu Aurora se joacă.
Apă ești și apă împrăștii,
Apă Vie ce-n vin se preface.
Și nu simt a Te fi pierdut printre sloiuri...
Poate că ești volbura furtunii
ce-n mal de bazalt,
Poartă orice falnic catarg, spre înalt.
Nu mai știu Ce ești
Doar că apa Ta mă face
Sa fiu viu,
Din spre trecut, spre prezent,
găsind o cale răsare
Spre a făuri viitorul
Care îți poartă chipul.
poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre viitor, poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Vremea teilor
să-mi dai
iubito
flori din teiul
de sub sprânceana ta...
cu tine
am să rămân și mâine noapte
iar cu polenul din stamine
îți fac o aripă
plâng porii
pe coapsa ca o pantă lină
când o cobor
văd norii
în jocul nostru
ce-o să vină
și-un strop din dulcea-ți sevă
sfios
și singur
se strecoară
pe țărmul rotunjit de buze
de sus
sub gene
prin ecluze
se scurge noua primăvară
sunt fericit
e doar un capăt
cu pulberii aurii din teiul
de sub sprânceana ta
simt zorii
cum mă ucid
când flori mai galbene
ca părul tău
închid
în drumul lor
la început
cocorii
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre început
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sprâncene
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
La Tine Doamne...
Ești tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înțeleg viață și moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le știe el pe toate;
ești tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecționez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
ești tot ce am, la Tine Doamne
ridic și frământări și basme,
când mierea este o amară și focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalți mai sus de brazii din Carpați;
și cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
așez o poezie și picturi abstracte;
ești tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârșitul și Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăți o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
ești tot ce am, ce am primit...
un plus și minus Infinit,
un Început și un Sfârșit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre pictură sau poezii despre nebunie
Ești în mijlocul unui război. O bătălie între limitele mulțimii care îți cere să renunți la visele tale, pe de o parte, și puterea adevărată a viziunii tale de a crea și de a realiza lucruri extraordinare, pe de altă parte. Este o bătălie între cei care îți vor spune ce nu poți să faci și acea parte din tine care știe și a știut dintotdeauna că ești și că poți mai mult decât ce se vede în mediul tău înconjurător, mai mult decât obiectele și lucrurile neînsuflețite care ne posedă. Adu-ți aminte în fiecare zi că un vis, sprijinit de voința neobosită de a-l realiza, este într-adevăr o realitate ce poate sosi din clipă în clipă.
citat din Anthony Robbins
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre război, citate despre viziune, citate despre realitate, citate despre limite sau citate despre adevăr
Când va veni, moartea va avea ochii tăi
Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi
această moarte care ne însoțește
de dimineața până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remușcări
sau unei obișnuințe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un țipăt mut, o tăcere.
Așa cum îi vezi tu în fiecare dimineață
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranță,
speranța că-n acea zi noi vom ști
că tu ești viață și că tu ești nimic.
Pentru că fiecare viață are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obișnuință de care tocmai ai scăpat,
ca și cum ai vedea-n oglindă
cum o față moartă reapare,
ca și cum ai asculta, atent, niște buze închise.
Vom coborî tăcuți în abis.
poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre tăcere, poezii despre dimineață, poezii despre prăpăstii, poezii despre noapte, poezii despre insomnie sau poezii despre cuvinte
Pe urme
Merg să identific corpul care crește în corpul meu,
în drumul spre elucidarea misterelor
nu fac nicio oprire, doar mici pauze de respirație.
Am o oră în care nimic nu mi se împotrivește,
un joc de lumini inegale,
un vânt violent,
dramaturgia lucioaselor funii
care să-mi smulgă gâtul din trunchi.
Vin după tine pe drumul acela arhicunoscut,
de-o parte, de alta,
capuri tăiate,
așezate frumos pe leațuri de gard,
dau la o parte cu mâinile ceața groasă.
Pas cu pas,
pas cu pas mă apropii,
privesc în tine până ochiul mi se transformă în far.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre violență, poezii despre timp, poezii despre teatru, poezii despre ore, poezii despre mâini, poezii despre lumină sau poezii despre jocuri
Tars
îmi stăruie în sânge o antică cetate
cu ziduri mari de ambră sub vântul taciturn
și-n fiecare vară petale de mătase
din trupul tău
iubito
ademenesc în turn
nu știu cât drum mai este
când voi pleca spre tine
aceeași legănare mi-a zăvorât povara
aud pe stradă valuri
ce le sfărâmă ceața
și vastele ecouri care anunță seara
dolmene cresc
de mâine
o nouă strălucire îmi luminează calea
o veche-nsingurare
prin labirinturi
unde
azi mă strivește bolta
cu roțile desprinse
de sus
din carul mare
și de atunci încoace
mai arde o minune
iar vatra-n care stele uitate sunt la ars
e gura ta
e cerul
e gura mea vecină
eu voi veni
ultima oară
primește-mă
bătrâne tars
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre seară
Lupul de stepa
Atâtea ceruri amânate,
Sub care lupii mei flămânzi,
Zăreau în joc de frunze moarte,
Inelul umbrelor prelungi...
Atâtea drumuri netrăite,
Pe care n-ai cum să le-ajungi...
Îmi strigă carnea în jur lupii,
Toți vor veni - tu ai să fugi!
Atâtea oase-mprăștiate,
Prin stepe, fără lumânare!
Un singur lup flămând trăiește,
În el, lumina cărnii moare.
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre promisiuni, poezii despre lumânări sau poezii despre frunze
Astarte
când treci cu carnea lucitoare
prin încăperea sufletului meu
o sete lactee mă doare
tăioasă
profundă
mi-e greu...
totu-i statornic
poate sunt
blasfemice ulcioare zidite în pământ
credința însă
credința nu mai este
ascund la sân o tânără poveste
și ruga ce te-ntreabă
ce răspunde
și floarea-n care voi pătrunde
cum urcă cerul scara amăruie
cu amintiri din fluviul ce se suie
și înfioară găsita rătăcire
de sânge crud
în cruda năruire
și ispitirea care mă străbate
prin încăperea sufletului meu
fecioară din sidon
astarte
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre tinerețe, citate de Florin I. Cernat despre sânge, poezii despre fluvii sau poezii despre amintiri
Și ce dacă?!
Picuri reci și grei îmi spală
Ochii-ntunecați și triști...
Adevăr e, ori mă-nșală
Însuși gândul, că exiști?!
Pe cărări bătătorite,
O, ce imn biruitor
Trece... Unde ești, iubite?!
Nu faci parte din decor?!
Tu ești ramul ce se-apleacă?!
Ce îmi cade la picioare?!
Dulce rugă! Și ce dacă?
Sufletul din nou mă doare...
Tu ești frunza care plânge
Și-n caleașcă ancestrală
Se înalță spre apusul
Unei alte lumi de ceară?!
Tu ești vântul?! Și ce dacă
Îmi șoptești iubirea ta?!
Ești hoinar al lumii tale...
Și ce dacă vei pleca?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre picioare, poezii despre imn sau poezii despre gânduri
Pustiul iubirii
Dincolo de tine nu-i nimic,
nici pomii, dragă, nu mai sunt,
orașul pare pustiit
și voci aud duse de vânt!
Și merg prin totul meu pustiu
în care tu domnești tăcută,
ești când pictată în granit
și uneori ești doar o umbră!
Din când în când brațe întind
și mă încurc în false-amoruri
și orice fac și-n orice gând
doar tu îmi ești legată-n doruri!
Te caut cu ochii mei doar triști
și nu văd drumul care duce,
spre răsuflarea ta vibrând
ce-o simt în ceafă până-n sânge!
Privesc în gol, poate aprinzi
acea lumină pentru mine,
să pot s-o văd, să te aud
și să ajung cumva la tine!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre oraș
Gheișa
Mergeam, în aerul uscat al zilei,
Prin Munții Dobrogei, la vânătoare,
Lăsând în urmă slăbiciunea milei
Și eul cel învins în dedublare.
Trecuseră, deja, prea multe ore
De mers pe pietrele ca de jăratec
Și-n ochi îmi apăreau, multicolore,
Imagini ce se unduiau, zănatec.
Era o toamnă peste care vara
Se întinsese cu căldura-i mare
Și-o secetă ce îmi făcea povara
Oțelului din mâini mai grea sub soare.
Să fie ochii care-mi joacă feste
De pare că pământul arde, fierbe,
Și drumul meu e unul de poveste,
Cu duhuri care mă pândesc, acerbe?
Simt focul în picioarele trudite,
Iar buzele, uscate, mi se crapă.
Mențin, cu greu, privirile lipite
De o pădure-n care poate-i apă,
Iar pași-mi obosiți străbat distanța
Încremenind în umbra salvatoare.
Las arma jos, punându-i siguranța,
Și mă așez pe-o iarbă-mbietoare
Cu ochii spre o pată mai închisă
Ce se observă pe pământ, în vale.
Mă-ndrept spre zona umedă. E-o clisă
În care văd adâncituri ovale
Și despicate,-n care este apă,
O apă limpede, și-atât de bună!
Ca animalele ce se adapă,
O sorb, sperând ca setea să-mi răpună.
Mă simt privit și-ntorc îndată capul
Spre dreapta unde, calmă, pe costișă,
O căprioară își oprește trapul
Și mă privește. Pare o gheișă
Ce îmi aruncă o privire caldă,
Privește, apoi, arma cu tristețe,
În lacrimi, ochii par că i se scaldă,
Las arma și-o admir. Ce frumusețe!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre văi, poezii despre vânătoare, poezii despre siguranță sau poezii despre salvare
Fericirea se găsește în lucruri simple, o adiere de vânt când ți-e cald, un pahar cu apă când ți-e sete... aceste lucruri mici care au niște repercursiuni mari...
autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre fericire sau citate despre apă
Sonetul 6
De câte ori foșnesc sub bolți rotunde
copacii verzi și păsări plâng și-adie
un dulce vânt sau murmură din unde
malu-nflorit pe care zac și-a scrie
încerc când amintirile mă-mbie,
îmi văd iubita ce-n pământ se-ascunde
și glasul i-l aud, căci încă vie
suspinelor de-a-pururi îmi răspunde.
"De ce te zbuciumi și-ți grăbești anume
sfârșitul (îmi șoptește cu blândețe)?
De ce verși fluvii de durere, spune?
Să nu mă plângi; eternă tinerețe
trăiesc murind și ochii stinși pe lume
sorb fără saț lumini și frumusețe."
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări
Succesul nu este un rezultat al unei acțiuni individuale, ci al unui șir lung de eșecuri din care tu înveți. Nu poți să spui despre tine că ești un om de succes, doar în momentul în care te uiți în spatele unei vieți întregi și poți să vezi ce lași în urmă. Nu poți să te intitulezi de succes foarte devreme în viață pentru că nu știi ce-ți rezervă viața în continuare. Succesul nu este un tun, ci își setează fundația pe multe succese mici și eșecuri mici pe care le ai, acțiuni zilnice pe care le faci și abilități pe care le deprinzi.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre succes, citate despre învățătură, citate despre timp, citate despre eșec sau citate despre artilerie
Toamnă de câmpie
Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriță-n transă!
Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!
Toamna s-a întors acasă
Și e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-și revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor sau poezii despre acasă
Când ochii storși de lacrimi
Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe
și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față,
o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte
și cine-ți dă privirii o rază de viață?
Credința, doar credința, ea-i singura putere
ce mântuie ființa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ți-aduni tristețea ca cioburile sparte
din viața răvășită de-a urii vijelie,
o, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte
și cine-ți dă vieții o nouă temelie?
Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte,
iar gheara disperării viața ți-o sugrumă,
o, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte
și cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credința, doar credința... ea singură împarte
viața, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălțând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire sau poezii despre cruce
Ești...
Ești ca un gălbenuș de floare-n tei,
Ești ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai știu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.
Ești ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Ești roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai știu, somn n-am, îți dorm în poale
Doar când cosițe-ți simt, mă mor de TU, de bine.
Ești ca un copoțel ce-și cântă pasul lin,
Ești o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai știu de-s orb, de nu-ți văd ochii
Doar când te-adulmec și te-aș bea de amor-venin.
Ești ca dulceața de salcâm cursă din spini,
Ești ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai știu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ți fac pază, nori de-azur senini.
Ești ca un înger cu căpșor de bucle,
Ești ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai știu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând și trup îți dau... pân' n-or să mai răsufle!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre îngeri sau poezii despre rochii
Te voi iubi și dincolo de moarte...
Mi-e tare grea impusa ta tăcere,
Acum când sufletul meu în ruine
Mai are numai lacrimi de durere
Din primăvara viselor cu tine.
Pustiul mă pătrunde pân' la oase,
Iar fumul despărțirii se întinde,
Când trec prin mine vorbele tăioase
Ce ard deși par flăcări muribunde.
De ce-ți mai caut oare amintirea,
Când de atâta timp m-ai dat uitării?
Și de ce oare încă-mi las iubirea
Să îți păzească ușa nepăsării?
Unde mă uit te văd numai pe tine,
Iar vocea ta mă strigă la tot pasul,
Și vai!... Dacă ai ști ce greu îmi vine,
Când zorii dimineții-ți fură glasul!
Precum pasărea Spin când piere,
Te voi iubi și dincolo de moarte,
Deși de azi, îmi iau 'La revedere'
De la un vis de care viața mă desparte.
poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci sau poezii despre vară