Trandafirul

Mândră floare între flori,
Cu mireasmă ne adapă,
Însă şi el, uneori,
Ne mai trage câte-o ţeapă.

epigramă de Marian Cioacă (15 iunie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armele corupţiei

La modă-s armele de capă,
Ce-mbogăţesc orice nebun;
Mai trage unul, câte-o "ţeapă",
Mai slobozesc câţiva un "tun"...

epigramă de Viorel Frîncu din ziarul "Viaţa Buzăului" (27 octombrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechiului meu prieten Marian Cioacă

Tu ce scrii, e excelent,
Dar te rog să fii prudent;
Nu te lua prea des de turci,
C-ai putea să o... încurci!

epigramă de Mike Farkas (27 iulie 2009)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog postcorecţional între tată şi fiu

- Bătaia-i ruptă din rai,
Dacă stai să te gândeşti.
- O fi, tată, când o dai,
Nu însă când o primeşti.

epigramă de Marian Cioacă (1989)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, floare mândră între flori,
Inimii mele-i dai fiori,
Căci doar pe tine ea te vrea;
Bine-ai venit în viaţa mea!

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sociologul vă răspunde

- Explicaţi de ce, la ţară,
Divorţul e floare rară!
- Pentru ce să se despartă
Dacă nu au ce să-mpartă?

epigramă de Marian Cioacă (20 octombrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândră floare vorbitoare

Mândră floare vorbitoare,
Cu-ochii aţintiţi spre viaţă,
Sorbi cafea de dimineaţă
Fierbinte, îmbietoare...

Hai, păşeşte, ia avântul
Într-un zbor cu viu elan,
Amândoi să facem plan
Să fugim cât ţine vântul

Inimii întru iubirea
Presărată-n văi şi munţi,
Cu săruturi să mă-nfrupţi,
Să te iubesc în neştire!

Mândră floare vorbitoare,
Mândră floare parfumată,
Hai, decide-te odată
Să rostogolim planeta.

Tu să-i pui luna pe cer,
Eu s-aduc fierbinte soare,
Să te pudrez dulce floare
Cu iubire şi mister!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, mândră floare

O floare este ţara toată,
Un trandafir sau o lalea,
Iar unii spun că e muşcată...
Văzând câţi au muşcat din ea.

epigramă de Vasile Larco din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor literari

Mai simplist ori mai subtil,
Scriitorii au un stil;
Criticii însă, repet,
Nu au decât un... stilet.

epigramă de Marian Cioacă (2 octombrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne floare

Floare nu ştie că e floare
şi totuşi între spini
rămâne floare

Omul cunoaşte că e om
şi totuşi între oameni
sunt puţine flori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist începător

Muza uneori mai pleacă
Şi se duce-n lumea ei;
Tu profită şi oleacă
Mai "ascute"-al tău condei!

epigramă de Marian Cioacă (4 octombrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De rerum natura

Nu-i o pură întâmplare
Că femeia "ca o floare"
Totdeauna cochetează
Cu câte un om... "de vază".

epigramă de Marian Cioacă
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani maestrului Mircea Ionescu-Quintus, la 98 ani!

Epigrama ne uimeşte:
Nu prea-ţi bagă bani în pungă,
Însă ea se dovedeşte
Elixir de viaţă lungă.

epigramă de Marian Cioacă
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emancipare

Nu are un defect anume
Şi nici n-o roade vreun carâmb;
Cum scoase însă capu-n lume,
Ea începu... să calce strâmb.

epigramă de Marian Cioacă (5 noiembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţepeş

Închid ochii, tot îl văd,
Prin cascadă, prin omăt,
Cumsecade, nu se cade
Să-mi faci mie ţeapă, Vlade.
Disperat sunt de tăcerea
Însoţind mereu durerea.
Eu pe Vlad l-aş trage-n ţeapă,
Jaful ultim să înceapă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cireş

Floare albă de cireş
Floarea primăveri calde
Prin mirosul tău trimiţi
Zâmbete şi bună stare.
Printre frunze verzi căzute
Ciripit de turturele,
Îşi fac cuibul câte zece
Şi-alte zece dorm la soare.
Când o boare de vânt bate
Se desprinde câte-o floare
Ce se duce-n depărtare
Mesager prin lumea mare.
Fluturi roz şi mov duc mierea
De pe flori aduc polenul
Pregătind cu multă grabă
Cireşica să apară.
Luna mai e luna voastră
Flori de primăvară albă.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se trage din animal, dar uneori animalul trage mai tare...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu ţeapă

De-ar fi Vlad cu a lui ţeapă
Pe pământul României,
Nu s-ar face cinstea apă
Şi din plinul bucuriei
Orice bubă-n bube crapă
În preaplinul infamiei.
De-ar fi Vlad ar fi şi ţeapă
Pe pământul României.

****

N-ar mai fi unii cu mapă
Cântând "Oda bucuriei",
Unii sprijiniţi în sapă
Scurmând golul sărăciei
Îşi doresc pe Vlad cu ţeapă.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul, floarea sufletului meu

Prin piaţa lumii tumultoasă,
În costum de floare-aleasă
Zâmbesc oricui, fără de teamă
Jubilând, de bună seamă!

E-un carnaval, cu flori şi îngeri,
Cu măşti hidoase, desuete,
În care, inimă mai sângeri
De se aruncă-n flori cu pietre!

Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,
Când după inima-i trăieşte:
O floare, va rămâne-n piaţă,
Femeia mândră ce iubeşte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta demisolului

Alergăm amândoi
unul în altul
nici unul în nici unul.
Din mine se aude pasul
numelui
din tine...
Tinele pasului!
Între palme ne creştem o catedrală
a atingerii.
Cerul trage în ţeapă
un fulger
abstract.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi

Cu câte-o floare, câte-o damă,
Cu câte-un foc ori un absint,
Te mai distrezi din timp în timp,
Jucându-ţi rolul într-o dramă.

Pe frig, în verde irizează
Absintu-un suflet afumat.
Iar florile ce i le-ai dat
În iarnă, dulce-l parfumează.

Apoi sărutu-l nu-ţi mai place,
Doar a durat un anotimp.
Şi vin trădări, şi trece-un timp,
Şi-amorul singur se desface.

Arzi flori, scrisori, şi vine rândul
Să-ţi dai şi ţie însuţi foc.
Rămâi - când scapi, când ai noroc -
Doar cu sughiţul, cu absintul.

Sunt arse pozele în rame.
Şi mâna-ţi tremură, crispată.
Şi mori, de-atâta somn, odată
Cu-acele multe flori şi dame.

poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!