Iubirea, cu anii, crește sau moare!
Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de Sigrid

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Toate izvoarele seacă cu timpul. Ochii mei se uscară.
Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este timpul? E avântul și regretul. E nădejdea și melancolia...
Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
definiție celebră de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei mai buni actori nu se află pe scenă, ci în viața de toate zilele.
citat clasic din Marie-Anne Desmarest
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea, ca și moartea, predomină asupra veșniciei, pe care poate s-o înfrunte și s-o biruie.
Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce preț poate avea un suflet care nu a știut să-și dăltuiască un trup pe măsura lui?
citat celebru din Marie-Anne Desmarest
Adăugat de chereches cristina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt ca jandarmul pe care nu-l iubește nimeni, dar de care are nevoie toată lumea.
Marie-Anne Desmarest în Torentele vieții, VI
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
- Dragostea este un dar, cel mai de preț dintre toate bunurile de pe acest pământ, și niciun sacrificiu nu poate fi prea mare ca să-l păstrezi.
definiție de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de Boga Anca

Comentează! | Votează! | Copiază!
- căsătorie (vezi și căsnicie)
- Căsătoria e o loterie; ea presupune o înțelegere perfectă; o legătură absolută și durabilă între două ființe care continuă totuși să ducă o existență psihologică separată.
definiție clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de Mihaela

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vârsta ta pentru că te aștept de atâta vreme și tu ai vârsta mea, pentru că inima îți e plină de dragoste ca și a mea.
citat clasic din Marie-Anne Desmarest
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e timpul? Privirea unei mame, glasul unui tată. Amintirea copilăriei care-ți strânge inima. O muzică îndepărtată, auzită într-o noapte caldă de vară, o fotografie îngălbenită de vreme, un sat uitat... Copilul pe care nu l-ai văzut încă, chipurile pe care nu le vei mai vedea niciodată...
Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea dintre o femeie și un bărbat se clădește doar cu ajutorul neprecupețit al timpului. Fiecare clipă petrecută împreună e ca o nouă cărămidă pusă la temelia templului iubirii. Uneori o vorbă spusă aiurea sau un gest necugetat poate face să se prăbușească o bucată serioasă de zid, atunci trebuie să o iei de la capăt cu răbdare și cu migală...
citat celebru din Marie-Anne Desmarest
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
- timp
- Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip... Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului și ocolul Pământului în jurul Soarelui... Primul rid al omului matur și primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de țară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate șters de vânt și de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă și renaște în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.
definiție clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este ceva care moare. Iar când moare intră în stare de putrefacție și poate deveni teren fertil pentru o nouă iubire. Atunci iubirea moartă își trăiește viața tainică în cea nouă și astfel iubirea de fapt nu moare.
citat clasic din Par Lagerkvist
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie tăcută
după amiază,
ies în parcul din spatele blocului.
aleg banca de lângă plopul
cu trunchiul plin de noduri.
tac prea mult cred.
ziua răsucesc sub tălpi
podeaua casei.
întorc mișcarea între uși și ferestre,
până la saturație...
aleg cu privirea un tei.
încep spovedania tăcută.
un câine se așează sub palma mea.
instictiv, îl mângâi.
îi simt trupul răsturnat pe picioarele mele.
adoarme.
nu am uitat hârtiile și pixul.
refuz să mai pierd "piesele de șah".
din ele crește poezie.
de câte ori pierd un text,
moare în mine un copil.
scriu...
închei spovedania.
câinele se trezește.
se întinde leneș, cască.
rămâne cu spinarea arc sub palma mea.
poezie și câine somnoros.
râd.
am scris...
poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doar in seva...
Își pleacă timpul ramul
în destine...
Vieți sălcii plâng în pumni de muguri
dorul.
Din ape reci rămân
doar vaduri de nădejde.
În visuri, căile se pierd
iar în apusuri moare neștiută
clipa de-amăgire.
A fost, va fi sau este
doar poveste...
Iubirea, armonia sau seninul
se întâlnesc vremelnic, undeva,
pe creste
și-și varsă-n cupe largi
melancolia...
Suntem doar
firave inele prinse în spirala,
trunchiului veșnic renăscut,
redat Luminii.
Când fier încins
lovește miezul fraged,
noi doar în sevă
regăsim viu glasul
și în cuvinte,
sensuri răsucite,
ne-așternem amintire blândă-n pagini...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este ca o ființă: se naște, crește, îmbătrânește și moare, de aceea nu are sens să ne întrebăm de ce s-a terminat!
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinci vârfuri
oglinda îmi spune
că totul e fals.
fericirea-i pocalul
dintr-un ritm fără dans.
statică formă îmi sunt.
mă plec în fața naturii,
în plin de Prier.
pe asfalt, din mocirlă,
se ridică o stea.
întunericul sperie.
cinci vârfuri ating gândul.
versul se strânge în mine.
e mic. e un fetus.
crește.
se naște
sau renaște în filă?
am uitat ce sunt.
pocnet sau milă?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile nu sunt niciodată mai puternice ca atunci când se înarmează cu slăbiciunile lor.
citat din Marie Anne de Vichy-Chamrond
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea de-a fi
Rostogolindu-se-n larg
sunetul crește
odată cu undele mării
înghițit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spațiu prea strâmt.
Izbucnești simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
rușinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!