Ţara noastră este un rai pe pământ. Avem ca bogăţii câmpii mănoase, munţi, ape, mare, codri şi păduri seculare, subsol bogat în tot ce vrei: aur, uraniu, petrol, gaze, ape minerale etc. dar nu ele constituie avuţia noastră cea mai mare, ci poporul minunat al acestei ţări. Toate acestea reprezintă motivul pentru care mulţi o doresc şi râvnesc la ea de două mii de ani.

Ioan Pop de Popa în Dulce şi amar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară rară...

Ţară-n aur afundată,
Cu uraniu rar dotată
(De Sus binecuvântată),
Hoţii lumii toţi te-ar vrea,
O, Ţara mea!

Cine plaiu-ţi răscoleşte
Orice bogăţii găseşte.
Eşti frumoasă ca-n poveşti,
Splendoare eşti!

Codrii tăi, păduri vestite,
De topoare-ţi sunt rărite;
Mult petrol ţi-a fost furat,
Ce trist păcat!

Dealuri, munţi, câmpii mănoase,
Te-aşează-ntre ţări faimoase,
Dar... norocul ţi-e prea jos -
Şi ce folos!

Şi-n istorii-ai fost bogată,
De viteji mulţi apărată -
Toate-s scrise undeva...
Au fost cândva!

Din multe ţări de pe tapet,
Aveai industrii berechet.
Le caut şi azi un pic:
Ai... mai nimic!

Mamă Ţară, chiar iubită,
Azi de mulţi eşti părăsită.
Nu ştim de vor reveni,
Vor a trăi!

Ai noi lideri la cârmit,
Dar se-ntrec la jefuit,
Hoţii toţi se cred stăpâni:
Sat fără câini!

Dacă, Mamă-ţi schimbi cârmirea,
Va renaşte fericirea,
Şi-atunci iar vom fi din nou
POPOR EROU!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, români (poezie manifest)

Ţara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munţii cu păşune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
şi cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munţi a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde şi pământul.
Până când, domni guvernanţi,
ţara asta o prădaţi?
Veniţi români! Ne cheamă ţara,
să-i readucem primăvara.
Veniţi în ţara legendară
unde străbunii ne lăsară
averile seculare
pentru vremuri viitoare.
Nu mai vrem de astă dată
să cerşim din poartă-n poartă.
Să ne ridicăm români
cu mândrie şi onoare,
Dacă vrem să fim stăpâni,
peste România Mare.

poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, ţara mea

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
(Alba Carolina)
Sfântă îţi este inima!
Binecuvântat pământul,
Bogăţiile, neamul si gândul.

Munţi cu aur din vechime,
Păduri verzi, blânde coline,
Câmpii înflorite în soare,
Grane coapte, maci în floare,
Ape cu voci cristaline
Si ochi de margaritare,
În adâncuri, aur negru, preţios,
Doar comori, cu sfânt folos.

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Largă îţi este inima!
Cu români frumoşi în ea,
Ce numele îţi vor înălţa,
Cât va trăi harta ta.
Unire, sub steag tricolor,
Să ai parte ţara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Pace fie, în casa ta!

poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Unirii

E ţara noastră îmbrăcată-n ie,
Cu maci şi grâne, mândră Românie,
Câmpii bogate, munţi şi ape, stele...
Luceşte chipul României mele.

madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ape

O rază de soare se odihnea
pe umbra unei lacrimi,
reflecţii multicolore
din ape, pe ape,

Libertatea plutea pe aripa
pescăruşului călător,
magia zborului uşor
din ape, pe ape,

Fericirea o scufundam in mare
cu salt de delfin,
năvodul ţi-l întindeai,
ca iarăşi s-o-nchizi,
iubirea-ţi prea multă
de tine şi moarte,
a noastră poveste,
din ape, pe ape...

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
şi soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta şi cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut şi creştem, demn,
cum creşte pomul din ţărână
suită-n frunză şi în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice relaţii am atras în viaţa noastră în clipa prezentă, ele reprezintă cu siguranţă cele de care avem cea mai mare nevoie acum.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate evada din timp, aceasta este povara noastră cea mai mare. Iar provocarea noastră cea mai mare este să trăim, în ciuda acestei poveri.

citat din Irvin Yalom
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea – poem diamant

Aceasta-i
patria mea,
cu munţi semeţi,
ape limpezi şi adânci,
păduri străvechi cu copaci înalţi,
câmpii întinse şi bogate,
dealuri, râuri, Dunărea...
Aici este
România.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua naţională

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Cu toţii sărbătorim
Ţara pe care-o iubim,
Păstrându-i gânduri curate,
"La mulţi ani!", cu sănătate.

Mândră este ţara noastră,
De sub bolta cea albastră,
Cu munţi, râuri şi câmpii
Şi cei mai frumoşi copii.

În anii care vor veni,
Bucuroşi noi vom trăi,
Sub razele solare
Şi cu fapte roditoare.

Să trăiască al nostrum popor,
Sub stindardul tricolor.
De 1 Decembrie, triumfă bucuria,
Românii îşi omagiază România.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieţii noastre, norii.

Păduri şi ape şi câmpii... Şi munţi,
Gonind prin noi sălbatici şi desculţi.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata şi pe mama...

Văd cum se roagă pentru ţara lor
Şi ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uşi închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toţi românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E ţara noastră – Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea ţării clopote răsună
Şi cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Şi-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele şi candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port şi din credinţă înfruptaţi,
În ţara noastră ne-au făcut argaţi.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Şi de strămoşi, străini şi prea departe.
Ne ninge cerul sânge şi pedeapsă
Că n-am ştiut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci şi slabi... am constatat.
Din ţara noastră mulţi ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În ţara noastră este plâns şi noapte.

Şi plânge-n noi această ţărişoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Şi-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieţii, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toţi românii iar în ţară
Şi dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.

Uniţi în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Şi toţi românii se adună-n cerc
Şi libertatea iarăşi o petrec.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieţii noastre, norii.

Păduri şi ape şi câmpii... Şi munţi,
Gonind prin noi sălbatici şi desculţi.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata şi pe mama...

Văd cum se roagă pentru ţara lor
Şi ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uşi închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toţi românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E ţara noastră – Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea ţării clopote răsună
Şi cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Şi-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele şi candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port şi din credinţă înfruptaţi,
În ţara noastră ne-au făcut argaţi.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Şi de strămoşi, străini şi prea departe.
Ne ninge cerul sânge şi pedeapsă
Că n-am ştiut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci şi slabi... am constatat.
Din ţara noastră mulţi ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În ţara noastră este plâns şi noapte.

Şi plânge-n noi această ţărişoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Şi-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieţii, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toţi românii iar în ţară
Şi dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.

Uniţi în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Şi toţi românii se adună-n cerc
Şi libertatea iarăşi o petrec.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub stindardul tricolor

Sub stindardul tricolor marea zbuciumă în valuri,
Sfânt, eroii odihnesc printre crucile din dealuri,
Cu cinstire îi slăvim, ei sunt cei ce-au scris istorii
Vitejind în grele lupte şi sfârşind în mari victorii.

Limba, straiul şi balada le-am primit ca moştenire
Şi le-om duce mai departe sufleţind într-o unire
Preaslăvind ce-naintaşii cu-a-lor piept le-au apărat,
Secerând orice duşman ce le-a vrut a fi furat.

Munţi, păduri, câmpii şi ape, toate-s bogăţii de preţ,
Stau aici de mii de ani în hotarul demn, semeţ,
Înfrăţite cu poporul au răzbit neîntinate,
Iar sub flamuri au mărit cu aleasă demnitate.

Ne revine datoria s-apărăm cei strămoşesc,
Trei culori iubim pe lume şi pământul românesc!

sonet de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A românilor mândrie,
E frumoasa Românie
Pe pământ la noi
Au căzut mulţi eroi.

Iarna, la munte ai plecat
Şi pe pârtie te-ai distrat
O frumoasă ţară,
Cum nu găsim afară.
 
Cu podişuri, câmpii, Carpaţi
Suntem aşa de bogaţi...
Avem păduri, viţă-de-vie
Şi totuşi ne zbatem în sărăcie.

Mereu ne petrecem vacanţa
Pe plajă, în Constanţa.
Noi o mare superbă avem
Păcat că nu o apreciem.

Delta, Patrimoniu Mondial
Şi asta chiar e real.
Un loc bun de relaxare,
Nu pleca peste hotare!

Zone de munte,
Cu pajişti multe
Peisaje din poveşti
Tot aici găseşti.

În Moldova, mănăstiri
Ce ne stârnesc amintiri.
Dunărea, prin ţară trece
Nimeni nu ne întrece.

Avem ape termale
Dar şi minerale.
Rafinării în Ploieşti,
Autoturisme la Piteşti.

Să nu uităm de gaz metan,
Dar importăm în fiecare an.
Întâlnim cantitate mare,
În Subcarpaţi, de sare.

Găsim până şi combinate
Mai precis, de toate.
Un loc foarte căutat,
De străini adorat.

Bauxită, cupru, granit,
Plumb, zinc şi lignit.
Eşti o ţară completă,
Într-un cuvânt, perfectă.

Ai valori adevărate,
Foarte, foarte apreciate.
Brâncuşi, Vuia şi Enescu,
Vlaicu, Creangă, Eminescu.

Blaga, Slavici, Grigorescu,
Caragiale, Bacovia şi Stănescu.
Poeţi, inventatori, scriitori
Sculptori, pictori, compozitori.

România, mult te iubim
Păcat că nu-ţi dovedim.
Din cauza celor ce te strică
Mulţi te văd aşa de mică...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laurii Noştri

Avem campioni, asta se ştie,
Dar pentru mulţi nu e o bucurie.
Invidia, lăcomia, nedreptatea,
Din păcate, asta este realitatea.

Avem nenumărate modele pozitive,
Aceste exemple, nu sunt considerate creative.
Corupţia, nonvaloarea, infidelitatea,
Mass-media le promovează, asta-i realitatea.

Campioni, triumfători şi medaliaţi peste hotare,
Nişte simpli anonimi în România noastră mare.
Homopolitică fără conştiinţă şi onoare,
Poporul doar supravieţuieşte, în timp ce tradiţia moare.

Homopolitică pentru că au legitimat homosexualitatea,
Dând frâu liber nebuniei şi orcărei desfrânări.
Permiţând urii să dezbine şi să se dezvolte, ca şi răutatea,
Noi suntem laurii, homopoliticienii sunt păgânii acestei ţări!

poezie de Ovidiu Kerekes (30 mai 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidatul caragialian: Onorabili concetăţeni! Fraţilor! Ca orice român... ca orice fiu al ţărişoarei sale... mă gândesc la ţara mea... La România La viitorul ei! Căci nu am avut trecut, nu avem prezent... dar avem viitor! Viitor de aur ţara noastră are. Avem...! Întrerupeţi-mă, fraţilor, ce dracu'! Nu mă tem de întreruperi! Asta-i meseria mea de candidat! Să fie întrerupt! Altfel nu e candidat! Voiesc a vă spune că eu sunt pentru progres! Căci unde nu e progres... nimic nu e! Pentru descentralizare! Să facem praf economia centralizată! Statul! Va să zică, fiecare cu proprietatea lui! Cu bucăţica lui de pâine! De casă! De pământ! De nevastă! Căci cine-i poporul? Noi suntem poporul! Eu şi voi! De aceea, vă cer să mă votaţi! Sunt onorat să mă votaţi! E o onoare şi pentru voi să mă votaţi! Nu pentru mine, pentru ţărişoara mea! Şi-a voastră! Că-i a noastră! Trăiască România! Şi NATO! Şi UE! Trăiască românul!...

replică din Unda veselă, Candidatul sau Caragiale redivivus, 1991, scenariu de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

HIDOŞII NORI CU FEŢE DE BALAURI AU ÎNGHIŢIT SENINUL

Hidoşii nori cu feţe de balauri au înghiţit seninul
Vărsându-şi peste noi cu patimă şi ură tot veninul,
O mare este totul între munţi şi verzile câmpii
Şi tot e înnecat în ape, c-aşa s-a răzbunat Divinul.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în România

M-am născut în România,
Ţara unei guri de rai,
Unde Mioriţa-şi plânge
Oful pe-un picior de plai.

M-am născut în România,
Ţara Munţilor Carpaţi,
Cu-ale lor creste semeţe
Şi păduri cu brazi înalţi.

M-am născut în România,
Cu podişuri şi câmpii,
Râuri, Dunăre şi Mare,
Aur şi-alte bogăţii.

M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.

M-am născut în România,
Ţara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.

M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârşitul,
Tot acolo, vreau să mor!

M-am născut în România,
Ţara strămoşilor mei,
Şi vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...

poezie de Nicu Andriţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare parte din societate spirituală foloseşte ridicarea vibraţiei ca simplă tehnică pentru evoluţie. Aurul are o înaltă vibraţie telurică, e drept, dimantul negru, de asemenea, apa ionizată din vîrf de munte este şi ea de o vibraţie înaltă. Un corp poate să le folosească pe toate acestea şi să aibe cea mai înaltă vibraţie, susţinută şi de gânduri pozitive, dar toate acestea sunt elevări ale trupului- prima din alcătuirea noastră care moare. Nu este absolut nimic spiritual în a te folosi de toate acestea. Cât despre nemurire... mă-ntreb cine poate să-şi dorească aşa ceva pe acest pământ?

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu pică din cer pentru ca poporul nostru să fie mai bogat, iar scumpa noastră patrie să fie mai demnă şi mai apreciată în lume.
Fiecare cetăţean din patria noastră trebuie să se canalizeze pe conştiinţa sa morală, că numai muncind în mod conştiincios, ţara noastră va căpăta măreţia care i se cuvine între marile naţiuni ale lumii.

citat celebru din Nicolae Ceauşescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!