Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

De ce nu vii acum

Era frumos ca-ntr-un adânc de vară
Ce-și lasă vălul de întunecime
Crepuscular, premergător de-o seară
Scăldată-n unduiri de prospețime.

Trecea-i, pe-aripi vânt, spectaculară,
Prin gânduri ilicite și sublime
Imagine de-abis, tentaculară,
Sortită să m-atragă-n adâncime.

Pe căi de foc alunecai fluidă
- Ca pasu-ți moale pe un câmp virgin -
Atât de temătoare și candidă
Încât te-ncorporasem în destin.

Închis în stadiul meu de crisalidă
Voiam dar nu știam să te rețin...
Prin noaptea fluturând efemeridă,
De ce nu vii acum când știu să vin?

poezie de din De la Anna la Caiafa (2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Virgin

Virgin este cuvântul nerostit,
Prin aparențe el își cheamă sensul,
Dar unde e iubire, ca-ntr-un mit,
Regina-și va găsi alesul.
De marmură e marea fără vânt,
Fierbinte soarele topește păsări, maluri,
Poeții vin, adaugă un cuvânt,
Iar noaptea va începe balul.
Eu te voi lua în brațe-ncet, tăcut,
Noi ne vom pierde în ciudate dansuri,
Poate, iubito, pentru asta ne-am născut,
Pendulul morții, să-i oprim balansul.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corneliu Neagu

Noapte vrăjită

Se scurge prin mine un dor neștiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară
cu gândul întors obosit din trecut
lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,
dar poate sedusă pe căi neumblate
s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă
parfum de iubiri care plâng cu păcate.

Iar dorul din umbră, sosit astă seară,
mă poartă prin visul lăsat mai de mult
în apele scurse prin piatra de moară
pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.

Scotea numai noaptea făina vrăjită
din grâul de aur crescut peste râu
cu macii albaștri prin holda păzită
de calul licorn, rămas fără frâu.

Ședea în răstavul lăsat printre holde
adus de-o nagodă cu părul în vânt,
venită călare la râu, se scalde,
scoțându-și grăbită vrăjitul veșmânt.

De când am privit-o în noaptea cu lună
intrând dezbrăcată în râul sfios,
un dor fără milă se-ntoarce -mi spună
caut nagoda pe râu, mai în jos.

poezie de din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Scrisoarea

noaptea mă așteaptă dincolo de ziduri
nicăieri nu'i lumină
mă ascund sub falduri de gânduri
știu, va trebui să vin într-o zi
deschid fereastra cerului celui care va veni
ascuns într-o scoică
privesc cum timpul îmbracă file
pulberea zilei îmi zgârie fața și țip
focul s-a stins iarăși în vatră
călător prin fâșii de materie
timpul a luat nuanța amurgului
explodând în spațiul restrâns
mânji sălbatici aleargă cu coama în vânt
un drum atipic sub lună
eu am uitat mai trec peste câmp
deși locuiesc alături de vânt
aici treceau sprințari către casă
prin poarta răsturnată în câmp
lumina se oprise în floare
eram ospetele meu tăcut
vântul sufla pe drumuri uitate
stârnind colbul de pe drum
pe dealuri atârnau sunete stinse de clopot
treceau caii sălbatici pe câmp necosit
printre cruci roase de timp
noaptea mă întorceam ca să dorm
între cer și pământ
sunt harpă cu strunele vii
tremurând în sunetul ce vine
trec cai liberi pe drum
și pana se scurge, se scurge pe un rând...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Trandafiriu crepuscular

Trandafiriu crepuscular cu margini violacee
se destramă încet în seara de vară,
noaptea se apropie cu ochi de stele.

Privirea se îmbată cu plăcerea uimirii,
se nasc brodate trăiri de taină
care lasă dezvelit frumosul,
toți oamenii sunt exaltați de mirajul
asfințitului pe cer.

Mă ispitesc luminile colorate
ca un curcubeu lichid pulverizat.

Învăț pe de rost noaptea să citească,
apele somnoroase șipotesc rar
prin arbori curg razele albe,
acoperișurile capătă luciu metalic
și la fiecare poartă un înger se roagă
cu dimineața-n aripi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vremea copacilor

de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?

trebuia să vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.

de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?

trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deșertului.

de ce-mi mai vii acum,
când neputința mă doboară,
când arborii înnebunesc și nu se mai văd
de nisipul vremurilor?

trebuia rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața mea de-o clipă

Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
În soarele acesta de foc și de pârjol,
Dar lasă-ți pleoapa albă, pârleaz dinspre-ntuneric,
Să lumineze zorii când noaptea-mi dă ocol.

Și mieii dimineții pasteleze plaiul
În liniștea de azi și, poate, cea de mâine,
Când inima, ce bate în pieptul tău, rescrie
Volute de lumină și miez dospit de pâine.

Tu vii dintr-o baladă, sortită grea risipă,
Ca să renaști prin cântec aleasă melodie.
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
Prin viața mea de-o clipă și dorul - vesnicie!

poezie de
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

De-o viață către tine

Spre tine vin, când spun că vin acasă,
Deși mereu mă risipesc pe drum,
Ce caldă e întoarcerea, acum,
Și bornele șoselelor m-apasă.

Mă tem că nu știu când și nu știu cum,
Pe-o sanie, în iarna friguroasă,
Cei ce scrisori la tine-n poarta lasă,
Mă vor aduce într-un fel postum.

Ceva, probabil, se va întâmpla,
Că mâinile ce eu le port cu mine,
Au și plecat spre tine, se-nchine
Și cred că știu și tălpile ceva.

Oricum, am ajung la casa ta,
Căci am plecat, de-o viață, către tine.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noaptea tăcerii

Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topește prin întunericul
străpuns de stele aprinse.

Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.

Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în brațele apelor mari.

Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineții.

Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.

Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rudyard Kipling

Drumul prin pădure

Au închis drumeagul prin pădure
Acum șaptezeci de ani și mai bine.
Vremea și ploile l-au măcinat
Azi nu mai poți, printre hârtoape și rovine,
Ghici unde-a fost drumeagul prin pădure
Înainte ca ei fi replantat copacii.

E-ascuns sub lăstăriș, sub mușchiul moale,
Sub covor de păștițe și de coada vacii.
Numai păstrătorii tainelor pot desluși c-acolo
Unde-și fac cuibar guguștiuci cu pene sure
Și-unde bursucii se simt la ei acasă
A fost odată drumeagul prin pădure.

Totuși, dacă pătrunzi în codru mai adânc
Într-o seară de vară târzie când cerul
E-aproape de pământ și aerul e rece peste iezer,
La ora când fiecare suflet își strigă partenerul,

( Nu le e teamă de oameni în pădure,
Căci prin acele locuri au trecut puțini)

Vei auzi bătaia copitelor de cai
Și foșnetul făcut de fuste-n roua de sub pini
Apropiindu-se din ce în ce mai mult de tine
Prin oglinda ceții străvezii, prin rugi de mure,
Ca și cum ar ști foarte, foarte bine
Drumeagul cel vechi, de demult, prin pădure.
Drumeagul care nu mai trece prin pădure.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Jungle Book: Mowgli's Story Hardcover" de Rudyard Kipling este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -74.99- 45.99 lei.

Paradox

Ne prelevăm, prin gânduri abstinente,
De haosul ce circulă prin noi,
Lăsând idei zacă, congruente,
Pe drumuri alterate de nevoi.

Nutrim, datornici, gând de slobozie,
Încinși de-alergături pe-același crug,
Când circumscriși în fantasmagorie
Ne disipăm arzând, bătuți, pe rug.

Ne căutăm spre-a ne găsi. Sau poate,
Răstălmăcind mandatul afectat,
Interpelăm ceaslovurile toate
Cu-același inerent deziderat.

Si contorsionați de umblătură
Ne-mpleticim visând un echinox
Ce nu se lasă prins în conjuctură
De Timpul nostru, veșnic paradox.

poezie de
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plăcerea aceasta îi amintește gustul serilor de vară într-un oraș adevărat, poate Copenhaga, unde a petrecut cândva două zile. Acolo noaptea nu se năpustește, ci tatonează locul pe îndelete. Vălul înserării se lasă acolo atât de încet, în trei, patru ore, încât seara pare că vrea atingă zorii zilei.

în Să nu pronunți: noapte (1994), traducere de Marlena Braeșter
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Panther in the Basement Paperback" de Amos Oz este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -57.99- 36.63 lei.

Prieten drag!

Cerul nu încăpea de-atâta fericire
Când dimineața, mă îmbrăcai cu rouă de iubire
Și toată valea era plină de floare de salcâm
Iar tu, nu mă lăsai plec, voiai mai rămân!

Știu că furai săgeți de soare dintr-un apus
Și că stăteam îmbrățișați în ploi care s-au dus
Erai un vis frumos, erai o tânguire
Iar eu, o carte cu versuri de iubire.

Demult, voiam cu flori de tei mă cuprinzi
Dar erai mult prea departe -mi răspunzi
Credeai că rătăcind prin lume, mă poți uita
Furându-mi curcubeul din primăvara mea.

Acum, mă rogi mai rămân cu tine-o vară
O oră, un anotimp sau chiar o seară
Dar -nțelegi că ești un prieten drag și bun
Nimic mai mult, e prea târziu mai rămân!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
N. Petrescu-Redi

Ce frumos se lasă cucerită lumea prin foc și sânge!... Prin foc sacru, prin sânge albastru.

aforism de din revista "Cronica" (iunie 2004)
Adăugat de Mariea PetrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Se stinse mama

Știam, că n-am să te mai văd!
Se stinse candela-n lumină.
Prin ferestruica din poteci
Se-ntrezăreau doar mărăcine.

Cercam ecourile vii,
Se risipeau în căutare,
Știam că pleci, n-ai mai vii...
Mă-nfiora o așteptare!

Și fulgeram prin nori plângând,
Și căutam o îndurare
Alb-vânătuluil sărut de vânt,
Mă arunca din val în mare!..

Colină lină, lindă, tu,
Aura-ți arde în visare...
Știam că pleci, că vei pleca...
Se stinse-n ochi lumina-soare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când aveam douăzeci de ani...

Era vară,-avem douăzeci de ani, trăiri fervente.
Puțină deși,-mi era capul plin de-înțelepciune.
Nu știam ce-înseamnă Festina lente.
Unde-s acum tinerețea și fructele ei bune?

Madeline a coborât în livadă
Cu o privire ciudată și înșelătoare,
Jumătate vino-încoace, jumătate du-te-n colo,
Fluidă,-îndărătnică, sfioasă, visătoare.

Patru ochi luminoși vedeau viața-n culori vii,
Și-o clipă nu s-au mirat de-acea întâmplare.
Patru buze fierbinți și-o singură iubire
Fredonată de inimi fără ezitare.

Atunci am căpătat o înțelegere trecătoare,
Ceva din care nimeni n-a pus nimic deoparte,
Iar apoi, în celelalte zile,-amare,
A rămas un spațiu de umplut, o moarte.

Madeline a urcat în livadă,
Sub lumea tot mai grăbită,-am coborât și eu;
Acum știu, iubirii nu-i pasă de ziua de mâine,
Fericirea n-are viitor. Și-așa a fost mereu.

Unde-s acum tinerețea și fructele ei bune?
Puțină deși,-mi era capul plin de-înțelepciune.
Nu știam ce-înseamnă Festina lente.
Era vară-, avem douăzeci de ani, trăiri fervente.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am întâlnit într-o zi

Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă și tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine și de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile și o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simțeam dinții unui destin gelos dar drept
Cu Toamna și iubirea din mine, ce-ți oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine și prin tine într-o zi,
Și ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte plec!!! Dar n-ai avut cum să m-auzi,
... Aveai multe iubite... și ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroși.
Nu se schimbase nimic în viețile noastre.
Tu... aveai același dor de ducă, și aceeași agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate și cumpărate la un șpriț de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Și mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iți spun că te iubesc m-auzi?
Nu știu dacă iți amintești, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Și niciodată nu ai auzit când ți-am spus: Te iubesc.
Ți-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, și inima mea a reușit să te adoarmă... liniștit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viață
întreagă,... chiar dacă tu ești acolo, și eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ți doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - și mulți ghiocei răsăriți la tâmple și-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit și-acum. Te-am strigat.... până înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
și sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o liniște
și-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.

poezie de (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Seară mediteraneană

Faruri ghicite
pe mare dau semn.
Viespii se-nchid în
cristale de lemn.

Se strânge în țărnă
de nu știu ce chin,
ca o mână crispată,
amarnicul spin.

Adie sud cald
prin urnele sparte,
prin sângele meu,
prin fluier departe.

Din Hades cântând
privighetorile vin,
s-așază pe masă
'ntre pâne și vin.

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Eu nu știam

Tu îți puneai o mână
pe fruntea mea,
iar eu nu știam
ce fel de frunză
a toamnei
mi-a împodobit
fruntea.

Tu mă priveai zâmbitoare
în somnul meu,
iar eu nu știam
ce fel de nor
îmi apără visul
de soare.

Tu îmi vorbeai
în șoapte atât de calde,
iar eu nu știam
cum de adie
un vânt plăcut
prin gândurile
mele.

Tu m-ai învelit
cu sufletul tău,
iar eu n-am știut
când m-am lăsat cuprins
cu totul
de tine.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Margaret Mitchell

Știam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face ții la mine. Poți râzi, dacă vrei, dar mă gândeam am grijă de tine, să te răsfăț, să-ți dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine și să te ocrotesc, să te las faci tot ce poftești ca să fii fericită. Trecuseși prin atâtea. Nimeni nu știa mai bine ca mine prin câte ai trecut, și voiam lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpățânat și neînțelegător.

citat clasic din romanul Pe aripile vântului de
Adăugat de CRISTEA GEORGIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Gone with the Wind Paperback" de Margaret Mitchell este disponibilă pentru comandă online la 47.99 lei.
Norman MacCaig

Laudă ciobănescului Collie

Era o cățea micuță, curată și fluid㠖
Chiar și conversația cu ea se păstra la minimum:
Te întâmpina cu plecăciuni, nu cu lătrături entuziaste.

Fii ei se înălțau monumental desupra ei,
Dar făceau ceea ce ea le cerea. Cu timpul, fiecare a încărunțit,
Până acolo încât păreau bunicii propriei lor mame.

Odată, pe când recupera o oaie răzlețită, pe o zi ploioasă,
Am remarcat că nu se udase. Pollóchan a spus " Ah,
E nevoie de un strop foarte precis pentru a o atinge pe Lassie."

Pe feribot se comporta pe ca un adevărat lup de mare.
Lua foc ceva? – ea era prima de partea cealaltă.
Se scurgea prin garduri ca o fluturare de vânt negru.

Deodată, a ajuns bătrână și bolnavă și infirmă...
Mi-a fost milă de Pollóchan când a luat-o în brațe la plimbare
Și i-a pus apoi țeava puștii în spatele capului.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook