Sunt doar ce am primit
Doi ochi privesc prin ploi de vise,
Din constelații i-am avut...
Sună dorințele promise
La ușa mea dintr-un trecut.
Un tren de vise ajunge-n gară,
Pe unde fost-am eu cândva...
La fel toridă și polară
Purtată de acel ceva.
Și încă ochii mei se miră
De oamenii cum forfotesc...
Îi simt cum mor, deși respiră
Zicându-și vesel: "Eu trăiesc!"
Planetele mă-nconjurară,
Ca norii unui dor de gând,
Privirea-aceea... atât de rară!
O tot aștept visând.
Doi ochi priveam prin ploi de vise,
Din constelații i-am iubit...
N-au fost și nu-s legende stinse,
Sunt doar ce am primit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre planete
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Veșnic temător
O clipă dintr-un infinit
În parcul veșnic temător,
Mi-e dor să o trăiesc din nou
Eu temerară
el temător.
Era momentul multor vise
În toamna veșnic temătoare,
O candelă sclipea simbolic,
Deși o alta va dispare...
Vizionar în parc tomnatic
A fost și vântul, dar nebună
N-am vrut s-ascult versu-i cantabil,
Deși refrenu-n gând răsună.
Pierdut prin sunete e graiul,
Sau poate cutezanța-n fapte...
Nu se va-ntoarce niciodată,
Căci e gonită prea departe.
Cui este teamă de cuvinte,
Când se apropie iubirea
Cad lacrimi pe obrazul dulce
Visând să ai doar împlinirea.
Prin pași umbriți și-mpovărați,
Te lași purtat spre nicăieri
Ai fost un veșnic temător,
Iar acum veșnic ai să speri...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frică, poezii despre toamnă, poezii despre parcuri, poezii despre vânt, poezii despre viziune sau poezii despre sunet
Doi ochi albaștri am iubit
Doi ochi albaștri am iubit,
Atât de mult îndrăgostit,
Dar am uitat răpit de ei,
Dacă au fost chiar ochii tăi?
Dacă au fost chiar ochii tăi?
Acum îi caut tot mai mult,
Căci mi-au plăcut atât de mult,
Atât de grav rănit de ei,
Azi i-ai ascuns de ochii mei...
Azi i-ai ascuns de ochii mei...
Doi ochi albaștri am iubit,
Dar oarecum mă simt silit,
Să spun abia de îndrăznesc:
Căci astăzi încă le iubesc!..
Căci astăzi încă le iubesc!..
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prezent, poezii despre uitare, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre albastru
Doi ochi
negri pe tine poposesc cu poftă
nebună zeitate cu trup de havană
împrăștiind miros discret de iasomie
se zgâiesc cu avânt ciudat de flintă
cu fitilul aprins de frânturi de iubire
prima dată au stat pe gleznele pătate
de vise care se scurg atipic în pat
doi ochi negri privesc indiscret genele
rimelate cu discreție de-un gând trecut
prin roua dimineții strecurată prin pereți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre poftă, poezii despre ochi negri, poezii despre negru, poezii despre gânduri, poezii despre glezne sau poezii despre dimineață
Așteptare...
Cum norii vin în suflet trist,
Așa și soarele răsare...
Aș înflori precum o floare
Capitulez... nu mai insist.
Cum visul plin de tine bate,
În a mea inimă în cioburi...
Așa mă prind în brațe doruri,
Și simt iubirea cum răzbate!
Te simt distant, rece și gol
De simțăminte și iubire...
Te afli într-o rătăcire,
Și dragostea îți dă ocol...
Nu știu iubire cum să prind,
A noastre mâini și să privim
La ce noi doi ne amintim...
Dezamăgirea tot strivind...
A fost un ceas, sau poate două,
În care fost-am fericiți...
Vino să fim iar împliniți,
Chiar și pe timp urât, când plouă!
Destinul este scris în Cer!
Nu pot să lupt cu soarta mea...
Tot ce aștept eu de la ea,
Ești tu... și este tot ce-ți cer!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre mâini
Scrisoare de bun rămas
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre scrisori
- poezii despre jocuri
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Leagă, Doamne
Leagă, Doamne, vântu-n iesle
și mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
și cu jar trosnind sub plită;
Doamne, de-un potop frumos
cu doi miei de câmp de mure
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos
Leagă-mă de mine, Doamne
cu tăciune stins pe râuri
cum și ea pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colț de ochi
și mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
și-mi tot rupe și-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopți.
Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
și-mi citește din psaltire
cu doi ochi subțiri de hoț,
cu doi ochi subțiri de doamnă
Să nu plec,
să nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană de afine
ca pe-un braț de flori
la porți.
Leagă, Doamne, dacă poți...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Camelia Radulian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre râuri, poezii despre oi, poezii despre lemn sau poezii despre lectură
Din inimă
în foșnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.
"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.
tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.
n-am vrut să știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.
întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând să îți iubești vrerea.
azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept să vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre muzică sau poezii despre inimă
Baladă vrăjită pe un stâlp înflorit
Leagă, Doamne, vântu-n iesle
și mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
și cu jar trosnind sub plită;
Doamne, de-un potop frumos,
cu doi miei de câmp de mure,
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos.
Leagă-mă de mine, Doamne,
cu tăciune stins pe râuri,
cum și ea, pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colț de ochi
și mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
și-mi tot rupe, și-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopți.
Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
și-mi citește din Psaltire
cu doi ochi subțiri de hoț,
cu doi ochi subțiri de doamnă;
să nu plec, să nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană cu afine,
ca pe-un braț de flori la porți.
Leagă, Doamne, dacă poți...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare...
Mă doare așteptarea care tace...
Prin gânduri rătăcesc și tot la tine,
În sentimente frumoase și opace
Mă regăsesc cu simțăminte pline.
Mă doare când nu te văd odată...
Să te ating, cum o făceam cândva...
Așa durere n-am avut vreodată,
Aș vrea să-mi scrii, să spui ceva!
Mă doare fără tine cum nu știi...
Zbuciumate clipe, că nu-mi ești...!
Aștept pierdută să te-ntorci, să vii,
Nu-mi doresc decât să mă iubești...!
Și sper ca viața mult să mă iubească,
Să îmi ofere tot ce i-am cerut...
Dezamăgiri să nu mai lovească,
Inima care de la-nceput te-a vrut...
Lui M. C.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Toc
ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii
ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii
ochii din sticlă
ochii din roșu
ochii din pahar
ochii
mă dezbrac și alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate
poezia nu mai e
doar apă
liniște
tu
pe suprafața apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine
fața mea
un desen cu ochii albi
cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roșu, din pahar, ochii
mă privesc și... nu dau doi bani pe singurătate
viață strânsă în cămașa de forță a pielii
orbitor e doar soarele
ce ne încălzește nebunia în ibricul lui dumnezeu
o
c
h
i
i
m e i
e
ș
tu
i
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre singurătate, poezii despre poezie, poezii despre întuneric, poezii despre înot, poezii despre îngeri sau poezii despre încălțăminte
Și doar un vis...
În lumea viselor trăiesc,
Respir cu aerul de vise,
Pe-un nor de vise-ncet plutesc
Spre visul ce m-ademenise.
Un vraf de vise răsfoiesc
Și-not în marea cea de vise.
Prin vise-ncerc să te găsesc,
De dor mi-s visele cuprinse.
Dar visele nu-ncetinesc
Din vise să mai nască vise:
Și doar un vis, un vis ceresc,
E visul vieții noastre scrise...
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre dor sau poezii despre aer
Trădare!
Și te-am iubit cum m-am iubit pe mine,
Ți-am fost prieten bun, sfătuitor...
Când erai căzut, veneai la mine
Și te ridicam cu dragoste și dor.
Și te-am acceptat așa cum ești...!
Nu am pus condiții ca să-mi fii...
Iar tu acum nedreptățești
Fără dovezi și argumente vii.
Și te-am ajutat chiar întru toate!
Și m-am lăsat pe mine... locul doi...
Oare cum n-ai văzut tu asta...? Poate,
Nu ne-a fost scris să fim doar amândoi.
Mă simt trădată de vipere bătrâne!
Ce tot m-au folosit în fel și fel...
Suflele lor, negre și păgâne...
Mă simt înjunghiat ca și un miel!
Și totul are-un rost pe lume...
Prietenia... demult nu mai există!
Viața este doar valuri cu negre brume,
Și stă-n picioare cine îi rezistă!
Regret tot ce am oferit și ce am dat...
N-a fost nici înțeles și nici apreciat!
Prin lecții dure, durerea mi-am aflat,
Și palme aspre! Nu aplaudat...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre prietenie, poezii despre șerpi, poezii despre picioare, poezii despre lecții sau lecții de engleză
Îndrăgostită...
Îmi fură noaptea amintirea care,
Mă îmbăta iar de tine... cu noi doi...
Acele amintiri dulci și polare,
Trăite prin ploi și soare amândoi...
Printre petalele trecutului suav zâmbesc,
Cu zâmbete ce plâng dezamăgire...
Imagini cu noi îmi amintesc,
Când te credeam, crezând în fericire...
O indolență doare când mă sună,
La ceas târziu, plimbarea-n gând cu tine...
Iubirea dintre noi să nu apună,
Căci te iubesc cum mă iubesc pe mine.
Și ce te-aș mângâia acum, iubire...
Pe sufletu-ți ce mult m-a îndrăgit,
Nicicând nu vei fi amintire...
În inimă îmi arzi încet, mocnit.
Trec zile, una câte una peste noi...
Mă doare lipsa jumătății mele!
M-aș regăsi cu tine și prin ploi,
Căci mi-ai intrat în sânge și în piele...
Cum dorul mă apasă-n miez de noapte...
Așa doresc să mă dorești, iubire!
Mi-e dor să îți aud cuvinte, șoapte...
Mi-e sete de a noastră împlinire.
Revino și iubește-mă odată!...
Am obosit să tot aștept dorind...
A noastră soartă este scrisă, dată,
Și ne vom ferici doar dăruind...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre zâmbet, poezii despre zile sau poezii despre trecut
Aștept să mă iei
Te iubesc în tăcere
Și nici nu te cunosc
Te iubesc cu durere
Și te-aștept de prisos,
Ale mele gânduri
Tu n-ai cum să le știi
Am să-mi citești ochii
Atunci când ai să vii,
Ale mele buze
N-ai cum să le guști
Doar de-ți viu în cale
Când mă poftești,
Din a mea singurătate
Aștept să mă iei
În lumi depărtate
Știuți doar de zei,
Acolo să mă ai
Pe veci să mă-ndrăgești
Ascunși de acest trai
De grijile lumești,
Doar noi doi
Și-o dragoste nescrisă
Cer senin, fără ploi
Și dimineți cu vise!
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Și... (despre noi)
Motto:
Pierdut e trenul ce l-ai pierdut spre mine,
Asemeni unei ploi de care fugi...
Și dintre toate iubirile-ți străine,
Eu fost-am autentică de-atunci...
Și nu ți-a dispărut nici dorul... deși, ești mândru să mă suni...
Și ceas de ceas gândești amorul... ce doar cu mine știi s-aduni.
Și te gândești clipă de clipă... ce mai fac eu și cum îmi e...
De dragoste, plânge-o aripă... și inima-ți întreabă: "ce?"
Și mă dorești să-ți fi aproape... deși te-ngreunezi greșind...
Că poate, poate, totuși poate... eu am să vin, gonind, venind...
Și te întrebi de simt ca tine... oare și eu la fel tânjesc...?
N-am să te las să știi de mine... deși la fel mă perpelesc!
Și totul are timpul său... când sita cerne și s-alege,
Ori de e bine, sau de-i rău... ori de se-oprește, sau mai merge...
Când tu îți simți inima plină... de-nțepături și apăsare,
Să știi că nu sunt în lumină... și te visez cu o chemare.
Nu pot să fiu eu fără tine... nu mă-ntregesc așa cum sunt...
Dorințele îmi sunt divine... și te iubesc peste pământ!
Sper să îmi simți inima caldă... ce arde tot mai nelumesc...
Să-ndepărtezi gândirea fadă... să simți ce dragoste-ți nutresc!
Și vine totuși și finalul... îl tot aștept să vină acum!
Vreau să înving și s-ating malul... nimic să nu fi fost doar fum!
Și te iubesc fără să vreau... așa cum mi-a fost scris să fie...
Clipe din ieri, ce doar erau... să mi le dai de-acum doar mie!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie
Iarna în doi
Am amorțit
tot așteptând să se declanșeze ceva,
nopțile s-au confundat
în una singură, polară,
dragostea noastră s-a închis
într-o casetă micuță,
uluitor
de frumoasă în predictibilitatea ei.
Te privesc dormind acum, tremuri și
zici ceva neinteligibil,
te-ntorci spre mine și
mă strângi de mână
și ești așa vulnerabil
că mă-ntreb cum o să fac
să nu te rănesc vreodată,
e așa bine aici cu tine,
să pornim
globul disco
din tavan,
să ne imaginăm că traversăm
constelații,
galaxii,
că ne mișcăm atât de repede
încât
toți cei pe care i-am cunoscut
au murit între timp
și suntem singurii supraviețuitori ai generației noastre.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire, poezii despre imaginație, poezii despre iarnă sau poezii despre constelații
Renaștere
Când te-am lăsat singur, plecând,
Mă așteptam la fericire...
Dar m-am trezit doar așteptând
La vis promis plin de iubire...
Și așteptat a fost ani mulți,
Cum și zăpada se așterne...
Fost-au anii mei pierduți,
Și ispășiți prin multe semne.
Și tot am așteptat visând,
La noi doi și-o împlinire...
Și doar iluzii tot flămând,
Am retrăit din amintire...
Vreau tot și nu mai vreau nimic!
Sunt incomplet când ești departe...
Iar cad și iarăși mă ridic,
Dorind să le întrec pe toate...
Și-atunci vorbesc cu Dumnezeu!...
Cum razele pomii alintă...
Caut în mine tot mereu,
Slujirea demnă și cea sfântă...
Și la final... lumina vine...
A fost așa predestinat!
Și în căderile-mi divine,
Am renăscut și m-am creat!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Ritual de toamnă
hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
și să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deși era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ți-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
și m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi și vise ascunde în ea.
sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu știu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.
hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
așa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul spre neant
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.
Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.
Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.
Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.
E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toți au murit cândva,
Eu sunt de-o viață în neant și nu am cum pleca.
Când greieri duc din loc în loc luminile din cer
M-așez la geam în trenul meu și simt că-ncep să pier,
Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant către neant, neant către neant.
|
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre căile ferate, poezii despre stele sau poezii despre prăpăstii
Cireșe amare
Mi-e dor de cireșele-amare
Din ochii tăi ce mă îmbie
De gura ta roș' ce mă doare
A sângelui tău mărturie
Mi-e dor de atingerea crudă
Străină și rece ca moartea
De șuvoiul de lacrimi ce udă
Albaștrii tăi ochi ca și soarta-mi
Mi-e dor de a ta răsuflare
Pe perna cusută cu vise
De trupuri ce în desfătare
Uitară cele promise
Mi-e dor de a-mi fi iarăși dor
De urma de pași din nisip
De-aș fi zeu ori doar muritor
Pe tine tot te-aș fi iubit
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre nisip, poezii despre gură sau poezii despre cireșe