Sarutul tau

Daca sarutul tau
ma poate distruge,
atunci sa lasam
lipsa de vorbe
sa se inghesuie intre noi,
ca o umflatura,
formand un zid
fantomatic,
inalt pana la cerul,
in care numai
Dumnezeu,
in eternitatea lui,
ne poate intelege.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca

Daca vrei sa pleci

nu imi spune adio da-mi doar un sarut si spune-mi ca revii
nu iti uita haina pe scaun ca atunci cand te intorci din drum
nu minti ca in fiecare zi ca vei fi mereu aici
nu fi altfel decat in orice zi

imagineaza-ti ca nici eu n-am stiut nicicand cat de adanca
e prapastia in care ma aruncam cu buna stiinta
da-mi drumul din stransoare, pe mine nu ma poate salva nimic
si inchide orice cale de iertare

invata sa minti si sa uiti ca exist si ca aici locuiesc
intre negru si alb, intre frumos si urat
uita-mi adresa si vocea si chipul
nu te intoarce din drum, uita-mi sarutul

dar asta numai

daca vrei sa pleci

poezie de Adina Pietrosanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ascunsa

lacrimi, atunci cand ploua peste durerea tristetii;
inimi, atunci cand inca bat, desi sunt ranite;
iubire, aparent infrigurata, in umbra,
atunci cand singur si in singuratate-mi, imi inchircesc sufletul in mine insumi, strangandu-mi aripile;

iubirea, eterna inca, se revarsa din inima;
intamplator mai poate fi reinviata de lumina unui soare optimist;
iubirea, surazatoare, ametita de intuneric,
atunci cand norii stralucesc, fierbinti, spre mai adanc, spre mai adanc;

inima mea, care se comprima dureros in imbratisarea ta;
umbrele, care par sa se sfarame violent sub puterea mintii;
adancime, care ilumineaza cu puterea flacarii ce arde
in intunericul abisului, chiar daca este aspatial si plin cu umbre;

asa cum ploaia de lacrimi incepe incet sa se opreasca,
asa cum vantul imprastie norii ca pe niste pene,
plansul se retrage din iubire pentru a se ascunde,
pierzand pana si rezonanta lipsita de importanta a focului.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi Doi

Eram insetat fara putere
Si mi-ai dat apa
Eram infometat
si mi-ai dat hrana
Eram un pui cazut din inaltul cer
Dar tu iubire mi-ai dat aripi ca sa pot sa sper.
Ma plimb pe strada si sunt parca al nimanui
Privesc cum curge-n seama o lacrima batuta-ncui.
Am uitat sa rad atunci cand tu ma sprijineai
Am uitat sa ma simt trist ca tu ma dojeneai
Dar mai presus de toate eu am uitat sa sper
La noi si la iubire la cerul cel etern.

Tu poate crezi ca sunt puternic
Dar eu mai am putin si pic
Caci sarutul tau obraznic
Il mai simt si il suspin.
Mie teama de acea dimineata
Cand ma voi trezi dintai
Si voi realiza atunci ca team uitat ca hainan-cui.

Si oare tot trecutul nostru
Sa plece el asa grabit?
Sa uit eu oare plimbarile de mana
Subt cerul insorit?
Si canapeaua noastra suspina dupa noi,
Si parca iarasi ne vrea pe noi amandoi....
Si fantana noastra apa parca n-ar mai scoate
Cum dragostea noastra este iar pe moarte.

Mi-ai aratat ca focul poate fi si stins
Ai aprins in mine un calm necontenit
Ai rupt o stanca si a inceput sa ploua
Mi-ai aratat ca dimineata de astazi este noua.
Dar o intrebare retorica sau poate nu!?!
Iubirea dintre noi va birui acu?
Si daca nu atunci cum vine?!
Ca eu iubire te vreau numai pe tine

poezie de Octavian Dumitraşcu din Iubire (22 aprilie 2012)
Adăugat de Octavian Dumitraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul care se dă după deget

Un punct poate fi numai în lumină,
Poate să lumineze
Sau poate fi iluminat.
Un punct poate fi numai în întuneric,
Atunci el poate întuneca
Sau poate fi întunecat,
De aceea un punct
Poate fi numai alb sau poate fi numai negru.

Omul este singurul punct care se dă după deget,
El este punctul neutru,
Sau poate fi eminamente
Punctul cenuşiu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai conştiinţa lui Dumnezeu poate întemeia iubirea faţă de om şi numai conştiinţa omului poate întemeia voinţa de veşnicie a omului şi de înaintare în lumina infinită şi eternă a lui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu conştient poate preţui pe om şi numai un om conştient poate preţui pe Dumnezeu.

citat celebru din Dumitru Stăniloae
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie

Si viata ta...
Si viata ta o vad pe ape,
Nu stiu cat e de lunga,
si nici ce ai in ea,
Dar seamana cu o corabie
ce-nfrunta,
Valurile-nalte, vantul, cu multe
greutati.
Si sufletul sunt panzele intinse,
De bratele lui Dumnezeu cu drag,
Sa poti avea putere si vointa,
Sa treci prin incercari, biruitor.
Chiar daca o furtuna te-nfasoara,
In cercurile apelor cu vant nebun,
Tu sa stai drept si-ntins spre pieptul,
Din care iese, soare, luna, si stelele
ce-ti stralucesc.
Acolo sa-ti indrepti privirea,
Chiar daca valurile bat in tine,
Acolo ai speranta si iubirea,
Ca poti s-ajungi la mal invingator.
Si toate se vor aseza sub soare,
Dupa potop si grele suferinte,
Chiar daca sufletul e plin de boala,
Credinta, si un Dumnezeu, te vindeca.
Nimic nu poate sa te-ajunga,
Nimic nu poate sa te-nghita,
Nimic nu poate sa te-atinga,
Daca tu esti smerit, si porti in inima
pe Dumnezeu.

poezie de Adelina Cojocaru (26 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca...

Daca ar fi
Sa mai traiesc
Odata...
L-as ruga
pe Dumnezeu
Sa-mi dea un
Colt de Rai
Din sufletul tau
Si as ramane
Acolo
Pana
Toamna tarziu
Cand privirea ta
Se va topi
In mare!

poezie de Doina Ioneţ (3 februarie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu/tu

de-o parte eu
tu de cealalta
si intre noi un zid transparent
de care ne lipim mainile
buzele
mimand o imbratisare
un sarut
doar privirile ni se intalnesc
ca si cum zidul nu ar fi
uitandu-ne asa ore intregi
poate chiar ani
pana ce ochii ni se golesc
am putea crede atunci
ca niciunul dintre noi nu a fost adevarat
dar avem fiecare lacrima celuilalt

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-e pana

Şi mi-e pana... numai sânge,
Numai lacrimi, numai vise,
Însă n-o să poată plânge
Lângă uşi, mereu, închise.

Şi mi-e pana numai soare,
Doar speranţă şi -adevăr,
Arma, de la cingătoare,
Este floarea mea... de măr.

Şi mi-e pana... cer cu stele,
Luna-n cumpăna fântânii,
Un himeric... dans de iele
Sau un lup... în dosul stânii.

Şi mi-e pana... ca pelinul
Prins în poarta unui dor,
Gândurile ce-şi fac plinul
În răcoarea... de izvor.

Şi mi-e pana... nebunie
Când săgeată, când amor,
Tainică... filozofie...
Clipa-n care mă-nfăşor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alta iubire

Pasul inainte
E pasul inapoi,
Eu iar ma simt singur,
Visam sa fim doi.

Nu poti intelege,
Nici nu vei putea,
N-o sa stii ce mare
E dragostea mea.

Mi-ai spus ca esti trista,
Vroiai sa fim doi,
Ti-ai primit o sansa,
Si-o dai inapoi?

Nu pot intelege,
Nu cred c-as putea,
Nu vreau sa mai stiu
Dragostea ta.

Adio Carmina!
Sarutul sa-l stergi,
Sa ne uiti iubirea,
Sprea alta sa mergi...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica!

Veronico, Veronico,
Fata buna si cuminte
Pentru tine, Veronico, traista este darul meu.
Ea e plina de povete.
E o traista fermecata! Poate multe sa te invete, daca o asculti mereu!

A oricui poate fi si a lui si a ta.
Doar daca intr-o zi poti spune asa:
"Eu sunt harnic si bun
Sunt viteaz si indraznet,
Cuminte si bun sunt oricand."
Ea e plina de povete si in orice imprejurare poate multe sa te invete daca o vei asculta.
O primesti numai o data, la o zi de sarbatoare; e o traista fermecata.....
Veronico e a ta!

Zana buna si frumoasa mi-ai adus o bucurie
Traista care mult imi place sï am s-o ascult mereu.

cântec interpretat de Margareta Pâslaru, muzica de Temistocle Popa, versuri de Mircea Block
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărirea e o experienţă trecătoare, lipsită de consistenţă. Mărirea depinde în parte de imaginaţia creatoare de mituri a omului. Cel ce cunoaşte mărirea trebuie să înţeleagă mitul din care face parte. Trebuie să ştie să reflecte lumina care se proiectează asupra sa. Şi trebuie să fie sarcastic. Numai aşa se poate împiedica să se creadă ceea ce îl cred alţii. Numai sarcasmul îi poate îngădui să se mişte liber înlăuntrul fiinţei sale. Fără această înşiruire, chiar şi o mărire ocazională îl poate distruge pe om.

Frank Herbert în Dune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarutul tau

os de gand prabusit
intre cuvinte
cuvinte ca niste oase din
scheletul acestei zile
soare rosu aprins
imbujorat pe cer
caii iubirii galopand prin
sange
te privesc prin perdeaua
acestui vis
venind spre mine
alergand si curgand
stergandu-ti viata de a mea
impletind destine
despletind dorinte
soare rosu aprins
imbujorat pe cer
sarutul tau il port pe
buze ca pe un tatuaj
sarutul tau
lipit de inima mea
ca afisul de perete.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţia e un prieten pe care nicio nenorocire nu îl poate deprima, nicio crimă nu îl poate distruge, niciun inamic nu îl poate ţine la distanţă şi niciun despotism nu îl poate supune.

definiţie clasică de Joseph Addison
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o luna

Eu te-am iubit atat, un an de zile,
Noi ne-am iubit numai o luna,
Ti-am imprimat sarutul in papile,
Si-acum ne-am despartit?
Zi, cum iti suna?

Incredere sa ai in cel de langa tine,
Ce -ti trebuie atunci cand suntem numai noi?
Era frumos, o pace si un miros de bine,
Atunci de ce pasesti cu mine in razboi?

Este ceva anume in jur, o aura de ura,
E chiar in jurul tau, ti-am gresit cu ceva?
Ti-ai pus iubirea toata intr-o incurcatura,
Si culmea e ca totul e doar in mintea ta.

Nu te inseala nimeni, si nimeni nu te lasa,
Uite cum timpul trece si-n loc sa ne iubim,
Ne lasam ingropati de frici ce ne apasa,
Si parca e doar umbra, asa vrei tu sa fim?

Un an te-am asteptat, si-a fost frumos o luna,
Apoi te-ai ingropat in frici si indoieli,
Ti-ai patat sentimente, si esti ca o furtuna,
Si numai prin iubire mai poti sa ti le speli.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate...

Zace pe trotuar
Poate moare
Poate este flămând
Poate nu se poate ridica
şi aşteaptă o mână întinsă...

Sau poate crede
în alt Dumnezeu
Poate a votat
un alt preşedinte
Deci poate fi un duşman...

poezie de Stefan Zagiel din Chwile (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

In doi

hai sa faurim o lume in doi,
sa fim in ea numai noi,
sa nu lasam in ea
decat fericirea, nimic altceva.

asa ne-am simti bine numai noi doi,
sa nu fie nici zmei, nici eroi,
sa nu trebuiasca sa lupt
cu fosti inamici din trecut.

hai sa cladim acum temelia,
cand ne stapaneste doar veselia,
si daca o construim indrazneata
ne va fi cea mai buna fortareata.

nu spune nu inainte sa vezi
ce se ascunde in ochii-mi verzi,
da-mi o speranta numai atat,
sa pot sa rezist si sa lupt.

poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna Vestire

fragment

...)

Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Şi-aşteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoaşterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morţilor
În aşteptarea noii învieri.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îl realizezi pe Dumnezeu? Dumnezeu poate fi "realizat" numai atunci când te-ai golit de toate celelalte.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!