Geografia are patru mari eroi: Alexandru (care a dus influenţa greacă până la Gange), Marco Polo, Columb şi Magelan. Dar eroul macedonian şi-a putut realiza în mare parte scurta şi uluitoarea carieră pentru că tatăl său îi lăsase moştenire toată forţa militară şi toată înţelepciunea Greciei, acaparate cu şiretenie de către el. Columb a descoperit o lume nouă, ajutat de fraţii Pinzon şi de alţi marinari spanioli, care, datorită aşezării geografice a ţării lor, cunoşteau mai bine decât toţi ceilalţi navigatori existenţa unor pământuri misterioase în largul oceanului. Magelan şi-a văzut completat înconjurul planetei graţie energiei lui Sebastian del Cano, care s-a priceput să ducă la bun sfârşit proiectul. Marco Polo n-a avut colaboratori. A fost un simplu neguţător genial, îndrăgostit de studii şi de descoperiri, care învăţa cu uşurinţă limbi străine şi se adapta cu aceeaşi uşurinţă la diferite medii de viaţă. O minte vioaie, în stare să îndeplinească cele mai variate îndeletniciri.

Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când Marco Bela şi-a radicalizat discursul politic, cerând - şi el - autonomie teritorială, parcă e mai puţin simpatic...

Nu-s xenofob, nu sunt şovin
Şi nici n-o-ntorc dincoace-n colo.
O spun pe faţă, şi senin:
Eu îl prefer pe... Marco Polo.

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columb, 1492

Columb, în anul o mie patru sute nouăzeci şi doi,
Traversa oceanul Atlantic în căutare de pământuri noi.

A părăsit Spania cu trei corăbii de mici dimensiuni;*
A navigat pe arşiţă şi ploaie înfruntând multe furtuni.

A navigat pe timp de zi; a navigat pe timp de noapte;
S-a folosit de aştrii cerului cu multă artă şi abilitate.

Un compas magnetic l-a ajutat să ţină cursul
Spre vest, înlesnindu-le caravelelor parcursul.

La bord erau nouăzeci de marinari cu braţe viguroase;
Unii munceau în vreme ce-alţii trăgeau la aghioase.

Apoi primii, sfârşind cartul, plecau la culcare,
Iar ceilalţi vegheau ţinutul apelor din zare-n zare.

Zi de zi iscodeau depărtările-ascunse după valuri;
Le era dor să vadă nisip, copaci şi dealuri;

Pe doisprezece octombrie visul lor s-a-mplinit,
N-a mai existat de-atunci un echipaj mai fericit!

"Indieni! Indieni!" a strigat Columb entuziasmat
Când a văzut ţărmul şi oamenii de pe uscat.

Dar nu India se ivise din marea de smarald,
Ci Bahamas, şi era extrem, extrem de cald.

Indigenii Arakawa, persoane drăguţe şi-atente,
Ofereau marinarilor hrană şi fel de fel condimente.

Columb navigase pentru-a face corăbiilor cu aur plinul
Şi-a aduce prosperitate Spaniei – aşa primise ordinul.

A repetat acel voiaj dând de mai multe ori oceanului roată –
Şi-a adus maiestăţilor regale aur de fiecare dată.**

Poate el fi considerat drept primul american? Ei, nu, nu chiar.
Dar Columb a fost curajos şi inteligent, iar asta-i foarte clar.

* Navele Santa Maria, sub comanda lui Columb, respectiv Pinta şi Nina, comandate
de fraţii Martín Alonso Pinzón şi Vicente Yañez Pinzón.

** E vorba de regele Aragonului - Ferdinand al II- lea şi de regina Castiliei - Isabela.

poezie de Autor necunoscut- SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am spus nici jumătate din câte am văzut.

citat din Marco Polo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe-departe

sunt barcagiul de suflet al corăbiilor
lui Columb...
umbra de vis din călătoriile lui Magelan!
(Descoperirea lumii din afară de noi.)
un verb activat de moartea lumii vechi;
de virajul indolor, prin oceanul Atlantic;
lovirea primei stânci din lumea nouă,
departe, departe, departe...

sunt sutele de mii de vieţi asuprite
de revoltele unor aventurieri,
acel fior de adormire din interiorul morţii
luminii sufletului în lumina raţiunii,
sau destinul de Villon printre trădări,
sau piperul din India pe care nu l-a
găsit Columb

sunt plânsul sătenilor care-şi vedeau
incendiate altarele şi satele
în numele unor şosele de asfalt...
plânsul triburilor Amazonului...
plânsul umbrei coşmarului lui Magelan
şi ultima boabă de piper din India...
Departe de a avea nume,
sub nicio formă nu sunt poezie
pentru cupluri infatuate cosmic...
(Pământul cu Luna
Soarele cu arderea nestăpânită a zilei)
de parcă a rămas doar neştiinţa
cum am ajuns eu să mai pot fi
auzit
printre atâtea aiureli universale
încă, încă între filele oceanelor

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod normal, mulţi bărbaţi şi femei se nasc cu diferite şi remarcabile calităţi şi talente; dar, din când în când, aşa cum hotărăşte natura, o singură persoană este uimitor de înzestrată de ceruri cu o frumuseţe, graţie şi talent covârşitoare, încât îi depăşeşte cu mult pe ceilalţi oameni... Oricine recunoaşte că acesta a fost şi cazul lui Leonardo da Vinci, un artist de o frumuseţe fizică remarcabilă, care manifesta o graţie inimaginabilă în tot ceea ce făcea, şi care şi-a cultivat geniul în mod atât de strălucit, încât rezolva cu uşurinţă toate problemele pe care le studia. Avea o mare putere şi dexteritate; era un om de înaltă spiritualitate şi o minte cu vederi largi.

citat din Giorgio Vasari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă simt natural român, mai român decât atunci când am plecat, pentru că tot ce am făcut a fost pornind de la o oarecare bogăţie şi complexitate pentru care Iaşul are o mare vină sau un mare merit. Eu mă înclin în faţa Iaşului, în faţa dărniciei atotştiutoare a oraşului ăsta care şi-a călăuzit copiii şi înzestrat aşa încât nu a fost un moment de îndoială în mine în privinţa drumului pe care trebuia să merg. Asta se datoreşte Iaşului. Dacă azi mi-a rămas o mare doză de poezie, pe care de multe ori reuşesc să o materializez şi în muzică, asta se datoreşte în întregime Iaşului. Toată copilăria, toată adolescenţa am petrecut-o lângă personalităţi enorme ca: Mihail Sadoveanu, fraţii Teodoreanu, Mihai Codreanu, Demostene Botez, Octav Botez, profesorul meu. Deci din punct de vedere al înzestrării, Iaşul mi-a dat ceva care la început m-a ajutat să devin om, şi, după aceea, într-adevăr, să pot ieşi cu uşurinţă din labirintul îndoielilor. Şi când a fost vorba să iau hotărâri mari, le-am luat ca ieşean, adică cu înţelepciune moldovenească. Deci am fost cât se poate de marcat din copilărie şi adolescenţă, de Iaşul care, a fost oxigenul tuturor.

citat din Sergiu Celibidache
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care a avut succes este acela care a trăit bine, a râs adesea şi a iubit mult; acela care a câştigat respectul celor înţelepţi şi dragostea copiilor; care şi-a îndeplinit rolul în viaţă şi şi-a realizat misiunea; care a lăsat în urmă o lume mai bună decât aceea pe care o găsise; acela căruia nu i-a lipsit niciodată admiraţia pentru frumuseţea pământului şi care nici nu s-a ferit să şi-o exprime; care a căutat să vadă tot ce este mai bun în ceilalţi şi a dăruit tot ce a avut el mai bun.

citat celebru din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştie toată lumea, Cristofor Columb este glorificat de posteritate pentru că el a fost ultimul care a descoperit America.

citat clasic din James Joyce
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale amorului văpăi!

Baba îşi făcea bagajul
Spre ţara lui Marco Polo...
- Pentru ce atât deranjul?
- Ce violuri sunt acolo!

epigramă de Ion Micuţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care reuşesc în viaţă, judecă la fel cum judecă toată lumea. Ei însă nu se lasă orbiţi de judecată şi găsesc puterea de a găsi ceva bun şi în cea mai mare mizerie. Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care îşi blochează capacitatea de învăţare datorită altor oameni pentru că îi judecă. Când judeci, pui eticheta de "vai de capul tău, ce mă poţi tu învăţa pe mine?" altor oameni – dar surpriză! Orice om te poate învăţa multe lucruri pentru că are o experienţă unică de viaţă. Cum e să înveţi din experienţa tuturor şi cum e să înveţi doar din a ta? Diferenţa e uriaşă. Diferenţa e cam aceeaşi ca dintre oamenii care reuşesc şi cei care nu. Pentru că toţi judecăm, dar oamenii care reuşesc aleg ce să facă cu judecata. Ceilalţi se lasă prostiţi şi sabotaţi de propria lor minte care – din comoditate pentru a nu face efortul de a gândi suplimentar – pune o etichetă. Şi mintea are zona ei de confort, iar tu îi poţi cădea pradă dacă nu eşti proactiv.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columb şi oul (minifabulă)

Întreabă oul pe Columb:
Ce te făceai să fiu din plumb?
Columb răspunse într-o milă:
Aş fi descoperit o pilă!

fabulă epigramatică de Constantin Păun
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ala (cu un început de disperare): Marco e prinţul meu! Înţelegi?
Lady Robinson (sentenţios): Linişteşte-te, Ala! Suntem singure... Singure, pe această insulă, înconjurate de ape adânci...
Ala: Apele nu înseamnă nimic pentru Marco! E suficient un semn al lui şi apele se vor retrage. Dragostea dă oamenilor puteri nebănuite. Marco poate orice. Tatăl lui e la guvernare!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cameron (către Mitchel): Ştii ce? O să mă îmbrac cu nişte pantaloni kaki, poate şi cu un tricou polo şi toată lumea va crede că suntem doar doi amici heterosexuali care merg la golf şi care au decis să aibă un copil împreună.

replică din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi avut cu adevărat succes

Va fi avut cu adevărat succes cel care a trăit bine,
care a râs adeseori şi care a iubit mult:
cel care s-a bucurat de încrederea unei femei curate,
de respectul oamenilor inteligenţi şi de dragostea copiilor;
cel care a acoperit nişte nevoi şi care şi-a împlinit menirea;
cel care a lăsat lumea din jurul lui mai bună decât a găsit-o,
indiferent dacă asta înseamnă cultivarea florilor
sau scrierea unei poezii perfecte, sau salvarea unui suflet;
cel care a apreciat întotdeauna frumuseţea Pământului,
pe care a reuşit să o facă şi altora cunoscută;
cel care a văzut întotdeuna tot ce este mai înălţător în ceilalţi
şi care a dăruit ceea ce a avut el mai bun.
A cărui viaţă a fost o lumină;
A cărui amintire este o binecuvântare.

poezie de Bessie A. Stanley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columb şi oul (minifabulă)

Întreabă oul pe Columb,
-Ce te făceai să fiu din plumb!
Ce te făceai să fi greşit,
Ieşind la coajă oţelit?

Columb răspunde într-o milă...
-Aş fi descoperit o pilă!

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care, de-a lungul vieţii, şi-a luat rămas bun de la plăcerile şi de la podoabele trupului, pe care le socotea străine de el şi dăunătoare, omul care, dimpotrivă, şi-a dat toată silinţa să înveţe ceva, care, în loc de podoabe străine, a vrut pentru sufletul său podoabele sale adevărate: cumpătarea şi dreptatea, curajul, libertatea şi adevărul, omul acesta trebuie să aibă încredere în soarta sufletului.

Platon în Phaidon sau Despre suflet (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lespedea lui Columb

Zace, îngropat în tină,
Cristofor Columb, erou,
Care nu a fost găină,
Însă a creat un ou.

epitaf epigramatic de Florin Iordăchescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitarului care ne recomandă să învăţăm cel puţin două limbi străine

El susţine că e bine
Să ştim două limbi străine...
Şi indică-n mod solemn
Limba rusă şi-a de lemn.

epigramă de Valentin Smarand Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi mari învăţaţi

Odinioară în anticul oraş Afkar trăiau doi mari învăţaţi
care se urau şi care-şi luau în râs unul altuia învăţăturile,
iar asta pentru că unul dintre ei nega existenţa zeilor,
în vreme ce celălalt era un credincios.

Într-o zi cei doi s-au întâlnit în piaţă şi, în mijlocul susţinătorilor,
au început să conteste şi să argumenteze foarte convingător
existenţa sau non-existenţa zeilor.
După îndelungi dispute s-au despărţit.

În acea seară necredinciosul a mers la templu
şi s-a închinat înaintea altarului,
şi-a rugat zeii să-i ierte rătăcirile de până atunci.

În aceeaşi oră celălalt mare învăţat,
cel care ţine zeii în mare cinste, şi-a ars cărţile sfinte.
Iar asta pentru că devenise un necredincios.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul lui Columb

Am auzit despre Columb şi oul lui,
Dar până astăzi încă n-am aflat,
Te rog prietene de poţi să-mi spui,
Dacă nu–i pasăre, cum de-a ouat?

epigramă de Paul Constantin (12 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!