Aveam în piept
Aveam în piept două confuze
Și răni de spadă mai adânci
Și pe sub foc treceam pe brânci
Iar sângele-mi fierbea-n ventuze
Veneam așa cum vii în vis
Trimis de cine știe unde
Când soarta nu te mai ascunde
De un mesaj pe frunte scris
Jur împrejur un cer senin
Sărată lacrima pe pleoapă
Și jinduiam un pic de apă
Un ultim strop pentru amin
Iar soarele ardea prelung
Și câte-s pe pământ sahare
Halucinant vedem pahare
La care nu puteam s-ajung
Și apa clipocea. Himere
O viață, doar un strop să gust
Să părăsesc acest îngust
Temei când celălalt mă cere
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre promisiuni, poezii despre foc sau poezii despre Soare
Citate similare
Strop de apa
Cum arde iarba-n secetă și soare,
Tânjind un strop de apă să învie,
Așa îmi arde sufletul și doare,
Că ai în piept o inimă pustie.
Mi-ai dat speranțe, m-ai făcut să cred,
Că tot ce îți dorești există-n mine
Și c-o să am putința să-ți dezmierd
Tot timpul viața, zilele senine.
Mi-ai dat iubire când nu ți-am cerut,
Mi-ai dat o clipă din întreaga-ți viață
Și chiar dacă de mult n-ai apărut
Eu cred că mai există o speranță.
Speră și iarba-n secetă și soare
Că va primi un strop de apă vie,
Speranța-i o iluzie trecatoare.
Iubirea moartă, nimeni n-o învie!
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre zile
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre existență
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Calendar
După atâta trudă și rușine,
După atâta jertfă și prăpăd,
Nu mai credeam să te găsesc în mine
Și într-o zi să pot să te și văd.
Și nu-nțeleg cum te-ai putut ascunde
În zațul unor vârste fără leac
Și nici nu știu de unde până unde
Am mai avut puterea să te fac.
Când ai venit, puteam să fiu sihastru
Și-n munții enigmatici să mă-ngrop,
Dar ochii tăi, spălându-mă albastru,
Au doborât și cerul, strop cu strop.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vârstă
- citate de Adrian Păunescu despre vârstă
- poezii despre rușine
- citate de Adrian Păunescu despre rușine
- poezii despre ochi
- citate de Adrian Păunescu despre ochi
- poezii despre munți
- citate de Adrian Păunescu despre munți
- poezii despre jertfă
- citate de Adrian Păunescu despre jertfă
- poezii despre calendar
- citate de Adrian Păunescu despre calendar
- poezii despre albastru
- citate de Adrian Păunescu despre albastru
Fântâna mea
Aproape murisem iubite, să știi
Și-n mine aveam doar apă sărată,
Tu m-ai trezit cu apele-ți mii,
Pe neașteptate și deodată.
Mi-e atât de sete iubite, tu știi?
Iar apa din mine se cere schimbată,
Cu apele dulci, calme și vii,
Cu ele, vino îndată.
Eu, n-am să te sec.
La rându-ți, tu nu te seca!
Cu siguranță n-am să mă-înec,
Iar stropii nu-i risipi pe altcineva.
Te chem la mine. Hai vii?!
Să fii doar tu fântâna mea,
Restul e stepă, penurie. Și știi?
Restul... rămână așa.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre siguranță sau poezii despre schimbare
Strop de cer
Erai un vis și te visam frumos
În nopțile singurătății mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Și mă-nsoțeai în zboruri printre stele.
Dar ai ieșit din vis, te-ai întrupat
Așa cum te visasem: o zeiță
Pășind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arșiță.
Cum ai venit și cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânți făr-a-mi cânta,
Să mă privești chiar fără-a mă vedea
Și să îmi fii tot ce-aș putea visa?
Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre răsplată, poezii despre noapte sau poezii despre frumusețe
Rondelul tradiției de Sfinții Mucenici
Tradiția e pentru mine lege:
Pahare, câte-s scrise, dau pe gât.
Doar n-o să mă împiedic eu de-atât;
De mâine, o să văd eu cum m-oi drege.
Așa că trec la treabă hotărât.
Și de sub masă de mă vor culege,
Tradiția e pentru mine lege:
Pahare, câte-s scrise, dau pe gât.
Nimic nu-mi stă în cale, mă simt rege.
Mândru privesc în jur, dar și-oțărât.
Nimeni nu pare a mă înțelege;
Toți cred, cu viața, că mi s-a urât.
Tradiția e pentru mine lege:
Pahare, câte-s scrise, dau pe gât.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tradiții, poezii despre viitor, poezii despre sfinți, poezii despre mândrie, poezii despre mucenici, poezii despre monarhie sau poezii despre legi
Lacrima
Lacrima!...
Ce-i Lacrima?
Cine ar putea să-mi spună
cum că este o minciună,
cine, lacrimi, n-a vărsat
chiar de-a fost sărac, bogat
și-ai cui ochi, poate, n-au plâns
când în brațe el a strâns
pui de om sau pui de cuc,
pui de greier, guguștiuc,
flori de mai și flori de soc,
trandafiri cu un boboc,
chip de îngeri, heruvimi,
un sărut trimis de mimi,
cine, lacrimi, n-a trimis
celor care vin în vis
și aduc spre dimineață
stropi de rai, stropi de verdeață
de-acolo de unde somnul
li-i vegheat numai de Domnul,
unde suflete nu îngheață
dacă au fugit din viață
de la cei ce, pe pământ,
le-au trădat și le-au înfrânt,
cine, lacrimi, n-a picat
dacă a primit un sfat
de la pruncii nenăscuți
când, pentru doi-trei bănuți,
au ucis vise străine
crezând că le-ar aparține
și când pruncii înțelepți
au trimis prin doi profeți
veste mare, veste bună,
cum că moartea-i doar... minciună!
Lacrima!...
Ce-i Lacrima?
E secretul, patima...
Lacrima e nemurirea
celor care-și lasă firea
și se duc grăbiți la ceruri
unde nu simt iarnă, geruri,
unde nu se naște ură
și nici hoți care te fură,
unde nu sunt vrăji, blesteme
ori pedepse, anateme,
unde nu e bucurie,
nici durere pe vecie,
unde-i liniște și pace,
nimeni ca să te provoace...
Lacrima e infinitul
celui ce-a atins zenitul
și-a ajuns până la zeu...
Sufletul?... În Elizeu!
poezie de Emma Hartt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre trădare, poezii despre trandafiri sau poezii despre sărăcie
Când...
Când soarele se-ascunde
și nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet și în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ți pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ți-l știe!
Când rânduiala vieții
te duce prea departe,
sfințire dă bineții;
așa ți-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl știe,
te bucuri că ai nume,
destin și fantezie!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre cărți sau poezii despre bucurie
Viața repede îmi curge
Doamne,
Viața repede îmi curge.
Și mă-întreb, unde se duce?
Că de-ar curge încetișor,
Precum apa de izvor,
Limpede, cristal de munte,
Nu mi-ar mai lăsa pe frunte
Brazdele-atât de adânci,
Parcă-s crăpături în stânci.
Îmi curge viața ca lava
Izbucnită din vulcan.
Îmi întinde mie tava
Să-îmbătrânesc an de an.
Doamne,
Lasă-mă așa cum sunt.
Mai am de împlinit ceva.
Cât mai calc acest pământ,
Să las semne-n urma mea.
Două flori am de crescut.
Frumoase ca două stele.
Le iubesc atât de mult.
Sunt lumina vieții mele.
Cu mine dacă ești bun,
La picioare am să-ți pun
Sufletul, ce Tu mi-ai dat
La-început, când m-ai creat.
Viața vreau să curgă lin
Și fetele să-mi trăiască.
Să aibă un cer senin,
Tot ce-i frumos, să iubească.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vulcani, poezii despre stânci sau poezii despre picioare
Confetti
am fi meritat o despărțire frumoasă
un pact, o înțelegere, să ne punem de acord
asupra inimii așa cum împărțim pământul la moștenire
să știm fiecare cu ce-a rămas și ce poate duce mai departe
să știm ce luăm cu noi în mormânt și ce lăsăm copiilor
puteam trasa linii, puteam măsura
bucata ta de cer senin, bucata mea de poezie
știam cine până unde putea mergea, câtă apă să bea
apoi mă puteam întoarce pe fundul ființei
la hibernare pentru cine știe câți ani
am fi meritat o despărțire cu fast
oarecum teatrală, cu doi actori dându-și mâinile
făcând schimb de ultime replici
de ultime perfuzii
bucățele mici, foarte mici, de diferite culori
s-ar fi împrăștiat atunci din noi
ca niște fâșii de hârtie
cerul s-ar fi luminat pentru ultima dată
am fi meritat o despărțire la scenă deschisă
cu un fel de ritual, așa cum aveam când făceam dragoste
o ceremonie ca și când m-ai fi cerut de soție
mi-ai fi dat trecutul pe tavă în loc de inel
mi-ai fi spus un te iubesc oarecare, cum ai spus prima dată
așa din greșeală, din nebăgare de seamă
nu tu ai fost acela
eu aș fi șoptit un mulțumesc familiar
ca și cum aș fi luat restul la pâine
am fi meritat un templu în care să ne spunem toate astea
cu un sanctuar special, să ne pregătim dinaite
așa cum se pregătesc mieii de Paști
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre teatru, poezii despre soție, poezii despre pâine, poezii despre poezie sau poezii despre oi
Mai am
Mai am o zi, mai am un ceas,
Mai am un strop de vin rămas
Din toamnele căzute-n șez.
Mai am o lacrimă de șters!
Mai am o stea, mai am un vis,
Mai am un foc, încă nestins,
Din tot ce n- am putut să scriu.
Mai am în suflet să îți fiu!
Mai am nădejde, mai am har,
Mai am pe limbă gust amar
Din a eșecului otravă.
Mai am luceferi în dumbravă!
Mai am culori, grădini și cer,
Iar de va fi-ntr-o zi să pier
Din toate, n-am să iau nimic...
Mai am atâtea să îți zic!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre eșec, poezii despre culori sau poezii despre ceas
Iubita mea are virtuțile apei
Iubita mea are virtuțile apei: un surâs clar, un gest curgător, o voce pură care cântă strop de strop.
Când uneori - fără să vreau - un foc s-aprinde în ochii mei, ea știe cum să mi-l stârnească-nfiorat: apă zvârlită pe cărbuni aprinși.
Apa mea vie, iat-o toată împrăștiată în țărână.
Alunecă, îmi scapă; și mor de sete, și într-una alerg după ea.
Din palme-mi fac căuș. Cu amândouă mâinile o stăvilesc, o strâng și-o duc la buze:
Și înghit un pumn de mocirlă.
poezie celebră de Victor Segalen din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre cărbune
Păsările argintii
valurile pare-mi-se
cercul de speranțe curmă
după care vin în urmă
goale, nopțile de vise
și mă uit, nimic în jur
decât numai file arse
neputința unei farse
și o teamă de sperjur
cine ești, de unde vii
furtul lumii de iluzii
vremea când părăsesc duzii
păsările argintii
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre frică
Timpul cu solzi de pește
am trimis dragostea în exil
pe magica insulă a lui Ovidiu
unde soarele crește mai sus cu o octavă
iar răsăriturile sparg valurile cu liniștea lor
dragostei mele i se deschid scoicile
are reflux ca o mare agitată
din nisipuri dragostea această urcă spre soare
construiește la infinit castele
în timp ce orizontul îi sângerează în palme
cu gust de sare și singurătăți
voi mai primi din exil culorile nopții
/curcubeul acela scris pe portativ /
voi mai sorbi absența ta gravata pe iriși?
se scurge timpul ca niște cozi de șobolani de apă
lent tot mai lent pe pământul umed
în adâncurile mării s-au retras bancuri de pești
iar delfinii sar în larg jucându-se cu singurătatea de foc
pe insula lui Ovidiu
dragostea sapă cu ghearele
în poeme care își prind aripile
de lumină
iar insula devine tot mai mică pentru
soarele care crește din mare
și dispare în cer
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre insule sau poezii despre nisip
Trece vremea
Trece vremea peste noi
Și ne duce apa
O făptură de nevoi
Și se-nchide trapa
De unde venim,
Încotro ne-ndreaptă
Zborul un chilim
Fiecare treaptă?
Nașterea și moartea
Suferința zestre
Fiecărui partea
Spre lumini, ferestre
Dincotro spre unde
Ni se face semn
Ce mister ascunde
Tainicul îndemn?
Noaptea un coșmar
Ziua un abis
Și mereu mai rar
Pasărea de vis
Umbră și lumină
Neștiută lege
Partea mea de vină,
Cine o alege?
Soarele și luna
Peste munți și văi
Harfa și cununa
Grâului în clăi
Râurile mersul
Mugurul altoi
Curg din universul,
Ce-l păstrăm în noi
Taine, câte semne
Notele un flaut
Fermeca pesemne
Treaba lui cum, Plaut
Șansă și eroare
Liderul și gloata
Loteria care,
Învârtește roata
Dimineți de rouă
Sulițe și scuturi
Câmpurile două,
Roiuri, roiuri, fluturi
Vremea iar se varsă
Din celest un ciur
Toate lucrurile par să,
Lumineze împrejur
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre văi, poezii despre vinovăție, poezii despre suferință, poezii despre râuri sau poezii despre rouă
Seara
A-mbrobodit seara Pământul
Soarele s-a dus, căruntul,
Și mărețul, și măruntul,
Doar cu timp iar bate vântul,
Ca și cum s-a frânt cuvântul
Și rămâne, tainic, punctul.
XII
De-ai fi un schit uitat pe munte,
M-aș cățăra pe brânci până la tine,
Orbit de aura icoanei bizantine,
Cer nesfârșit, fragilă punte
Surâs candid, apetisante buze,
Pe coardă, sânii atacați pieptiș,
Ah, albe coapse pipăite pe furiș
Și-n vâlvătăi dorințele-mi confuze
Ca două tăuri ochii ți-s adânci
Ți-s sclav, aștept a-mi da porunci,
Mi-oi ispăși păcatele cu rugăciuni,
Mireana mea iubire atingă apogeul...
Când din foc sacru fumegă tăciuni
M-oi pierde-n hău, nevrednicul, ateul!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Dan Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sâni, poezii despre seară, poezii despre sclavie, poezii despre religie sau poezii despre prăpăstii
Romanța inimii
Inimă - ciutură spartă -
Cui mai duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece
Să-ți soarbă din apa rece -
Apă bună de descântec
De la ochi până la pântec?...
Inimă - ciutură goală -
Cine te spoi cu smoală
Și te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ți mai cerșească apă
Când de sete gura-i crapă?
Inimă - ciutura mea -
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ți-au golit-o
Toți cei care ți-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie -
Dă-mi un strop de apă vie!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Minulescu despre inimă, citate de Ion Minulescu despre apă sau poezii despre cerșetorie
Mă ridic
mă ridic alene dintre perne
și cartea-mi alunecă jos
cine știe care gând al tău
îmi bătuse la ușă duios?
unde ești, ce mai faci, care strop
de melancolie mai încearcă
să adune cioburile risipite
și pe noi, două umbre, într-o barcă?
n-am ajuns nici unul la liman
golfurile vieții pline de pirați
înapoia noastră doar prăpăstii
și noi, doi străini adevărați
închid ochii și te revăd iarăși
învăluită de o tăcere adâncă
doi copii căutând un paradis
care, iată, li se refuză încă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre piraterie, poezii despre melancolie, poezii despre gânduri sau poezii despre bărci
Paso Doble
Eu poet, tu soprană!
și-un birou mult prea mic pentru noi;
tu, mai degrabă fecioară; eu bătrână cătană,
iar jur-împrejur doar strigoi...
Tu cântăreață, eu bard izgonit din cetate;
cine, oare, și-o fi bătut joc?
eram pregătit absolut pentru toate,
mai puțin pentru tine, iubito, ca să-ți fac în inimă loc...
Cu toate acestea, cărțile sunt atât de bine tăiate
încât, chiar că nu mai merge nimic;
ah, clipe cernute, clipe absurde, drogate,
ce vreți voi e prea mult, ce vreau eu e ca la lozul în plic,
Unde numai trădații de soartă mai câștigă, din când în când
și, de regulă, din doi în doi ca noi acum, de pildă ,
câte-un strop, câte-un pic...
Tu, mai ales, ai câștigat un lup de stepă flămând,
iar eu, ce să zic, o floare cu mireasmă de cer,
cerul nostru deschis, uneori crud, ticălos, inamic...
Și totuși cineva ține cu noi!
Dar cine?
De ce?
Până când?
poezie de Dan Gîju din Jurământ și rugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre strigoi, poezii despre lupi, poezii despre flori sau poezii despre droguri
Cavalcada fumătorului
Când la trap, când la galop,
Dinspre zori și până-n seară,
Soarbe lacom din țigară
Și din viață... strop cu strop!
epigramă de Ion Patriche din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre seară sau epigrame despre fumat
Un vis în vis
Te sărut pe frunte-acum!
În ora-n care-ncepe sau se termină-un drum,
Lasă-mă să-ți mărturisesc, nicidecum
Tu n-ai greșit atunci când ai zis
Că zilele vieții mele-au fost un vis;
Iar dacă speranța a zburat departe
Într-o zi sau într-o noapte,
Într-o nălucire sau în niciuna,
Ea nu-i, oricum, pierdută pentru totdeauna?
Tot ce vedem și simțim pe-acest pământ,
E numai un vis în vis și-atât.
Stau în mijlocul urletelor mării
Pe țărmul tormentat de val, de briciul sării,
Și strâng în palma mâinii mele
Firele de nisip aurii ca niște stele
Cât de puține! Și, totuși, ele-mi scapă
Printre degete în apă,
Iar lacrimile-și fac culcuș sub pleoapă.
O, Doamne! N-aș putea să le mai țin,
Dacă strâng pumnul, câtuși de puțin?
O, Doamne! N-aș putea salva măcar un fir
De valul care vine, neînduplecatul zbir?
Tot ce simțim și vedem pe-acest pământ,
E numai un vis în vis și-atât?
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut