Răspuns la o idee
Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața?
Totul a fost planificat, timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios. Ce mai aștept?
Să fug la Histria!?
Unde ziduri albe prăbușite,
Umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
Cu cimentul și chirpicul?
Unde picioarele elefanților sunt suporți de sticlă și lemn
În temple bine măsurate,
Și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu,
De unde bine văd,
Ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră,
Iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule,
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
Un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero
Ca într-o cartelă matematică, este peren.
Numai prieteniile se duc și vin.
Și iubirea difuză în orice ipostază!
poezie de Aurel Avram Stănescu
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre matematică
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre război
- poezii despre prietenie
- poezii despre picioare
- poezii despre mulțumire
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Răspuns la o idee
Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața?
Totul a fost planificat.
Timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios.
Ce mai aștept să fug la Histria!?
Unde ziduri albe, prăbușite
umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
cu cimentul și chirpicul.
Unde picioarele elefanților sunt suporturi din sticlă și lemn
în temple bine măsurate
și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu
de unde bine văd
ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră
iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule.
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero
ca într-o cartelă matematică, este peren.
numai prieteniile se duc și vin,
și iubirea difuză... în orice ipostază!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnic pierdut
Parcă veșnic pierdut prin ținuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veșnic peisaj:
Unde nori colorați îmi cântă despre tine,
Folosindu-ți surâsul pe post de mixaj...
Unde soarele veșnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbești s-ajungi în viitor...
Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...
Unde eu sunt acelea ce îți urmează pașii,
Când pășim împreună pe aceeași cărare!
Unde timpul, nebunu', nu își păstrează așii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...
Unde lumea și pacea se-nțeleg de minune,
Unde nimeni nu știe să trăiască-n trecut,
Unde tu și cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veșnic pierdut...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre sfârșit, poezii despre peisaje, poezii despre pace sau poezii despre nori
Acolo
Undeva departe, unde-i veșnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde și nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc și poezie,
Unde ochiul vede numai frumusețe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandrețe,
Unde noi miresme nasul ți-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simți cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire și-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.
poezie de Octavian Cocoș (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre poezie
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre nas
Unde sunt bărbatul și femeia care înainte de a cere își oferă totul unul celuilalt? Unde sunt cei care știu să ierte, să aștepte, să aibă încredere, să ajute, să înțeleagă, să privească dincolo de niște corpuri sortite îmbătrânirii? Unde este glorioasa certitudine de a fi întâlnit ființa care ne lipsea pentru a completa călătoria noastră prin lume.
Delia Steinberg Guzman în Eroul cotidian
Adăugat de Loredana Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre încredere, citate despre iertare, citate despre femei și bărbați, citate despre femei, citate despre corp, citate despre bărbați sau citate despre ajutor
Vino
Vino,
te aștept acolo,
unde te-am așteptat în toate zilele...
cu atâta răbdare în oasele mele,
cu atâta ardoare în sângele meu,
cu ochii căutând un curcubeu,
în ceruri!
Vino,
te aștept aici,
unde te voi aștepta și-n alte vieți,
cu atâta bucurie în pomeți,
cu atâta dorință pe buzele mele,
cu inima mea pompând praf de stele,
te aștept etern!
Vino,
te aștept în gând,
unde nimeni nu ne poate vedea;
aici timpul nu poate să mi te ia,
aici totul este așa cum dorești,
aici e simplu să mă iubești,
în inima mea!
În ceruri,
te aștept etern
în inima mea,
vino!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre zile, poezii despre sânge, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Crâmpeie de febră
Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?
Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?
Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...
"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
Când totul ni se dă pe datorie
Iar viața nu-i de cât o cacialma - a veșniciei...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre însănătoșire, poezii despre spaimă, poezii despre revoltă, poezii despre iertare sau poezii despre amintiri
Urșilor polari
Mă tot întrebați
Cine sunt,
De unde vin,
Unde mă duc.
Dar voi nu vedeți?
Priviți-mă bine!
Coloana infinită,
Brâncuși a dăltuit-o
Uitându-se la mine.
poezie clasică de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși polari, poezii despre urși, poezii despre Constantin Brâncuși sau poezii despre Coloana infinitului
De ce
afară plouă și e vânt
lumina a murit și timpul a tăcut
eu zac pe un țărm pustiu
la margine de lume, de speranță
e neagră noaptea în care sunt
de ce să stau
când nu știu unde sunt
unde să plec
când drumuri nu mai sunt
e beznă adâncă în mine și în jur
de ce să înjur
mai bine plâng în ultimul meu cânt
sunt beat
îngrozitor de beat
de ce crezi că sunt nebun
dau de pereți cu toate
se poate...
nu mă trezesc
de ce să mă trezesc
să văd ce...
gunoiul din jur
privesc în sus, în jos
și vrei să nu înjur
ura, minciuna pură, ordinară
dansează zgomotos pe stradă
astăzi e în toate
se poate, sigur se poate
mi-e capul greu
genunchi mă dor
de târât prin noroi
mă sprijin de gânduri
de ce să mă ridic
mai bine zac
în eterna și fascinanta mocirlă
e bine, nu
nu, prietene, aici totul e un mare nimic
ce mai contează
nu vreau nimic
nimic nu zic
doar plâng printre rânduri
sau rătăcesc printre gânduri, se poate...
aici lucruri murdare sunt
le spăl, dar put
banii miros urât
pe țărm cobor ades
să spăl sufletul meu
pătat de ură și noroi
din jur, din noi
ce caut eu aici în ăst gunoi
sublim, de soi
caut roza sau psihoza
unui suflet ce a fost
caut un sens fără sens
într-un deplin consens
întreb întruna
câte unul, câte una
desigur fără sens
ce sens au toate
totul e atât de clar și fără sens
atunci
cine plânge acolo sus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre urâțenie, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri sau poezii despre promisiuni
Strada
E o stradă lungă și tăcută.
Merg prin întuneric și mă împiedic și cad
și mă ridic, și merg orbește, picioarele mele
călcând piatra tăcută și frunzele uscate.
Cineva pe urmele mele calcă de asemenea, pietre, frunze:
dacă merg mai încet, el merge mai încet;
dacă fug, el fuge;
mă întorc:
nimeni.
Totul e întunecat și nu există uși,
numai pașii mei sunt atenți la mine,
mă învârt și mă tot învârt printre aceste colțuri
care duc întotdeauna la strada
unde nimeni nu mă așteaptă, nimeni nu vine după mine,
unde urmăresc un om care se împiedică
și se ridică și când se întoarce și mă vede spune:
nimeni.
poezie de Octavio Paz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre frunze, poezii despre existență sau poezii despre căderea frunzelor
Basorelief cu îndrăgostiți
Iar nu mai suntem noi înșine,
nu mai știm de unde să începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătățile-n mișcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în brațul întins și atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscriși într-un cerc,
și nu mai știm de unde începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre secunde, citate de Nichita Stănescu despre secunde, poezii despre mișcare, citate de Nichita Stănescu despre mișcare sau citate de Nichita Stănescu despre iubire
Colind pentru tine
Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.
Doar lava zării-nfricoșătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt zămislitor de noi lumi,
Cuvânt scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.
Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
Cu orgi celeste și abisale
Sunt flămând de tine
Știi bine, că îmi vine
Să urc crestele cerurilor toate
Și munții lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te lași, trândavă, pe coarne mută.
Și să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verb, poezii despre seară sau poezii despre sculptură
Eu sunt pescarul
Eu sunt pescarul.
Nu este vorba de ceea ce fac,
Ci de ceea ce sunt.
Pescuitul nu este o evadare,
Este ceva căruia îi aparțin,
Ceva unde trebuie să fiu.
Nu este locul unde mă duc,
Ci o călătorie pe viață.
Este trecătoarea pe care mi-a arătat-o tatăl meu.
Trecătoarea pe care și eu o voi arăta altora.
Odată ce înțelegi asta
Vei ști cine sunt,
Iar noi vom pescui împreună
Chiar și atunci când suntem departe unul de altul.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit
Prea multă nedreptate
Unul vrea avere, altul în stradă cere.
Unul stă în palate, altul în frig se zbate.
Unul are poamă, altul nu are mamă.
Unul huzurește, altul sărăcește.
De ce Doamne, oare, astfel ai lăsat,
Unul prea mult are, altul e sărac?
Unde e dreptatea, unde e frăția?
Unde-i libertatea, unde-i omenia?
Unde-s astea toate? Cine le împarte?
Cine Doamne, cine nu gândește bine?
De ce fiecare luptă pentru sine?
Luptă până moare și tot pier destine.
Doamne,
noi credem în Tine că poți îndrepta.
Că Tu poți face bine în dreptul fiecăruia:
Să împarți dreptatea-n lume, cum Biblia spune.
Să fie frate cu frate, pace și liniște în toate.
Doar Tu poți să împarți pe pământ
dreptatea între oameni, acel lucru sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre palate, poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre libertate sau poezii despre dreptate
Condițional
Gândesc.
Ar fi bine să-mi fii
De unde nu mi-e.
Să-mi aduni de unde scad
Și să-mi aprinzi din zbor
Ce sting...
Gândesc.
Aduc.
Ar fi simplu să-ți dau
De unde n-am.
Să-ți cânt de unde n-aud
Și să-ți strâng din suflet
Ce nu poți...
Aduc.
Simt.
Ar fi frumos să vii
De unde nu mergi.
Să poți de unde nu vrei
Și să iubești din mine
Ce nu am.
Simt.
Chem.
Ar fi tu să strigi,
De unde nu vin,
Ar fi eu să strâng de unde nu ești
Și să iau din tine
Ce nu sunt.
Chem.
poezie de Gabriela Chișcari (21 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre frumusețe
Creatorul
Peste tot mă văd doar pe mine
Nu există om care să nu-mi semene
Și nici măcar un animal
Care să nu geamă cu glasul meu
Pe unde calc pământul se despică
Iar morții poartă chipul meu
Cerul și pământul, după mine au fost făcute
Soarele, luna și întreg universul
Mă urmărește cu mii de fețe ale mele...
Nu știu de unde și până unde
Această stranie și nebunească asemănare
Că doar sunt un simplu Dumnezeu
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre religie, poezii despre animale, poezii despre Soare, poezii despre Pământ sau poezii despre Dumnezeu
O iubesc așa
știu sigur câte zile are
o mângâi și ea râde
de parcă îi mângâi inima
acolo unde suflă vântul
oasele sunt prea dure tăioase
adoarme cu tâmpla pe un colț de stâncă
și-n somn trăiește un vis
unde casele sunt albe
și atât de mari
prin valea de la capătul satului
trec munți întregi de apă
oamenii coboară spre vărsare
pare că în orice clipă
norii se scufundă în șuvoiul de lumini
verdele tot se adună în unul
soarele în razele verzi fierbe câmpia
ea întinde o mână spre inimă
dincolo de vis oceanul...
poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre râs sau poezii despre văi
Picioarele și limba împleticite duc, de cele mai multe ori, în șanț. Acolo unde sunt toate scursurile.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre picioare
Mi-ai iertat fiecare durere în parte
ca un soldat trecut prin atâtea războaie
învățat cu gloanțele
cu sângele
cu moartea
cu mine
mi-ai iertat rănile
drumul
timpul pierdut
ca un soldat ce uită
că mâinile lui pot să culeagă albastrul
da
sunt sigură că mi-ai iertat fiecare durere în parte
fiecare zi pierdută într-o cameră rece
unde sângele meu devenise alb
unde carnea mea
se obișnuise cu gloanțele
cu moartea
cu atâtea războaie
da
m-ai iertat pentru toate
iar mâinile tale calde
vin să acopere rănile adânci
și fiecare zi pierdută
într-o cameră rece
unde dorm numai umbre
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre mâini sau poezii despre durere
Gândiți-vă ce fantastic își imaginează religia lumea cealaltă: paradisul în care totul este ușor, suav și plăcut mirositor, unde liniștea și calmul sunt desăvârșite și definitive; infernul unde totul e întunecat și sufocant, ființele sunt desfigurate de suferințăși lipsă de speranță.
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate de Ion Băieșu despre religie, citate despre întuneric, citate despre rai, citate despre perfecțiune, citate despre imaginație sau citate despre iad
La balcic
unde sunt turcii?
unde sunt tătarii?
unde s-au înhumat cafenelele?
unde bat iaurtul bulgarii?
unde e regina maria
debarcaderul, grădina botanică, inima
ferecată-ntr-o amforă?
unde
e tonitza și acuarelele? dar
cine sunt eu să împung
cu vârful creionului-minaret, ascuțit
de o briză puțin cețoșată,
clipele
viețile dumnealor
stelele?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botanică, poezii despre monarhie, poezii despre lactate, poezii despre cafea, poezii despre briză sau poezii despre Turcia