Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dezmățul cuvintelor

te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:

început

cuprins

încheiere

tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii

aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic

un nume uitat într-o clipă
zâmbește întunecimii ce urcă și coboară
despicată de himere într-un dezmăț de cuvinte

te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociți

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Teodor Dume

Microunivers, omul

înăuntrul scoarței
semințe
dincoace doar o trecere -
un derdeluș spre o
iarnă lacomă
cu fulguiri (negre)
în care moartea
trage la sanie

umbrele
urcă și coboară

între cele două capete

lutul
închide o rană

la noapte va ninge din nou

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gogu Steriade: (Dem Rădulescu)... eram în trecere.
Căpitanul Panait: (Toma Caragiu)... în trecere. Toți suntem în trecere pe acest pământ, dragă domnule!...

replici din filmul serial B D în alertă, Femeia fără semnalmente, scenariu de (1970)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând celest dedicat iubirii

la gala de excelență într-un loc din calendar
pe marginea enigmei cu-n zâmbet
ceașca de cafea nelăsată uitării
în decorul grizonat – parfum de femeie

doar tu ești ziua mea
pe lista invitaților sigur ești numai tu
acolo departe
aici aproape
oriunde
ești tu

privesc spre ieri și mă-ntreb ce sunt acum
mâine voi fi dorință din foc
simfonia culorilor aprinse de scânteia ochilor
o iubire renăscută-n taină
cu picuri din ploaia de vară și acorduri albastre
cuvinte trăite spre seară

te aștept în clipe de liniște
m-am oprit la tine – trecere
nu bat mătănii
scriu
într-un iunie ceas dintre taine
cu trăiri astrale
sosesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taci

absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire -nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.

poezie de (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ușa

Ușa-o trecere spre viață.
Ușa, prima barieră, dis-de-dimineață.
Ușa o primești, de atâtea ori în față.
Ușa, e cea care ne urcă
sau coboară o treaptă în viață.
Ușa, vama prin care intră sau iese fericirea din casă;
Sau ni se închide definitiv în spate,
Când părăsim a vieții poartă,
Regretând această scurtă
Și zbuciumată soartă, altfel visată.

poezie de (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geometria necunoscută a simțurilor

Ce poți spune despre miezul nopții trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniștii
dintre orizonturi și liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?

Geometria necunoscută a simțurilor
este vinovată.
înșiră simboluri la nivelul emoției
zâmbește pe sub mustață când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.

Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spațiului
acestui poem arogant în formă nedefinită
pentru că trebuie să plec la Medgidia.

Geometria necunoscută a simțurilor...
este abstractă...
încleștată în simboluri devastatoare
ca paralelele mirate dintr-un alt poem
rămas într-o stare de veghe
înfășurată peste singurătăți colective.

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am învins depărtările!...

am învins depărtările
veșmântate în iarna cu lucruri
răsfrânte spre noi înșine
într-o limbă uitată
sub lespedea arsă de albul timpului
capcană cu tălpile rătăcite
pe zăpezile vieții

umbra ta mi-a fost călăuză
nedezlipită prin adâncimea luminii
unde am sperat să te găsesc
omul jucăuș cu umerii pregătiți
să-mi sprijine cântecul
cum portativul sprijină sunetul
atins de glasul încercănat în cheia sol

cuvinte nomade strigă pe nume
și trag de mine spre dansul rotund
cât arena inimii tale
prinse în imnul pieirii
printre acute note
întrun registru mai puțin sonor

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alizee

Alizeele de nord-est ne poartă către sud,
Sud-estul ne atrage, începe-un maraton;
Întâlnim nave din fiecare port în trecere
Spre Capul Bunei Speranțe sau spre Capul Horn.

Mările-s foarte calme, cerurile-albastre,
Ploi ușoare ni-s uneori tovarăși;
Vânturile care-înconjoară lumea
Ne umplu inimile iarăși.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Aștept potopul

Se zbat rebele frunzele de plop,
Suvițe despletite curg șiroaie,
Cad lacrimile ploii de văpaie,
Corpusculii ce poartă un potop.

Un vânt dușman a prigonit un soare,
Zadarnic focul tainic și-l revarsă,
E timpul, poate, să urc în arcă,
Plutind șovăitor, spre altă zare.

Privesc idoli cu chipuri de statuie,
Spre ceruri arătând cu mâini întinse,
La ochii lor ca flăcările-ncinse
Din care căi spre înălțimi se suie.

Mă udă ploaia timpului sihastru,
Pe drumul ce n-a prins spre a se naște,
Au prins adânci abisuri să se caște
Păzind închise porții de alabastru.

Mi-e obosită inima in piept,
Luntrașul peste Styx își mână barca,
Potopul vine, putredă mi-e arca,
Aș vrea să plec, dar trebuie s-aștept.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!

poezie de (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tandrețe

Abia ieșite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, așa verzi cum sunt,
Și din înălțimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în brațe de primele raze de soare,
Știu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Și secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăși tinere, își țin secolele-n spate,
Valsând cu aceeași grație, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă brațele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci și înalte!...

poezie de din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie HauserSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Cine sunt eu

cine sunt eu, în anotimpul acesta obișnuit cu mine,
în coaja subțire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi oprește fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolțesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerența formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din șoapte, mirajul că ești lângă mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Zori

Ploaia din nou (caldă sau bună?) șterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Și pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca și cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic brațele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aștept ca foșnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă așez cu fața către soare,
Deschid pleoapele și-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deșirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prezentul îmbrăcat cu sens

am uitat slăbiciunea privirii
pe destinația mersului înnoptez în viitor
la concertul cu visul din ape – clipe
petrec o noapte spre zi
într-un mers lumesc spre sufletul pereche
ca înspre o rugă
sens

spirala din vise a deschis nasturele unui alt poem
m-a recunoscut durându- încă o zi
găsindu- cel căutat prezent
pe umerii goi de nopți femeia timpului
sens

întindem brațele spre înserări
prin nopțile cuminți
splendide treceri în carul de timp
cu roțile fecunde
unicate coliere – copiii noștri
noi îmbătrânim umbre
sens

între coperțile vieții primenite de amintiri
legende între arcuș și vioară
melodia unei repetabile minuni
renaște în fiecare floare albă
dinspre azi spre totdeauna
acolo și aici – femeia
sens
zi - noapte - seară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai șlefuit din nuferi culoare și lumină,
Ai șlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul și floarea vorbitoare
Să-mi dăruiești sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credința în vise și plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele și-mi ceri
Să-mi altoiești în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieții plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Valeriu Butulescu

Don Siempre: Nemurirea îmi dă curaj! Mă îndeamnă la descompunere. Putrezirea este o trecere. Și viața este o trecere. Și câinele care trece strada este o trecere!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de (2005)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Trecerea anilor

Gândurile-mi trec printre cuvinte,
își caută întruparea în poemele inimii,
se grăbesc să bată la porți ca un an nou
primit cu speranța împlinirii de suflet
și jocuri de artifiicii brodate pe cer.

Sunt precum un copil cu ochii spre cer,
înțeleg miracolul bucuriei depline,
dar nu înțeleg propria mea trecere
cu fiecare an spre finalul vieții
decât ca o bucurie sprimată de timp.

Dragostea mea se stinge odată cu mine
și nicio umbră nu ține de cald,
prinde răcoarea florilor de gheață
de pe geamul prin care privesc departe
și acest departe nu este ca orizontul,
ci se apropie cu fiecare zi
și singurătatea își are sălaș în el
ca o lacrimă în fundul ochiului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Viorel Birtu Pîrăianu

Poarta

pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lepădare

Cuprins într-o lume cumplită, lupt să evadez spre o lume desăvârșită;
E timpul să te privesc și să îți spun că te părăsesc;
doare așa de tare că rămân fără suflare când văd că cuvintele mele ți se par ca atare;
Mă privești cu ochii înlăcrimați când vezi că adevărul te-a înconjurat.
Vrei să îndrepți ce ai stricat, însă sufletul meu, de mult a plecat;
O epava a mai rămas, să spun cu ultim glas: din toate dezamagirile din trecut, tu ai fost cea care cu adevarat m-a durut!
Primul pas eu l-am făcut, le-am spus adio celor care m-au vândut;
Rămâne doar înainte să privesc pentru că altfel nu o să reușesc!

poezie de (mai 2016)
Adăugat de Rares JigaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook