Dezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii
aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic
un nume uitat într-o clipă
zâmbește întunecimii ce urcă și coboară
despicată de himere într-un dezmăț de cuvinte
te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociți
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre sfârșit
- poezii despre cuvinte
- poezii despre înălțime
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
Citate similare
Microunivers, omul
înăuntrul scoarței
semințe
dincoace doar o trecere -
un derdeluș spre o
iarnă lacomă
cu fulguiri (negre)
în care moartea
trage la sanie
umbrele
urcă și coboară
între cele două capete
lutul
închide o rană
la noapte va ninge din nou
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre săniuș, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre lut sau poezii despre iarnă
Gogu Steriade: (Dem Rădulescu)... eram în trecere.
Căpitanul Panait: (Toma Caragiu)... în trecere. Toți suntem în trecere pe acest pământ, dragă domnule!...
replici din filmul serial B D în alertă, Femeia fără semnalmente, scenariu de Nicolae Țic (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând celest dedicat iubirii
la gala de excelență într-un loc din calendar
pe marginea enigmei cu-n zâmbet
ceașca de cafea nelăsată uitării
în decorul grizonat parfum de femeie
doar tu ești ziua mea
pe lista invitaților sigur ești numai tu
acolo departe
aici aproape
oriunde
ești tu
privesc spre ieri și mă-ntreb ce sunt acum
mâine voi fi dorință din foc
simfonia culorilor aprinse de scânteia ochilor
o iubire renăscută-n taină
cu picuri din ploaia de vară și acorduri albastre
cuvinte trăite spre seară
te aștept în clipe de liniște
m-am oprit la tine trecere
nu bat mătănii
scriu
într-un iunie ceas dintre taine
cu trăiri astrale
sosesc.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre ziua de naștere, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre seară, poezii despre păr cărunt sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Taci
absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire mă-nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.
poezie de Anne Marie Bejliu (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vorbire, poezii despre sunet, poezii despre somn, poezii despre sculptură sau poezii despre puls
Ușa
Ușa-o trecere spre viață.
Ușa, prima barieră, dis-de-dimineață.
Ușa o primești, de atâtea ori în față.
Ușa, e cea care ne urcă
sau coboară o treaptă în viață.
Ușa, vama prin care intră sau iese fericirea din casă;
Sau ni se închide definitiv în spate,
Când părăsim a vieții poartă,
Regretând această scurtă
Și zbuciumată soartă, altfel visată.
poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vamă sau poezii despre fericire
Geometria necunoscută a simțurilor
Ce poți spune despre miezul nopții trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniștii
dintre orizonturi și liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?
Geometria necunoscută a simțurilor
este vinovată.
înșiră simboluri la nivelul emoției
zâmbește pe sub mustață când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.
Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spațiului
acestui poem arogant în formă nedefinită
pentru că trebuie să plec la Medgidia.
Geometria necunoscută a simțurilor...
este abstractă...
încleștată în simboluri devastatoare
ca paralelele mirate dintr-un alt poem
rămas într-o stare de veghe
înfășurată peste singurătăți colective.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre vinovăție, poezii despre spațiu și timp, poezii despre singurătate, poezii despre simțuri sau poezii despre simbolistică
Am învins depărtările!...
am învins depărtările
veșmântate în iarna cu lucruri
răsfrânte spre noi înșine
într-o limbă uitată
sub lespedea arsă de albul timpului
capcană cu tălpile rătăcite
pe zăpezile vieții
umbra ta mi-a fost călăuză
nedezlipită prin adâncimea luminii
unde am sperat să te găsesc
omul jucăuș cu umerii pregătiți
să-mi sprijine cântecul
cum portativul sprijină sunetul
atins de glasul încercănat în cheia sol
cuvinte nomade mă strigă pe nume
și trag de mine spre dansul rotund
cât arena inimii tale
prinse în imnul pieirii
printre acute note
întrun registru mai puțin sonor
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre inimă sau poezii despre imn
Alizee
Alizeele de nord-est ne poartă către sud,
Sud-estul ne atrage, începe-un maraton;
Întâlnim nave din fiecare port în trecere
Spre Capul Bunei Speranțe sau spre Capul Horn.
Mările-s foarte calme, cerurile-albastre,
Ploi ușoare ni-s uneori tovarăși;
Vânturile care-înconjoară lumea
Ne umplu inimile iarăși.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre ploaie
Aștept potopul
Se zbat rebele frunzele de plop,
Suvițe despletite curg șiroaie,
Cad lacrimile ploii de văpaie,
Corpusculii ce poartă un potop.
Un vânt dușman a prigonit un soare,
Zadarnic focul tainic și-l revarsă,
E timpul, poate, să mă urc în arcă,
Plutind șovăitor, spre altă zare.
Privesc idoli cu chipuri de statuie,
Spre ceruri arătând cu mâini întinse,
La ochii lor ca flăcările-ncinse
Din care căi spre înălțimi se suie.
Mă udă ploaia timpului sihastru,
Pe drumul ce n-a prins spre a se naște,
Au prins adânci abisuri să se caște
Păzind închise porții de alabastru.
Mi-e obosită inima in piept,
Luntrașul peste Styx își mână barca,
Potopul vine, putredă mi-e arca,
Aș vrea să plec, dar trebuie s-aștept.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi sau poezii despre naștere
Privesc...
Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.
Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.
Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.
Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!
poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre testament sau poezii despre râuri
Tandrețe
Abia ieșite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, așa verzi cum sunt,
Și din înălțimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în brațe de primele raze de soare,
Știu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Și secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăși tinere, își țin secolele-n spate,
Valsând cu aceeași grație, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă brațele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci și înalte!...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre secunde, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Cine sunt eu
cine sunt eu, în anotimpul acesta obișnuit cu mine,
în coaja subțire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi oprește fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolțesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerența formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din șoapte, mirajul că ești lângă mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre solidaritate, poezii despre melancolie, poezii despre frunze sau poezii despre existență
Zori
Ploaia din nou (caldă sau bună?) șterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Și pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca și cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic brațele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aștept ca foșnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă așez cu fața către soare,
Deschid pleoapele și-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deșirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre suflet
Prezentul îmbrăcat cu sens
am uitat slăbiciunea privirii
pe destinația mersului înnoptez în viitor
la concertul cu visul din ape clipe
petrec o noapte spre zi
într-un mers lumesc spre sufletul pereche
ca înspre o rugă
sens
spirala din vise a deschis nasturele unui alt poem
m-a recunoscut durându-mă încă o zi
găsindu-mă cel căutat prezent
pe umerii goi de nopți femeia timpului
sens
întindem brațele spre înserări
prin nopțile cuminți
splendide treceri în carul de timp
cu roțile fecunde
unicate coliere copiii noștri
noi îmbătrânim umbre
sens
între coperțile vieții primenite de amintiri
legende între arcuș și vioară
melodia unei repetabile minuni
renaște în fiecare floare albă
dinspre azi spre totdeauna
acolo și aici femeia
sens
zi - noapte - seară.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară
Plouă dinspre pământ spre cer
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte.
Ai șlefuit din nuferi culoare și lumină,
Ai șlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul și floarea vorbitoare
Să-mi dăruiești sărutul, simbol de neuitare.
Mi-ai schimbat credința în vise și plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele și-mi ceri
Să-mi altoiești în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieții plouă-atât de des.
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre schimbare
Don Siempre: Nemurirea îmi dă curaj! Mă îndeamnă la descompunere. Putrezirea este o trecere. Și viața este o trecere. Și câinele care trece strada este o trecere!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai mult umor despre viață, citate de Valeriu Butulescu despre viață, umor despre câini sau umor despre curaj
Trecerea anilor
Gândurile-mi trec printre cuvinte,
își caută întruparea în poemele inimii,
se grăbesc să bată la porți ca un an nou
primit cu speranța împlinirii de suflet
și jocuri de artifiicii brodate pe cer.
Sunt precum un copil cu ochii spre cer,
înțeleg miracolul bucuriei depline,
dar nu înțeleg propria mea trecere
cu fiecare an spre finalul vieții
decât ca o bucurie sprimată de timp.
Dragostea mea se stinge odată cu mine
și nicio umbră nu ține de cald,
mă prinde răcoarea florilor de gheață
de pe geamul prin care privesc departe
și acest departe nu este ca orizontul,
ci se apropie cu fiecare zi
și singurătatea își are sălaș în el
ca o lacrimă în fundul ochiului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre jocuri
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns sau poezii despre flori
Poarta
pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri mă înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
mă cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre câini sau poezii despre promisiuni
Lepădare
Cuprins într-o lume cumplită, mă lupt să evadez spre o lume desăvârșită;
E timpul să te privesc și să îți spun că te părăsesc;
Mă doare așa de tare că rămân fără suflare când văd că cuvintele mele ți se par ca atare;
Mă privești cu ochii înlăcrimați când vezi că adevărul te-a înconjurat.
Vrei să îndrepți ce ai stricat, însă sufletul meu, de mult a plecat;
O epava a mai rămas, să spun cu ultim glas: din toate dezamagirile din trecut, tu ai fost cea care cu adevarat m-a durut!
Primul pas eu l-am făcut, le-am spus adio celor care m-au vândut;
Rămâne doar înainte să privesc pentru că altfel nu o să reușesc!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (mai 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune sau poezii despre adevăr