Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Încetați!

Oh, voi, oameni însetați
De a focului putere
De pustiuri și tăcere,
Încetați, voi, încetați!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!

Vreți să treceți în neființă
A omului conștiință?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeți c-o rachetă?
Vreți să faceți un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!

Catastrofa de-o iubiți
Și de vreți apocalipsul,
Vreți la luptă să porniți,
Ca să vedeți paradisul
Și să vă-nfăptuiți visul?

Prea bine! De asta doriți,
Puteți s-o înfăptuiți!
Cerul albastru, 'nalt, senin,
Voi îl umpleți de venin!
Nori negri și fumurii,
Furtuni grele, cenușii,
Ridică-n văzduh nisipul,
De Pământ se alege praful!
Tot se apropie de sfârșit,
Lumea parcă a înnebunit!

Susțineți că este știință
Să treceți în neființă?
A omului născocire
Prin înalta sa gândire...

Dacă mintea poate concepe
Și de creierul percepe,
De oricine se pricepe,
Atunci... toată astă scofală,
Gândind bine, e-o aiureală!

Dar mai bine-i să-ncetați,
Căci prea rău vă înșelați!
Nu vrem arme nucleare,
Nici pregătiri militare!
Nu vrem bombe atomice
Și nici arme cosmice,
Terestre sau chimice!

Nu-ngropați în întuneric
Prin dezastru neutronic
Tot ce s-a realizat
Pe Pământul nostru drag.
Noi nu vrem să poluați
Atmosfera, cerul, marea,
Vrem numai să încetați,
Să ne ascultați chemarea!

Dacă atomul este bun,
Nu faceți din el un tun;
Folosiți-l cu știință,
Să fie de trebuință,
Să dea lumii energie,
Așa cum scrie-n chimie.

Arme noi voi căutați,
Pământul să-l terorizați?
Vă gândiți doar la putere
Și priviți cum lumea piere
Fără pic de milă pură,
Ci doar plini de multă ură?
Nici un pic de dragoste
Nu există pentru voi,
Sentimente, liniște,
Le-ați aruncat la gunoi?

Și-n loc să vă dezarmați,
Tot la moarte condamnați!
Asta-i o mare prostie
Lipsită de omenie.

Dar de gândiți doar la omor,
Ce lăsați pentru viitor?...
Numai praf, pulbere, scrum,
Urmate de mult, mult fum?

Civilizația omenească
Voi visați să se sfârșească?
Vreți Pământul un pustiu,
Ca un deșert străveziu?
Lipsiți fiind de manieră,
Vreți să-l transformați în seră?

Puneți mâna pe creion,
Calculați cu dușmănie
Și apăsând pe un buton,
Voi operați cu mândrie?!
Trageți simplu de-o manetă,
Declanșând mica rachetă,
Ce totul poate preface
În țepi, pulberi, scrum și ace?!

Pământul îl bombardați,
În aer îl aruncați!
Și asta vă face plăcere,
Căci ați câștigat putere!
Însă când Pământul piere,
Nu există nici putere!
Căci de tot s-a dus, s-a dus;
Iar de totul ați distrus,
Nimic nu ați câștigat,
Ci degeaba ați lucrat!

Dar mai bine încetați,
Căci prea rău vă înșelați!
Noi vrem să lucrați cu știință
Pentru oameni, conștiință;
Și-n slujba omenirii,
Nu-n scopul distrugerii.

Cu un simplu avion
Și cu un banal buton,
Cu-a voastră creație
Distrugeți o civilizație?

Vreți puteri politice
Cu arme balistice?
Credeți că astfel câștigați
Tot ceea ce voi doriți?
Toate câte le visați
Astfel n-o să dobândiți!

Rachete intercontinentale
Pe pământ, aer și sol,
În armură și cu zale
Le desfășurați în zbor.
Și vreți pentru viitor
Să fie mai multe în zbor?

Faceți noi antrenamente
Pentru alte armamente
Și mai distrugătoare,
Pe pământ, ori zburătoare.
Întemeiați noi cercetări
În sectorul defensiv,
Pentru a avea întăriri
În momentul decisiv.

Și astfel a-narmării cursă
Continuă la nesfârșit;
Dintr-o inepuizabilă sursă,
Pe un drum lung, ce-i infinit!
Invadați țări subjugate,
Popoare nevinovate,
Tot în cale devastați,
Ucideți și devorați.

Și o nouă armă ați descoperit,
Căci laserul acum s-a ivit,
Puterea din nou ați găsit!
Laser – arma viitorului,
În centrul omorului?

Arma cea distrugătoare,
Raza cea ucigătoare,
Care tot ce întâlnește,
Pe dată, pe loc topește.
Rachetă ori satelit,
Laserului nu se opune,
Căci, distrugător vestit,
El pe dată le răpune,
Fiindcă este iscusit.

Și-narmarea nu se oprește,
Ci din nou la start pornește...
Dar mai bine-i s-o stopați,
Opriți, oameni! Încetați!!!

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Către guvernanți

Din țară, de ce ne alungați?
Țara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de frați.
Aici este și casa noastră.

De ce să muncim pentru alții?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsați mamele, tații,
Aici taie cu securea.

De ce vreți voi ca dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viață legendară,
Avem Carpați, mândră cunună.

De ce vreți voi ca ramână
Moșia noastră strămoșească
Fără de nația română?
Vreți, străinii s-o cotropească?

Ați vândut totul din țară.
Acum ne înstrăinați pe noi.
Nu e de-ajuns că ne omoară
Sărăcia? Multele nevoi?

De multă vreme-n țara asta
Dreptate nu mai există.
Domnește răul și năpasta.
Mai rău ca-n era comunistă.

poezie de (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vreți voi, părinți

Vreți voi, părinți, să fie copii voștri sfinți?
Scăldați-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinți.
Hrăniți-i nu cu pâinea aceasta pe pământ,
Ci cu puterea dulce a sfântului cuvânt.

Vreți voi să vă asculte în totul și mereu!
- Dar ascultați voi oare așa de Dumnezeu?
Vreți voi ca ei să fie copii ai firii noi?
- Dar viața voastră cum e, și ce văd ei la voi?

Îi vreți cu-îmbrăcămintea smeriți și cumpătați
Și cu umblări curate, dar voi cum vă purtați?
Când voi umblați ca lumea și vă purtați așa,
Voi veți purta osândă de creșterea lor rea!

Cădeți mai bine-n lacrimi cu-amar să vă rugați
vi se ierte vina și viața schimbați.
Abia atunci vor crește și-ai vostri fii frumos
Cu sufletul și trupul urmași ai lui Hristos!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Denigratorilor lui Eminescu

Din ce lumi voi ați venit
Și aici v-ați pripășit?
Pentru ce-ați venit la noi
Și-aruncați tot cu noroi?
Unde vreți voi să ajungeți?
Nația vreți să o distrugeți?
numiți voi literați
Și pe toți îi criticați;
Filozofi vă mai ziceți,
Cine credeți sunteți?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncați.
Locul lui vreți să-i luați?
V-a avântați la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercați
Locul lui n-o să-l luați!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-ați dat,
L-ați luat, v-ați lăudat.
Puneți mâna și munciți,
Nu la locul lui râvniți!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei și-au luat.
Dar cultura i-a uitat.

El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsați venin pe gură
Și vreți locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el și i-a stors.
A lăsat drept moștenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de țărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!

Trădători de neam și țară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteți pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
Că istoria nu iartă!
De plătit voi veți plăti,
Chiar și morți dacă veți fi.

poezie de din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nori negri s-au abătut

Peste țara mea grădină,
Nori negri s-au abătut.
A rămas fără lumină
Fiindcă voi așa ați vrut.

În alb, toți v-ați îmbrăcat.
Ați simulat puritatea.
Când de fapt, ați semănat
Peste capitală moartea.

Cu mintea întunecată
Ați învrăjbit iar românii.
Peste țara lor bogată
Vreți să fiți doar voi stăpânii.

Chemați oamenii la luptă
De parcă suntem în război.
În două țara e ruptă,
De cei care-au ajuns ciocoi.

Ca pe două oști dușmane
I-ați așezat față-n față.
Le-ați pus în mâini iatagane
Să-și spună: Adio viață!

Voi aveți mintea bolnavă.
Nu mai simțiți românește.
Ne vreți țara o epavă.
Dumnezeu pedepsește.

Eu, domnilor, sfătuiesc
stați o clipă. opriți!
Și pentru neamul românesc,
Doar binele să îl gândiți.

Din nou, lumina revină
În mintea noastră-a tuturor.
păstrăm țara grădină
Și pentru neamul viitor.

poezie de (7 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

E timpul să plecați...

E timpul plecați, cât nu e prea târziu,
Pân' n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forțați norocul... ferească Dumnezeu...

Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând...
Și el are răbdare... și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

E timpul plecați, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul... și-a expirat în van.

Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
vreți o altă viată, că vă doriți schimbare...

Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă... tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviți ca voi... și plini de incultură.

Uitați-vă în jur, place ce-ați făcut?
De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut,
Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie,
Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.

Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă?
Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă?
Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeți coarda... plecați cât mai e timp.

Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună,
Ca să simțiți și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat.

În care obligați ne ducem sărăcia
Ca voi să puneți ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinți,
Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți.

De-o jumătat' de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim... voi huzuriți ca zbirii,
Ați dus sărmana tară la limita pieirii.

E timpul plecați, lăsați-ne pe noi...
Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi.
Voi știți locuiți doar în afară legii,
adunați prin furt averi și privilegii.

V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții,
Pe voi, ce-ați luat... și revoluția și morții.
Doar nu cumva vă vreți istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.

Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziți-, e timpul, cu toți, această tară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Lucian: Asta-i bine, Nis, fiindcă, știi, n-am de gând -ți tolerez comportamentul incontrolabil la infinit; odată și odată tot voi fi nevoit iau măsuri împotriva ta și n-aș vrea să se întâmple asta... Pentru că trebuie fim uniți! Aici, pe planeta asta, oricât ar fi ea de primitoare, noi suntem singurii de pe Terra și nu trebuie să ne certăm între noi sub nici un motiv! Trebuie fim uniți; v-am mai spus de atâtea ori... Nu-mi place să tot repet același lucru mereu, dar mă văd silit procedez astfel, să vă amintesc de această mare dorință a mea, unicul lucru pe care vi l-am cerut de la bun început, de când suntem împreună. De ce nu vreți să mă înțelegeți? De cefaceți mereu să vă tot repet acest lucru și să mă enervez de fiecare dată? Ar fi mai simplu dacă ați încerca măcar, nu să-mi dați mie ascultare, ci doar să mă înțelegeți, atâta tot! Ah; sunteți de-a dreptul imposibili!

replică din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Omul

O genetică greșeală...
Nu prea e mare scofală!
Căci, de la un timp încoace,
Maimuța în pomi nu mai zace...
Ea a coborât din copac,
Pentru a face azi: "PAC! PAC!"
Și fiind coborât din pom,
Pe dată s-a denumit... OM.
Din maimuțe a evoluat,
Fiind foarte înzestrat,
Iar de ele s-a desprins,
Fiind cu munca deprins;
Munca și învățătura,
Ce i-au definit făptura.
Și-ntr-un timp relativ scurt,
A învățat foarte mult;
Astfel a apărut știința,
Ce i-a răscolit ființa.
Multe lucruri a-nvățat,
Ajungând civilizat.
Un om cult și educat,
Rațional, cumpătat.
Dar simpatica făptură
Fu cuprinsă și de ură...
Și chiar împotriva lui
Și-a întreg Pământului;
Astfel a apărut printre noi
Acel oribil cuvânt: război!
La început cu sulițe, săbii,
Paloș, scut, lănci și corăbii
Și cu săgeți trase din arc
Sau chiar dintr-o arbaletă;
Aducând mai târziu în "țarc"
Multe bombe-ntr-o rachetă.
Armele s-au modernizat,
Căci vremurile s-au schimbat.
S-a ajuns la tun, pistoale,
Puști vechi, tradiționale,
Elicoptere, avioane,
Mașini, tancuri, camioane,
Arme din ce în ce mai "grele",
Mai distrugătoare, rele.
A-nceput cu bombe atomice,
A continuat cu chimice
Și cu arme biologice,
Iar în spațiu cosmice.
Apoi cu arme nucleare
Și altele asemănătoare.
Dar mai bine și-ar da seama
Omul că nu-i bună arma
Și-narmarea ar opri-o,
Nu mereu ar tot mări-o...
Ca omul să mai trăiască
Lui însuși să-și dovedească
nu-i o genetică greșeală
Fără prea mare scofală...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oameni buni, încetați să vă mai întristați. Oare nu știți voi că tristețea vine din evenimente trecute ce se petrec în mintea voastră exact ca și când s-ar petrece acum? Oare nu știți puteți să vă alegeți gândurile? Oare nu știți puterea de a decide ce e bine și ce e rău stă tot în mâinile voastre? Nu-i vedeți pe cei mai potrivnici decât voi, cu mai puține decât voi care zâmbesc și se bucură de ceea ce au? Nu v-ați dat seama până acum că ceea ce acumulați nu vă face mai fericiți? N-ați observat că și un zâmbet pus pe buzele încrâncenate ale unui om vă face să vă simțiți mai bine? Chiar trebuie fiți egoiști înainte de a oferi? Dacă nu dați acum din leul vostru 10 bani, când veți avea 10 milioane, credeți veți oferi unul?! Fiți recunoscători pentru ceea ce vă oferă viața, căci este exact ceea ce aveți nevoie, chiar dacă nu e întotdeauna ceea ce vreți!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Puric

Blestem de om sărac

Din balegi și din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Și din haznalele de bani –
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!

Și ne-ați mințit și ne-ați furat,
Și-ați pus pe noi și jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet și în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici și uzine,
Voi ați lăsat numai ruine!

V-ați gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri și cu biserici
Și vile v-ați făcut, de soi...

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-ați trădat și între frați,
Ca voi, și viermii-s mai curați.

Ați dărâmat școli și spitale
Ca să vă fie vouă moale
Și v-ați brodit și parlamente
Din licheluțe repetente.

Și ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați omorât orice dreptate,
Ați jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniștri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura și umilința
Au mai rămas la voi credința?
Ghiolbani de jafuri și gherțoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați sărăcit o țară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Și din privatizări cu fumuri
Ați tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării strângeți roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii îi aveți ca napul
Și să vă roadă viermii capul!

putreziți toți prin palate,
Toți spulberați fiți în toate
Și să aveți doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre omul frumos" de Dan Puric este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.
George Coșbuc

Noi vrem pământ!

Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt; -
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
vrem pământ!

Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 martie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Jane Fonda

După ce ați trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveți foarte mulți ani în față și pentru că nu puteți lua cu voi nimic atunci când vă duceți, n-are rost să mai fiți preocupați economisiți. Așadar, cheltuiți banii pe care i-ați pus deoparte, faceți excursii, cumpărați ce vă face plăcere și dăruiți ce vă puteți permite. Nu vă gândiți să lăsați chiar tot ce-ați agonisit copiilor și nepoților, pentru că, nu-i așa? nu vreți să-i transformați în niște paraziți care așteaptă cu nerăbdare ziua în care veți muri.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Bineînțeles are tot ce-i trebuie pentru a arăta ca un urs adevărat, doar așa arată un urs, nu?! Dar acesta-i unul inofensiv, v-am mai spus...
Lucian: Nick, animalele au, în general, un comporatament imprevizibil; niciodată nu poți știi la ce să te aștepți din partea lor, mai ales în asemenea situații.
Nick: Chestia asta o fi valabilă acolo, la voi, pe Terra. Aici, aceste animale au un comportament foarte, foarte previzibil; adică, mai exact, sunt absolut inofensive! De câte ori să vă tot repet ca mă înțelegeți? rog să vă puneți imediat armele la locul lor, înainte de a face vreo prostie! N-am știut aveți arme la voi sau că intenționați să le folosiți. Dacă știam, nu vă mai aduceam aici, în pădure. Însă eu am avut multă încredere în voi, dar se pare am greșit. comportați cum nici nu mi-aș fi închipuit că ați fi capabili. Dar e timpul aveți și voi încredere în mine și vă asigur că nu veți greși. rog din nou, puneți- armele la locul lor cât mai repede, altfel mă voi supăra rău de tot! Demonstrați-mi că n-am greșit în privința voastră!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfatul meu la despărțire

Pe cărarea vieții noastre,
Nu mai mergem împreună.
Eu mă ridic printre astre
veghez la lumea bună.

La voi, cei care-ați rămas
Undeva, acolo, pe pământ.
Tot ca voi, și eu am tras
Pentru idealul sfânt.

N-am reușit întotdeauna.
Înapoi însă, n-am dat.
Catedra mi-a fost tribuna
De la care am pledat.

Acum este rândul vostru
zidiți, construiți.
Faceți-vă-n viață rostul,
De vreți să fiți prețuiți.

Doar așa lumea va spune
nu ați trăit degeaba.
Ce clădiți voi, va rămâne.
Nu dărâmă nici tornada.

poezie de (iunie 1999)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pământul întreg ființează în voi. Cerurile și oștile sale ființează în voi. Deci, iubiți Pământul și toate vlăstarele lui, dacă vreți să vă iubiți pe voi înșivă. Și iubiți cerurile și pe toți locuitorii lor, dacă vreți să vă iubiți pe voi înșivă.

în Cartea lui Mirdad
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
John Fowles

Stăteam pe iarbă și ne sărutam. Probabil zâmbești. stăm pe iarbă și să ne sărutăm, atât. Voi, tinerii de astăzi, jucați cu trupurile cât vreți, vi le dați, vi le oferiți cât vreți. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, țineți minte, ați plătit prețul vostru: ați pierdut o lume bogată în mister și în emoții subtile. Nu numai specii de animale dispar, dar și specii de simțăminte.

citat clasic din romanul Magicianul de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Jurnale" de John Fowles este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -48.12- 33.99 lei.

Și știu că mâine...

Și știu mâine am mor,
Și nimănui nu-i fie dor,
Căci de-am plec, plecat n-oi fi,
Ci doar cu voi zi după zi.

Voi ce mi-ați fost prieteni dragi
Nu mă veți plânge la mormânt,
Ci-mi veți aduce pumni de fragi,
Eu îi gust de sub pământ.

-mi fie sufletul ferice,
Că v-am avut mereu alături,
N-o să vă uit, chiar de aice
Mi-e zborul aripe de fluturi.

Mă simt firav, făr' de putere,
Altfel eu moartea o vedeam!
-Nimic mai mult eu nu pot cere,
Decât viața 'napoi s-o am.

mă reîntâlnesc cu voi
Să ne distrăm ca-n tinereți,
prețuim clipele noi,
fim ca altădat', știu, vreți!

Dar din păcate eu m-am dus,
Nimic nu se mai poate face,
nu v-am spus ce aveam de spus,
În moarte nu îmi va da pace.

Moartea m-a luat nepregătit,
M-a rupt de tot de lumea noastră,
Sunt călător spre infinit,
S-ating pierdut zarea albastră.

............................................................

Voi săcăutați în manuscrise
Când eu în lumea asta n-oi mai fi,
Acolo-s gândurile mele scrise,
Așternute toate-n poezii.

poezie de (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dawson: Am câștigat!
Joey: Nu, nu ați câștigat, Dawson, ați pierdut.
Dawson: Ce?
Joey: Dacă ai ști mai multe despre navigație, atunci ai ști și că ai fost descalificat pentru că...
Pacey: Pentru că era cât pe ce să mă omori!
Dawson: Ce, am fost descalificat?
Joey: Da.
Dawson: Bine, să nu uităm cine a început asta, Pacey! Tu ești cel care a spus vrea ...
Joey: Gata, încetați! Încetați amaândoi! Nu sunt vreun trofeu nenorocit.
Pacey: Nu, Jo... (Se întoarce spre Dawson.) Să nu uităm cine a început totul. Să nu uităm cine m-a împins spre Joey Potter. Tu ai făcut asta!
Dawson: Te-am împins?
Pacey: Da, tu. Pentru că nu vroiai te deranjezi...
Dawson: Pentru că nu am vrut sufăr din nou, Pacey. Încă mai țineam la ea, încă o mai iubeam. O iubesc și acum.
Joey: Urăsc situația asta. Urăsc tot! Doamne, te urăsc pentru că m-ai sărutat și m-ai forțat -mi dau seama ce înseamnă tot, Pacey! Și te urăsc pe tine, Dawson, pentru că m-ai forțat aleg între prietenia noastră și ce aș fi putut avea cu el. Și mă urăsc. Îmi doresc să ne putem întoarce la ce era înainte, aș vrea schimb totul, dar nu pot. Nu se merită treci prin toată situația asta pentru nimic în lume. Nicio persoană nu merită asta. Niciunul dintre voi și nici eu.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ați auzit, voi, glasul?

Ați auzit, voi, glasul
Chemărilor duioase?
De ce grăbiți voi pasul
Spre stări mai dureroase?

Ați auzit cuvinte
Ce vin din alte sfere?
(O, nu de prin morminte
Doar colb pot ofere.)

Ați auzit expresii
Ce modelează ființa
Și pot crea impresii
Ce-mpodobesc dorința?

Ați ascultat vreodată
Mesajele din Slavă?
Viața nepredată
E încă în epavă.

Ați auzit de-o lume
Lipsită de probleme?
De vreți numai renume
EL nu o să vă cheme.

Ați auzit apelul
La trai fără orgolii?
De ce lăsați voi zelul
zacă pe fotolii?

De-ați ști ce împlinire
Din Paradis coboară
Ați vrea o întâlnire
Cu Cel ce-i o Comoară...

Ați vrea chiar azi Lumina
Să vă cuprindă lin
Și-ați arunca neghina
Și-ați vrea un sfânt destin.

Lăsați, deci, pătrundă
Rostiri ce dau viață
C-a lor suavă undă
Topește-un simț de gheață.

poezie de (13 ianuarie 2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gheorghe Ionescu

Îndemn

S-a sfârșit cum s-a sfârșit și-al doilea război mondial,
Fără să se fi decis învingătorul ideal
Care să întindă mâna învinsului plecat, spășit
recunoască deschis amândoi au greșit
Când au cerut mulțimilor -mbrace haina ostășească
Și cu armele în mâini o rezolvare găsească
Problemelor în litigiu cu mijloace militare,
Limitate la principiul din noi doi care pe care,
În loc să stea la Masa Verde pentru pace justă, dreaptă
Pe care cu-nfrigurare omenirea o așteaptă.
A dat însă curios învingători dezbinați
Constituiți în lagăre cu învinșii combinați
Fiecare căutând impună pacea lui,
Singura-n stare pună stavilă războiului.

*

După patruzeci de ani de discuții fără rost
Primejdia a rămas mai mare decât a fost
tot căutând soluții în problema dezarmării
Omenirea a ajuns apogeul înarmării
Și nu mai poate fin nimeni să nu vadă totul clar:
Trăim sub amenințarea unui război nuclear,
Care va mătura Terra ca o coadă de cometă,
Pustiind-o pe vecie, dintr-o idee dementă.

*

Și totuși o șansă este pentru supraviețuire
Dacă propunerea are cuvenita prețuire.
Pur și simplu nu mai faceți cheltuieli pentru-narmare
Stocul existent fiind și așa destul de mare,
Ținând cont bietul om nu moare decât odată,
Iar omenirea nu poate să aibă o altă soartă.

*

Diplomați, oameni politici, nu mai vorbiți inutil
Dacă voi n-aveți nevoie, dați totul pentru copil.
Cheltuind sume imense, luptând pentru dezarmare
Dați impresia că faceți totul pentru înarmare
La fel ca în aforismul lansat de unul din voi,
Dacă vreți să fie pace, pregătiți de război.
Militari de orice arme, specialități și grade,
Războiul sau pacea lumii pe umerii voștri cade
Voi faceți ca orice armă să tacă, ruginească,
Iar de soarta omenirii rațiunea vorbească
În primul rând pentru voi drumul păcii e cel bun
Altfel puteți deveni banală carne de tun.
Șefi de state, parlamente, nu ezitați nici un moment
Interziceți fabricarea oricărui nou armament
Reduceți fără cruțare bugetele militare
Și folosiți fondurile în scopuri utilitare.

*

Organizații, popoare, impunându- tăria
Apărați umanitatea, ocrotiți copilăria.

poezie de din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Dom' profesor, ce trebuie facem acum?
Eugen: Știți ce?! Eu cred că pentru această zi, această ședință a fost mai mult decât suficient. Deci, propun să vă petreceți restul zilei cum vreți voi. Pentru a pune la punct celelalte amănunte, vom avea destul timp. Acum las singuri.
Nistor: Ce bun sunteți cu noi, dom' profesor!
Eugen: știți hotărârea asta a mea de a vă lăsa singuri acum, să faceți ce doriți voi, are și altă motivație: Anume sunt cam ocupat în următoarele ore, am și alte treburi.
Alex: Cum să nu?!
Eugen: În orice caz, nu uitați, ne vedem mâine, la ora 08.00, iar acum, că s-a rezolvat cu protecția voastră, nu veți mai avea motive întemeiate întârziați.
Nistor: Bine, dom' profesor; vom face tot posibilul ajungem la timp, dar nu promitem nimic.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum pot șterge pământul? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!