Labirintul iluziilor
Labirinturi!
Versuri în oglinzi paralele
de gând. De ce ziarele vând iluzii
când de fapt doar clovnii au nasul roșu?
Șah cu pioni în locul nebunilor.
Zarurile le-am împrumutat din alt joc
al destinului. Da, șinele descos
catrenele trecutului. Roți se-nvârt... e doar
ceasul de perete. Mijeste-o după-amiază
la hotarul spre care pornesc, măturate de vânt
fire de nisip. Clepsidra zace spartă-n falia gândului.
Înc-o iluzie doare când aripa frântă caută
gustul zborului în crengile crescute
din umbra dorului.
În aburul cafelei rasucesc vorbe nespuse.
Simți cum urcă spre tâmple Sisiful?
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre șah
- poezii despre zbor
- poezii despre zaruri
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre roșu
Citate similare
o lacrimă
Din lacrimă de dor se naște primăvara,
din vise verzi mai înflorește încă floarea,
din albe fire-adânc ți se arată
că-n viață doar vei trece
și meriți înc-o soartă.
De inima-n suspine,
nicicând să te-apropii
căci floarea din retină
nici ea nu-și știe sorții.
Tristețea pân-la stele
e o lacrimă ce doare
și visul e dorință.
Nu plânge niciodată.
Durerea e făgăduință.
Veni-va iar o vreme
când vei simți căința...
Ȋn palme-ți va rămâne
o urmă..
e dorința...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
două lacrimi
Două lacrimi, pereche de iriși,
se-nvălmășesc în cuvinte șoptite de rugă...
Urcă din mine
coloană de abur către un cer
prea arid de plânsul din nori...
Răscolesc cenușa orizontului
exil în deșertul albastru al ființei.
Descos fire de sânge,
veșmânt sufocant de trăire,
amnar pentru zenit și dorințe.
Cărbuni de tunete urcă
din hău de-mpietrire
și...
aplec către pământ
potop al durerii
din lacrimi gemene de iriși
zămislite-n foc de priviri
rup strigăt de ploaie
Tăcere apoi...
Doar zbaterea tâmplei îmi amintește
că ruga m-a plâns cu cerul
spălând pentru o clipă amar prea amar
din cupa de viață tăcută-n durere...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre foc
Taci...
Taci... ascultă...
Pulsul urcă sălbatic spre tâmplă.
Tăcerea... doar ea știe
să vorbească inimii tale
în limbajul sufletului meu.
Cuvăntul tăcerii
se naște croit din culoarea vie
a inimii.
Îl îmbrac într-un sărut
și apoi îl trimit către tine.
Atât doar... lasă-mă să-l cos
pe aripile inimii tale,
să auzi când iubirea mea
îți vorbește în șoaptele tăcerii.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre puls, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre culori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Azi vreau să uit...
Azi vreau să uit...
Toamna la răscrucea iernii,
O stea zăvorâtă în lacrimă,
Un măr, stingher, pe claviatura pianului,
O floare adormită în versuri cu rimă,
Un ultim vals rămas în aburul ceștii de cafea,
Un spic de grâu în leagănul valului albastru,
Un fir de nisip cules din clepsidra timpului
și încuiat în pandantivul meu inimă...
O amintire, veșnic încriptată pe o piatră funerară,
O literă rătăcită de cuvântul neterminat,
Adierea vântului, captivă într-un evantai,
O lumânare aprinsă în temnița sufletului
... și zborul captiv într-o pană...
Azi vreau să uit
Ca și când mi-aș aminti totul...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre toamnă, poezii despre timp sau poezii despre somn
Ianuarie
freamăt...
spațiul, tot, devine
leagănul pământului,
gânduri zăvorâte de nori,
puls zbătut,
puls roditor în ramuri.
alunec din zarea privirii,
din orizont cusut cu fire de sânge,
în pânza cerului
natură și eu,
trup și inimă,
muguri și ochi,
flori crescute ca palme
nuntă de zări cu floare
clipă frântă de secundă,
soartă lovită de tâmpla vremii
ușor zefir purtat pe clape de pian.
colb de soare,
ramuri golașe,
zi uitată
dincolo
dincolo pe lespedea secundei
ianuarie-jumătate,
acasă, Eminescu
aici, printre flori
luceafăr și stele ce curg din ramuri spre cer...
întoarse de oglinda pământului.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre pian sau poezii despre nuntă
Colind
Ochii sunt grei.
La pânda stelelor, bat îngeri din aripi în ei,
în horă, ielele scapără-n talpă scântei,
sclipiri din adânc spre înalt,
cu asalt, în umbra deasă, între brazi.
Ochii, oglinzi, sunt colindul de azi.
Grei de povești, de privirile-n care cresc păsări, cerbi, miei,
de lumina ce cade tăcută pe ei,
de ungherele în care surâsul coboară neprihănit,
poartă colindul ce sunt, cu pita gândului la dospit.
Din răsărit până în miez de înnoptare,
de la distanța dorului de soare, de la distanța norului,
din tremurul zborului, din încântare, din valul de mare,
din podul cu vedere spre scaunul ceresc,
din apropierile de firesc, din pivinița în care mă-ncui,
lumina ochilor, clipă de clipă, în cântecul inimii sui.
Din ce sunt, din pământ, din vânt, de orinde merg hai hui,
izvor spre marea fără de sfârșit, hoi, hui... doinesc...
Aho! Aho! Pe suflet, călare, mă sui!
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre Crăciun, poezii despre înălțime sau poezii despre îngeri
Ceasul din perete
Privesc cum limbile ceasului din perete
Dorm încolăcite la trei și un sfert fix.
Au scăpat de strigătul himerelor...
Amorțite de parfumul morții,
Adesea ca o frunză în vânt,
Șoptesc cuvinte neînțelese.
Sunt brațul balanței!
Nisipul din clepsidră
Ce caută întâia secundă
A vieții de dincolo de voi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre nisip, poezii despre moarte sau poezii despre frunze
Ana
cu mâini
făcut-am
trup din lut
și Ana
zămislit-am
din privire
un puls
din clopot
dangăt
am trezit
și somnul
am adus
peste
lumina
din toate
a rămas
doar
vânt
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre lut
Rest de timp
mestecăm secunde
reprimând timpul
într-o pastilă de vorbe
ronțăite într-o doară,
cântând într-o toamnă
că de fapt viața n-are haz
și face caz de ne-cazul
adunării de sterpe idealuri
în locul în care mijeau
până mai departe
draperiile luminii
seci acum
de-o pată galbenă de soare...
doar gândul de a fi
mă usucă de toamnă
ca pe o frunză
fabricată din hârtie creponată,
rest la împărțirea
timpului de trăit în lume...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre idealuri sau poezii despre hârtie
Obsedat normal
obsedant normal,
repet normal,
în viață normală.
m-am săturat de atâta normalitate.
m-am săturat să cred că totul este normal
când de fapt normalul este tot.
m-am săturat ca ziua să înceapă cu dimineața
când noaptea este de fapt răsăritul meu.
m-am săturat ca degetele să fie zece
când de fapt zece sunt doar poruncile sfinte.
m-am săturat să despic firu-n patru
când de fapt patru fire un pot fi niciodată unul singur.
m-am săturat să las pași în urma mea
când de fapt urma mea se pierde printre atâția pași.
m-am săturat să trăiesc pentru alții
când de fapt alții nu trăiesc nici pentru ei.
și ce folos că m-am săturat
că-n definitiv e normal să te saturi.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Mirela Nicoleta Toniță despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre noapte, citate de Mirela Nicoleta Toniță despre noapte, poezii despre dimineață, citate de Mirela Nicoleta Toniță despre dimineață, poezii despre degete sau citate de Mirela Nicoleta Toniță despre degete
Gheara din suflet
Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morții lucește în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Și viața este un armistițiu
Despre care nimeni nu cunoaște nimic.
Se înalță stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Și rece... fiori de gheață
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopții...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prudență sau poezii despre ore
Final
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Chiar dacă-n suflet port doar ninsoare
Și-n inimă sloiuri de vânătă gheață
Dar merge-nainte banala mea viață.
Știu: profețesc doar iluzii și vise
De-oricine dorite de nimeni atinse.
Iubirea e țelul spre care țintim
Dar cel mai adesea în ură sfârșim.
Cad stele din ceruri, comete se sting,
Tristeți și depresii într-una mă ning.
Urzit-am iluzii, fără vreun rost
Începuse bine s-a sfârșit prost.
Când unul iubește și altul mimează
Iubirea... în suflet nimic nu vibrează.
Și asta se simte din vorbe, din fapte
Și false sunt, astăzi, suavele-ți șoapte.
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Ninsoare-i pe tâmple în suflet ninsoare;
În ochi port tristețe și-o umedă ceață
Și inima-i toată o vânătă gheață...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre superlative, poezii despre prostie sau poezii despre prezent
Nu știu să zbor decât în versuri...
nu știu să zbor decât în versuri
altfel merg doar printre frunze agățate
de-o primăvară în copaci
copacii cresc și trec și mor
și aripile se duc și ele-n zbor
de albatroși, cocori și alte călătoare...
doar pana mai rămâne
rătăcită-n zbor
să scrii cu ea și versuri chiar
mai albe decât dor...
să știi că-n lac încă mai cresc ei, nuferi
și nu le scald parfumul lor
cu trupul meu
ci doar privesc
pierdută-n rotocoale de lumină
străină doar de valuri
și senină
privind
doi ochi ștrengari
ce-și pierd privirea de departe
în lac
să fie spre citire
de suflet
cald,
în rătăcire...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre trup și suflet sau poezii despre nuferi
Când vorbești
Când vorbești.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.
Câd vorbești doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecați pe ape.
Când vorbești doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.
Când taci doar pașii vorbesc
În urme sărutate de ape
Când vorbești sau când taci
doar ființa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mișcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre muzică, poezii despre jertfă sau poezii despre alb
Joc de cuvinte (un alt fel de poem)
Pe crengile de vise
Pe versuri triste scrise
Pe verdele lăstar
Pe cerul de cleștar
Pe zorii dimineții
Pe cartea sfânt-a vieții
Pe vânt călduț, ușor
Pe aripa în zbor
Pe câmp cu ghiocei
Pe-a viței vechi cârcei
Pe-adâncului ascuns
Pe gândul nepătruns
Pe soarele-n săgeți
Pe rouă-n dimineți
Pe astre luminoase
Pe umbra de pe case
Pe strigătu-n cuvinte
Pe lacrima cuminte
Pe urma ei lăsată
Pe lumea neschimbată
Pe rostul fără rost
Pe zâmbetul ce-a fost
Pe adieri de vânt
Pe-a câmpului pământ
Pe liniștea-n tăcere
Pe-a inimii zăcere
Pe dorul de-a iubi
Pe foamea de-a simți
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Șah
Când joc partida mea de frig,
Cu aerul din față pe care-l voi străbate,
Simt caii și pionii vibrând de sănătate
Și mă aud prin turnuri cum mă strig.
Ei sunt adânc în mine îngropați,
Între apusuri stranii cu armele arzânde,
De dincolo se-aud regine blânde
Sau poate doar iluzii subțiri de împărați.
E un ocean acolo la margini de bătaie
Și noaptea bântuie pe țărmuri fumegând;
Când un pion aleargă și se topește-n beznă
O stea albastră se ridică blând.
Și joc mereu, joc la răscruci de vânt,
În geamuri de nisipuri străvezii,
Joc chiar cu mine uneori, bătând,
Rostogolindu-mă încet în altă zi.
poezie de Bujor Voinea din Elementele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre ocean, poezii despre monarhie, poezii despre cai sau poezii despre albastru
Pumn de vorbe galbene
șirul clipelor se-nșiruie nopții
dureau falangele de-atâta scâncet
doar clape de pian înțeleg atâtea
de ce frunzele cad
ca și un pumn de vorbe galbene?
pentru că vântul se-mbracă-n petale
veștede de-atâta ploaie de-ar plânge norii
destul că-n gri veșminte
s-ascund atâtea idealuri
restul muntelui l-am sfărâmat
și-n pumni am doar țărâna
pentru că rănile mă dor și-n sânge
nu mai sunt de mult nici măcar leucocite
de vreau să rup trecutul ca pe-un vreasc
este pentru că s-au uscat pe ceas atâtea
trecute fapte și-n joc încă sunt zaruri
le țin strâns în palme și-mi chem destinul
să vină-n puncte înșirate unul câte unul
și pentru că am din nou lumină-n viața mea
ei, bine pentru asta mai beau o cupă din vinul
roșu, hărăzit doar celor fără vină!
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre vin
Abur
am îmbrăcat haina cuvântului,
speriată de goliciunea stranie
a crengilor fără primăvară.
scriu rotundul soarelui
împleticită printre cuvinte sărace
în aburul diafan al inimii
pe care scrijelesc contur
întregit din frânturi de suflete...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre abur, poezii despre vestimentație, poezii despre sărăcie, poezii despre sperieturi sau poezii despre crengi
Dor de mare
Astăzi,
iarba a înverzit printre pietre
din nou sânul naturii e verde.
Mai aspru e vântul, aridă-i trăirea.
Mă plimb printre pietre
inventez forme în culori și semne.
Mi-e dor să știu apa cântând către maluri.
Închid iară ochii și merg către valuri.
E-n suflet dorința să simt mai aproape
săratul ei gust, mi-e marea aproape,
în suflet mi-e pace.
Albastră e rana ce-mi fulgeră ochii.
Amintirea mă doare și încet, cu o șoaptă,
apropii de buze, pană și-o scoică.
Dorul de mare urcă spre tâmple,
o lacrima sfântă e semnul de cruce...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre plimbare sau poezii despre pace
Umbra unui vis de ieri
Părerile de rău, spre seară,
cernite se adună-n gând,
ajung cu frigul de afară
pe vatra focului dansând.
Mă prind în horele vrăjite
aduse de la polul nord,
în haine strâmte de ispite
găsite vara-ntr-un fiord.
Îmi lasă amăgiri haine,
aduse-n grabă din trecut,
cu vorbe reci și anodine
îmi zic ce trebuia făcut.
Vorbesc întruna de păcate,
de tot cea fost necuvenit,
zicându-mi de femei uitate
pe care nu le-aș fi iubit...
A fost doar una cea aleasă,
le-am zis cu glasul abătut
pe ea am vrut-o ca mireasă
din ziua-n care ne-am văzut.
Dar într-o seară plumburie
cu altul a plecat spre sud
lăsându-mă cu doru-n vrie
în cuta unui joc prea crud.
Lăsați-mă să plec din hore,
le strig părerilor de rău
temutele-ndoieli minore
dispară din adâncul meu!
Rămână doar în amintire
pe brâul vastelor tăceri
au fost o simplă rătăcire
în umbra unui vis de ieri!...
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre jocuri