Cerere de brevet
eu nepoetul
domiciliat într-o himeră
vreau un brevet de invenție.
plecând de la premisa că mai toate cuvintele noastre sunt seci,
deformate și fără valoare substanțială,
am creat "procedeul de remodelare a cuvintelor cu ajutorul nanogândurilor"
aceasta este invenția și voi descrie cum functionează.
dar, partea cea mai importantă, modul de fabricare a sprayului
rămâne secret până la finalizarea procesului de brevetare.
iau un cuvânt, oricare, de exemplu iubire,
și-l fixez între două inimi ostile
îi administrez un puff din spray-ul cu nanogânduri
și după cum vedeți, cuvântul se schimbă la față
modelat de culoare, feromoni, surâs, salivă
redevenind cu totul și cu totul altul sau altceva.
am să iau de exemplu cuvantul ură,
pe care-l prind între două resentimente
și-i administrez zece puff-uri, dar degeaba,
asta pentru că structura cuvântului este atât de bine fixată
încât cu greu o mai putem schimba.
am explorat singurătatea și am fost șocat.
cuvâtul nu putea fi modificat de nanogânduri.
și m-am gândit c-au folosit forcepsul la naștere
și de-asta a rămas debil și paraplegic, imun la schimbare.
am încercat și sacrificiul
desprins ca o crustă de pe rana supurandă
dar despre asta prefer să nu vorbesc
și cred că vor fi alții care vor întocmi hărți și determinatoare.
nu, nu sunt contraindicații
dar ar fi păcat să lăsăm sprayul la îndemâna politicienilor
deoarece l-ar putea utiliza fără discernământ
modificând atât de mult cuvintele încât ar deveni inutilizabile.
mai degrabă l-aș oferi copiilor pentru că ei știu să modifice cuvintele
fără a pleca de la premise false.
despre revendicări, tot ce pot spune.
e că-mi doresc să punem o nanoștampilă
pe fiecare cuvânt modificat
și să putem observa
în cât timp se trece de la un vocabular la altul
după care vom încerca să reducem cuvântul la dimensiuni nanometrice
alcătuit din nanosilabe și nanosunete
și injectând nanocuvintele
vom modela ideile reducandu-le apoi până la idéea punctuală
după care vom aștepta ca Big-bang-ul emoțional
să dea naștere unui nou Babel insurgent
plin de vervă și culoare substanțială.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Costel Macovei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre schimbare
- poezii despre inventatori
- poezii despre vorbire
- poezii despre valoare
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Trăim astfel an după an, fără a duce la împlinire și desăvârși ceea ce am putea face acum, fiindcă gândim că avem tot timpul înaintea noastră: vom împlini mai târziu; într-o bună zi vom trece ciorna pe curat. Anii vor trece și nu o vom face niciodată, nu pentru că moartea vine și ne seceră, ci și pentru că, intrând într-o altă etapă a vieții, devenim incapabili să mai facem ceea ce etapele anterioare ne-ar fi îngăduit să facem. Nu la anii maturității putem împlini o tinerețe frumoasă și plină de sens, după cum nu la vârsta bătrâneții putem să dezvăluim lui Dumnezeu și lumii întregi ceea ce am fi putut fi în anii maturității. Este un timp pentru toate, dar, odată ce timpul s-a dus, sunt anumite lucruri care nu mai pot fi realizate.
citat din Sfântul Antonie al Surojului
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre viață
- citate despre vârstă
- citate despre tinerețe
- citate despre religie
- citate despre perfecțiune
- citate despre moarte
- citate despre maturitate
- citate despre frumusețe
Încet, încet te uit... dar nu, nu pot
Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...
Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...
Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...
Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...
Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...
Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...
Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...
Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...
Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre urări sau poezii despre suferință
De tine, cuvânt, mă agăț...
știu să imbrățișez dar fără mâini
știu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aș smulge
și tot mai pot scrie despre ce a rămas...
am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăț -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de cuvânt mă agăț...
între cuvânt și mine-I iubirea
între mine și tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia...
un travaliu pe care ți-l dorești tot mai mult!
sau poate e un chin in aducere?!
sau un canon intre tot și "a scrie"
e la mine-n cuvânt o infrângere
sau doar un exercițiu de supraviețuire...
poate un exod sau poate o spadă -
n-am știut niciodată mai mult să m-ascult
n-am fost copil și n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut...
există aceleași hățișuri
închise-n aceleași dimineți
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieți...
închisă într-o temniță fără zăbrele
te strig cuvânt! neîntemnițată
vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată...
am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăț
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de tine, cuvânt... mă agăț...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (21 martie 2008)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copilărie, poezii despre supraviețuire, poezii despre răsfăț, poezii despre poezie, poezii despre mâini sau poezii despre mamă
Nevoia de cuvânt
la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe
cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent
iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și tărie
și pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile și toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
și atunci, din unu a făcut doi și femeia a strâns cuvântul la sân
și cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
și a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea și-au dat mâna și i-au pus gând rău țintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit și a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
și cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra și duhul cuvântului
iar frazele se înlănțuie scriind toată istoria lumii
în aceleași eterne cuvinte
de început
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre zoologie, poezii despre vânt sau poezii despre tăcere
Cuvânt de îmbărbătare
hei! ai văzut? iubirea încă îmi tot dă târcoale.
dar cum poate un orb să vadă ceea ce e pur și simplu îți sare în ochi
și te lasă fără cuvinte? pare ciudat să aștepți confirmarea din partea unui orb
dar nici viața nu e mai brează. nici nu se uită pe unde calcă
cineva și-a pierdut sentimentele în stradă
nici măcar nu a observant. a dispărut după primul colț.
m-am aplecat și le-am ridicat: o amestecătură incredibilă de iubire, ură și abandon
totul umezit de roua fină a lacrimilor tăcute
avem atât de puțin să ne mai spunem
încât cuvintele par rușinate de tăcerea noastră
atât de bine ne cunoaștem încât tăcerile sunt uverturi la opere neterminate
pe când diminețile se strecoară în pat lângă noi.
va fi și-o zi când nu voi mai fi. soarele se va arăta iar urmându-și drumul
poate că va ploua puțin, poate că va fi arșiță sau poate că va fi iarnă
măcar iarna țurțurii nu plâng. și nici păsările nu se ceartă
cred că va ninge liniștit, albind toate amintirile, ștergând toate urmele
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre țurțuri, poezii despre rușine, poezii despre rouă sau poezii despre păsări
Crescut pentru a fi liber
din păcate, libertatea este moartă și ei uită să scrie anunțul în ziare
dar, curios, ziarele sunt pline de știri despre orice
și chiar și necrologuri pe paginile dedicate
dicționarele nu mai sunt la putere, cuvintele sunt parcă mai goale de conținut
și lumea nu reacționează, o ceață somnolentă cuprinde mințile
încât te întrebi dacă toți vom putea trece prin strungă
floraria e plină de ghivece. ghivecele sunt pline de flori deosebite
florile cresc așa cum cred ele că e bine, inundând lumea de parfum și culoare
dar din păcate, florile sunt crescute în ghivece. ele nu știu ce înseamnă libertatea
fericiți cei ce au gustat sălbăticia chiar dacă libertatea era doar un vis
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre libertate, poezii despre jurnalism, poezii despre flori, poezii despre știri, poezii despre moarte, poezii despre mica publicitate sau poezii despre fericire
Despre cuvinte mari, cuvinte și necuvinte
[clișee]
viața mea se scurge printre cuvinte ca un râu fără maluri, cu meandre, vârtejuri și-împotmoliri
iubire
e un cuvânt atât de mare încât puține inimi reușesc să-l cuprindă în întregime
și toate celelalte se mulțumesc cu surogate, coji, firimituri
convinse că au cucerit Everestul
moarte
teamă, spaimă, furie, frică, nimeni nu poate să o ignore și puțini sunt cei ce o iubesc cu adevărat
dar iubirea adevărată nu înseamnă să i te oferi plin de ignoranță și așteptări
adevărata iubire înseamnă înțelegere și este de o profunzime incalculabilă
cuvânt
ajuns bătaia de joc a celor mai mulți, cuvântul ca adevăr suprem nu ține cont de lașitate și prostie
el iubește fără să aștepte răspuns, el oferă fără să aștepte vreo plată și privește totul cu pace
pentru că nimeni nu îi cunoaște începuturile maiestuoase dar dureroase în același timp
tăcere
tăcerea e o bijuterie. tăcerea e o avuție imensă. tăcerea e tot ce mai poți spera să te salveze
înțeleptul te servește cu tăceri măsurate, necugetatul te acoperă cu șuvoiul neroziilor
tăcerea nu este spațiul dintre două cuvinte, tăcerea este spațiul dintre două cunoașteri
tu ești mintea mea, eu sunt mintea ta și spațiul e doar un simplu cuvânt ce ne desparte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre frică sau poezii despre înțelepciune
Pacey: Pentru numele lui Dumnezeu, ce faceți voi doi aici?
Jen: Doar savurăm arta dansului de salon.
Penny: Nu v-am spus că voi doi sunteți talente înnăscute? Mult mai bine decât ăștia doi și au fost aici toată săptămâna. Dar voi doi ați fost împreună, nu?
Jen: Ă... nu acum, bine?
Penny: Am dreptate, nu-i așa? Ați fost împreună, nu a mers. Dar apoi ați trecut peste toate neînțelegerile și acum aveți încredere unul în celălalt, nu? Se vede din modul în care dansați. Se vede că există încredere. Ăștia doi pe de altă parte...(Arată spre Joey și Pacey care dansazează) O cu totul altă poveste. Uită-te la ei. Uită-te la... poziția lor, la tensiunea din brațele lor...
Pacey: E vreo problemă?
Penny: Ce am spus eu despre corpurile care se ating?
Joey: Nu, îmi pare rău.
Pacey: Nu o să se întâmple asta, bine?
Penny: Sigur... vedeți la ce mă refer? Se observă ostilitatea, cum sunt plictisiți unul de celălalt, ca să nu mai vorbim de cearta continuă și de strigarea pe numele de familie. Sigur sunt în fazele de început ale unui ritual de împerechere a unor nebuni.
Pacey: Ce?
Joey (râde): Ai înțeles greșit, cucoană.
Penny: Pe bune? Așa să fie?
Pacey: Da, întru totul.
Joey: Nici că ai putea greși mai mult.
Penny: Bine. Este destulă tensiune sexuală încât să dea naștere unui sărut. Nici nu-mi amintesc ultima dată când am văzut pe cineva dansând atât de prost... serios...
Dawson: Stai așa, crezi că, doar pentru că nu știu să danseze, ei doi...?
Penny: Este o teorie pe care am îmbunătățit-o după ani de experiență... dacă două persoane dansează atât de prost, atunci sunt nebuni unul după celălalt... dansul nu minte.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dans, citate despre râs, citate despre greșeli, citate despre încredere, citate despre început, citate despre vorbire, citate despre trecut sau citate despre sărut
Doar noi doi și nimic altceva
să deschizi o ușă
e ca și cum ai trage aer în piept
doi oameni pe un peron
tu
cu pumnii încleștați
eu
căutând să te fac să zâmbești
uităm pentru o clipă
tot
și parcă
pe undeva lași să se vadă
un surâs
crispare?
ori
înainte de toate
cum răsare soarele
printre privirile noastre
eu
doar o fărâmă din acele multe cuvinte
tu
un amalgam de reproșuri
împreună, însă
o poveste de dragoste
dacă merg pe o stradă tu mergi pe cealaltă
nici umbrele
n-ar putea să facă mai mult
umbrele sunt pentru cei pierduți
eu am totuși vaga impresie
că ne vom spune
până la capăt
să nu mă întrebi
vorbele sunt de prisos
cuvintele...
sunt atât de multe încât
nu pot
e mai bine să tac?
crezi tu că e mai bine
să o luam fiecare pe acel rahat
de drum diferit
ca și cum...
dar dacă asta înseamnă o pierdere
spune
ce doare mai mult decât un cuvânt
un pahar cu apă nu e de ajuns
așa cum nu e deajuns
să spui
punct... și de la capăt
mereu faci așa
dar uiți atunci când suntem noi
să fii tu
gata cu asta
tot timpul cauți un argument
chiar și atunci când cafeaua dă pe afară
dacă țin pumnii strânși
poate că încă mai este ceva
poate acea boare de vânt
sau doar valurile mării
mângâindu-te
și eu...
eu
căutând printre atâtea singurătăți
pe
doar una
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre povești de dragoste, poezii despre gări, poezii despre cafea sau poezii despre apă
Între două cuvinte banale
e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un șanț adânc în urma ta
și au început să curgă cuvintele
dimineața mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minții
unde un tu și un eu se prind într-o joacă
între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu fața spre un capăt de univers
eu săpând șanțuri adânci
și gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor
între două cuvinte banale
un tu și un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie și câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
și ne putem iubi în voie
chiar și așa
străini cum suntem
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre perfecțiune, poezii despre ochi sau poezii despre jocuri
Monolog
e atâta tăcere, atâta singurătate aici,
încât te întrebi:
cum de se mai leagă cuvintele?
ce le mai ține împreună? sensul?
el a dispărut demult.
el a dispărut odată cu oamenii care
l-ar fi putut înțelege.
am mai rămas numai eu,
vorbitorul din peșteră,
aș putea să vorbesc toată viața,
prețuind cuvintele, căutând sensul
în această singurătate de neînvins.
dar mi-e teamă, mi-e teamă de cuvintele mele
și de ceea ce ar putea deveni!
e de ajuns să le rostesc ca ele
să prindă consistență
și carnea lor, ce e carne din carnea ecourilor,
să se întărească.
cuvintele mele devin lilieci,
au pieliță și brațe întinse să mă ucidă,
sunt fără astâmpăr, sunt apăsătoare cuvintele mele,
de aceea mă ascund de ele tot mai mult
în inima peșterii.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre devenire sau poezii despre inimă
Dar cum să evităm să omorâm muște, purici? Prin fiecare mișcare pe care o facem, distrugem fără să vrem viețile unor ființe pe care nici nu le observăm. Asta spune mereu lumea, încercând să justifice în acest fel cruzimea față de animale. Dar cei care pun problema astfel uită că scopul omului nu este de a fi perfect în vreo privință. Sarcina care ne revine este numai de a încerca să ne apropiem de perfecțiune. Același lucru e adevărat și în cazul compasiunii față de animale. Noi, oamenii, nu putem trăi fără să provocăm moartea altor ființe. Dar putem să acționam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cât mai multă compasiune aratăm față de toate animalele, cu atât mai bine este pentru sufletele noastre.
citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zoologie, citate despre compasiune, citate despre animale, citate despre suflet, citate despre muște sau citate despre mișcare
Confesiuni
aici, în confesional, voi nu mă vedeți dar eu vă citesc toate spaimele și trăirile
voi nu mă ascultați dar eu vă aud toate nespusele și temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire
ai venit pe lume singur și gol, alții te-au spălat și te-au înfășat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ți lipsurile
pleci din lume la fel de singur și gol sufletește și alții te vor spăla și te vor îmbrăca
tu vei pleca în lume însoțit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ți trecerile, provocările și împlinirile
dar peste tot și toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre mântuire sau poezii despre lectură
Din sertarul cu amintiri
am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înțeleg
dar prin asociere am înțeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toți la fel
și am văzut că luna își ascunde fața de fiecare dată când se îmbujorează
mă jucam cu cuvintele până când am observant că și ele pot răni
și am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare față
și cuvintele au crescut purtându-mă pe brațe fără să mai rănească pe cineva
m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,
dar din tot ce-am citit nu am aflat, așa că m-am decis s-o aștept
și-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori și răspunsurile dor
am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre dor sau poezii despre bucurie
Venus din Milo
Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările țipă ca la începutul lumii și
oamenii învață primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor și înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
care nu se umple de sânge când țipă o pasăre sau
ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
și pe față și pe urmă să mă privesc liniștit,
fără tristețe și fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovați față de noi înșine
și față de alții. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-ați aflat decât că "a spera înseamnă aproape a trăi"?
Unde este această insulă dacă nu în noi înșine?
"Le péché c'est le Grec", ziceați dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
și admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzește de fapt
spre concluzia că după atâtea secole și atâtea greșeli,
după atâtea speranțe și atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
și dacă într-o dimineață păsările vor trece pe țărm
amețite de soare și nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt niște păsări amețite de soare
și dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip niște urme
ciudate și nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip niște urme ciudate,
atunci uitați-vă bine la trupul Tehurei,
poate veți descoperi în flacăra arămie o zeiță de marmură
recăpătându-și din cele două brațe pierdute un braț
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să știe ce-i arta.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă sau poezii despre învățătură
Lucian: Deci, un singur lucru este foarte clar pentru mine acum, în acest moment. Anume, atunci erai îndrăgostită de mine, chiar dacă nu mă cunoșteai personal, nu mă întâlnisei încă. Sunt cuvintele tale, nerostite, însă scrise clar aici, de mâna ta, în aceste foi, fără să te fi obligat cineva... În plus, se pare că nu ți-ai schimbat părerea nici după ce m-ai întâlnit prima oară. Nu te-am dezamăgit... Întrebarea este dacă încă mă mai iubești, chiar și acum, după atâta timp?! Pentru că eu, da, te iubesc, chiar foarte mult, doar ți-am spus, de atâtea ori... Și dacă aș fi știut că și tu... Uff... Totul este atât de greu și nu știu de ce... Spune-mi, Lia, sincer... Mă iubești sau nu?!
Lia: Luci, te rog... E atât de jenant...
Lucian: Jenant?! Ce-ar putea fi jenant?! Mie nu mi se pare.
Lia: Situația asta... Mă simt penibil! Te rog...
Lucian: De ce? Pentru că am aflat astfel că erai îndrăgostită de mine? Nu mi se pare deloc jenant. Nu-i nimic rău în asta.
Lia: Poate că nu, dar... De moment ce ai aflat despre modul în care... M-am îndrăgostit de tine, fără a te cunoaște personal măcar... Ce crezi oare acum despre mine?
Lucian: Ce cred despre tine...?! Cred că ești minunată. Și te iubesc! Tot mai mult. Din ce în ce mai mult. Ar trebui să știi că, odată formate, eu nu-mi schimb deloc părerile. Și mă abțin să-ți fac complimente, pentru că știu că nu le apreciezi, le consideri doar vorbe goale, nedemne de luat în seamă. Însă dacă ar fi după mine, n-aș înceta cu complimente la adresa ta. Pentru că ești... Absolut fascinantă! Ai un efect asupra mea așa cum nimeni nu l-a avut vreodată. Și nici n-aș fi crezut că vreo persoană ar putea deține controlul asupra mea. Însă s-a întâmplat... Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă în care te-am zărit, pentru că, din nefericire, n-am avut niște colegi care să te fi cunoscut din timp și să mi te fi descris amănunțit, altminteri aș fi pățit același lucru ca și tine. Adică, m-aș fi îndrăgostit fără a te fi cunoscut pe tine personal înainte... Însă, cum, ne-cum, eu te iubesc! Din tot sufletul meu! Mult de tot... Dar tu... Mă mai iubești? Încă?! Și acum? Da, sau nu?!
Lia: Da, Luci, te iubesc... Dar...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre schimbare, citate despre sinceritate, citate despre nefericire, citate despre mâini, citate despre cuvinte sau citate despre cunoaștere
Până în măduva oaselor
stăm pe o terasă și ne vorbim
amândoi într-un colț
de parcă ar fi doar al nostru
ne ascundem de soare și cum el nu se dă la o parte
încercăm să facem ceva
îți mângâi pe sub masă genunchii
și atunci se întâmplă să mă privești într-un anume fel
și parcă vrei altceva
tot mai mult
și
cât de greu îți vine să spui
și câte scoici ai strânge într-un pumn
dar câtă căldură umană
ai putea să-mi oferi
numai eu
dar vine unul și spune
și tu îl crezi
și crezi că e bine
e vară mulți merg la mare și se coc pe nisip
mai ceva decât mititeii
puși pe grătar
te doare sufletul
îți arde inima
dar nu din cauza asta
e și ăsta un punct de vedere
numai că vederea îți poate juca uneori feste
dar să nu mai vorbim despre asta
mai bine să vorbim despre pietre
sau mai degrabă despre delfini
ei sunt cu mult mai deștepți decât noi, ei
știu într-adevăr să iubească
pe când noi
și o insectă ar ști ce să facă
dacă ar încerca cineva să o rănească
ar riposta
dar eu nu
căci nu-i așa
după furtună doar pietrele mai rămân
și sunt atât de tăcute
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre nisip, poezii despre inteligență sau poezii despre insecte
Din rachetă putem vedea sfera mare a planetei într-o fază sau alta a Lunii. Putem vedea cum se rotește sfera, și modul în care, în termen de câteva ore, își arată succesiv toate laturile sale, iar timp de câteva minute vom observa mai multe puncte de pe suprafața Pământului. Această imagine este atât de maiestuoasă, atractivă și infinit de variată, încât îmi doresc din tot sufletul meu ca tu și eu să o putem vedea.
citat din Konstantin Tsiolkovski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre planete, citate despre ore, citate despre minute, citate despre infinit, citate despre imagine sau citate despre dorințe
Lucian: Bine; dacă ai ales deja, hai să vedem cum stai cu matematica. Mergem sus, în camera mea.
Mihai: Mai ești dispus să mă ajuți la mate?
Lucian: Sigur, doar de asta ai venit...
Mihai: Da, dar în situația de față, te-aș înțelege dacă n-ai vrea să-mi arăți...
Lucian: Fii serios; matematica nu depinde deloc de situații; e mereu aceeași, dar înainte de a trece la lecții, te-aș ruga și eu ceva.
Mihai: Spune!
Lucian: Nu știu dacă ar mai avea vreun rost acum, însă pentru că tot ești aici, te-aș ruga să modifici puțin programa roboților noștri casnici, în eventualitatea în care totuși vom pleca.
Mihai: Deci, aveți roboți.
Lucian: Evident.
Mihai: Scuză-mă, nu remarcasem, pentru că tu te ocupi de treburi care le revin lor.
Lucian: Asta așa-i; când sunt eu pe acasă, roboții sunt cam inutili. De altfel, dacă vom pleca, vei avea timp să te familiarizezi cu micile mele ciudățenii.
Mihai: Cum așa?! Tu vei fi comandantul.
Lucian: Nu mai e un amănunt chiar atât de sigur. Poate nu voi mai fi eu... N-avem decât să așteptăm decizia Comisiei Disciplinare; de abia după aceea vom mai putea fi siguri de ceva anume.
Mihai: Eu sper să se rezolve totul cu bine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre roboți, citate despre matematică, citate despre lecții, citate despre ajutor, citate despre acasă, citate despre Mihail sau lecții de engleză
Epidemii de octombrie
o molimă ciudată ne ucide cuvintele
cad stoluri stoluri V-uri lichefiate lingând marginea cerului
gâturile lungi și aripile lor desfăcute se întind
prin grădini
fără spasm fără zbateri
purtătorul lor de cuvânt ( isnt ironic?)
economist de profesie întârzie să-și dea cu părerea
se crede
de vină ar fi aceste derute migratoare
tranzitând de la nord către sud sentimentele
toamna.
nopțile visez periculos - în plină carantină de gradul zero
despre cum ne iubim și nastem puzderie de cuvinte
necontaminate
alte alte cuvinte
vrăjite înalte frumoase cuvinte
de pildă acesta zvelt gânditor pentru singurătate
care să spună mai mult
decât tăcerea mea lângă tăcerea ta.
un cuvânt nou pentru spaimă
altceva decât aceste interioare devastate.
sub formă de cuib cuvântul
pentru părinti și copilărie la un loc
mirosind a pâine caldă și adăpost
altfel decât acest cimitor sclipind orbitor
cruci umede chircite-n zăpadă.
un cuvânt foșnitor pentru moarte
însemnând altceva decât această privire în gol suportând
pe viu toate extirpările.
un alt cuvânt pentru depărtare
aici desenez o fereastră sau o corabie
altfel decât pană acum podurile parte din viața mea
pentru iubire cuvântul amestec de sânge și lut
îmi pot imagina caligrafia măiastră
străbătându-ne de la rădăcini pană la frunze
altceva decât acest fluture arzând.
de cealaltă parte Dumnezeu ne încurajează
El crede că nu vor pieri chiar toate cuvintele
poate cele prea des folosite dar
ne vor rămane cuvintele mici
cu și de la dinspre eu tu
acestea stând foarte bine la capitolul imunitate
astfel că mai tarziu vom avea cu ce încropi
o lecție sumară despre tehnicile de supraviețuire.
poezie de Nastia Muresan
Adăugat de Reea Vladeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre încurajare sau poezii despre zăpadă