Unor carierişti

Chibzuiesc cu agerime
Şi pe linie sunt toţi,
Încât, de a lor mulţime,
Linia s-o vezi nu poţi.

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile foarte bune care sunt compuse pe o linie melodică proastă se uită iute, odată cu linia melodică; pe când o poezie proastă pe o linie melodică bună rămâne în memorie.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând 8

Poeziile foarte bune care sunt compuse
pe o linie melodică proastă se uită iute
odată cu linia melodică. Pe când o
poezie proastă pe o linie melodică bună
rămâne în memorie.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii, fericirea e o senzaţie atât de neobişnuită, încât, în clipa când ajung s-o cunoască se neliniştesc; noua lor stare îi pune pe gânduri; nimic asemănător în trecutul lor: e prima oară când părăsesc confortul nenorocirii. O lumină neaşteptată îi face să tremure, ca şi cum sori le-ar străluci pe degete – să lumineze raiuri fărâmiţate. De ce această fericire, de la care-şi aşteaptă izbăvirea, ia o asemenea înfăţişare? Ce-i de făcut? Poate nici nu le aparţine, poate a dat peste ei din greşeală. Descumpăniţi şi fascinaţi deopotrivă, încearcă s-o asimileze, s-o posede, dacă se poate pe veci. Dar sunt atât de puţin pregătiţi pentru fericire, încât, ca să se bucure de ea, sunt siliţi s-o grefeze pe vechile lor spaime.

Emil Cioran în Ispita de a exista, Deşeuri de tristeţe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful tranziţiei la români

A fost în viaţă cam nătângă
Şi nici acuma nu mai poţi
Să faci pe cineva s-o plângă,
Că doar... i-a îngropat pe toţi!

epitaf epigramatic de Ştefan-Cornel Rodean (2008)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chelner tânăr

De la colegii veterani,
Aflând că timpul costă bani,
Când el socoteşte plata,
Nu uită s-adune... data.

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui oficiant de statistică

Eu varză mănânc, murată,
Dânsul carne măcinată,
După calculele tale,
Amândoi mâncăm sarmale!

epigramă de Cornel Bălică din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt in cercuri

Mi-e pasul greu si zguduie pamantul.
Cum as putea avea pretentie la ridicare?
Obsesia imi rupe mintea, indecis,
Cel mai greu ma lipsesc de tine,
Sireturi, separare, masca, suflet.

“Deziluzionarea te-a deceptionat copile,
Acum ridica-te si du-te!”

Dar unde sa ma duc stapane?
Caci tremura calcaiul
De frica pamantului,
Si dragostea o incadrasem
In linia ce o urmam.
De unde sa crioesc eu sfasierea?
Uit, uit si ajung iar pe linie,
Si n-am o furca s-o bifurce
Cand linia mea duce din nou la cerc.
Numai de n-am s-ajung prin invarteala,
Elan sa prind
Si mintea rupta s-o desprind...

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro?

Păşim plini de fermitate,
Mândrie şi cu demnitate.
Mai rămâne doar de-aflat
Încotro ne-am îndreptat?

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dualitate

Alături de linia dreaptă
am desenat o linie curbă,
fără să mă gândesc deocamdată
la nicio deosebire de sex.
Mai târziu,
când mi-am complectat
bagajul de cunoştiinţe,
fiind confruntat cu alte forme
şi planuri geometrice,
am înţeles sensul ascuns
al mişcărilor tactice,
dualitatea devorantă
dintre linia dreaptă
şi linia curbă,
dintre cuvântul rostit
şi cel desenat,
în lupta acerbă, continuă
pentru dreptul la coexistenţă.

poezie clasică de Vasile Dobrian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modigliani

Albastru. sânge. albastru
furi piatra pe întuneric
să se vadă cât e de albă
ciopleşte-o cum ai scoate peştii din râu
sau linia din alungire
forme prelinse spre propriul lor înţeles
ca un semn al mirării sub care nu se pune punct
Am zece capete aţipite în gulerul de praf al curţii
din toate o singură linie, subţire
să rămână, suflă!
muzica de piatră, înmărmurire
Nu am decât zece capete azi
las celorlalţi prelungirea lor, ocna de sare a trupului
faceţi loc pe străzi, în pântecul minţii
am zece capete şi le izbesc de zidul oraşului
azi
cu toţi oamenii din cetate
le-am trezit deodată.
Sânge albastru sânge
să furi pulberea de Carrara din plămânii sculptorului
să laşi doar o linie, curgând în sine
neîncetat
apă tare a râului izbucnit
din malul stâng
al oricărui pământ viu.

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui criticastru

Nesocotitule, cum poţi
Să vezi gunoiu-n ochi la toţi,
Să vezi o scamă-n ochiul meu,
Dar nu vezi bârna dintr-al tău?!

epigramă de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (2 august 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au fost ctitori de biserici sfinte şi ca atare ei au devenit model pentru toţi împăraţii şi domnitorii creştini de după ei, încât şi domnitorii români s-au inspirat din faptele lor şi au construit o mulţime de biserici de-a lungul veacurilor.

citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă tu capul ţi-l mai poţi păstra
Când toţi şi-l pierd şi spun că-i vina ta
Dacă în tine crezi când toţi se îndoiesc
Şi calm accepţi când vezi că te-ocolesc;
Dacă aştepţi şi n-o să oboseşti
Şi-o să-nţelegi când toţi te vor minţi
De poţi la ură să te stăpâneşti
Şi să nu pari prea înţelept tu ştii:

Dacă visezi, dar ştii că sunt doar vise
Dacă gândeşti, dar nu-ţi faci gândul ţel
Izbânda şi Năpasta de-ţi sunt scrise
De poţi zâmbind să le priveşti la fel;
Dac-adevărul poţi să îl rosteşti
Şi nu te temi că unii-l deformează
De poţi privi cum piere ce iubeşti
Căci spre zidire mintea ta lucrează:

Dacă ce-ai câştigat în viaţa ta
Tu poţi să rişti când unii dau cu banul,
Iar dacă pierzi, să-ncepi iar a lucra
Şi să nu sufli o vorbă întreg anul;
Dacă şi inima, şi nervii, şi toţi muşchii
Te pot sluji şi după ce-au pierit
De poţi să mai rezişti cum numai tu ştii,
Fiindcă Voinţa nu te-a părăsit.

Dacă-n mulţime nu îţi pierzi virtutea
Dacă cu Regii poţi rămâne cine eşti
Printre prieteni şi duşmani de nu-ţi pleci fruntea
Şi când eşti lăudat, tu te smereşti;
Dacă poţi umple un singur minuţel
Fugind de timp în fiecare zi
Vei dobândi Pământul şi tot ce e pe el
Şi ce-i mai important, tu Om vei fi!

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui politician

De când cu politica
A uitat gramatica
Şi-n loc să contribuie,
Mereu îşi atribuie.

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui lăudăros

Nimic bun în el nu are
Şi mă întreb cum de mai poate
Să se laude-n gura mare
Că el le-a făcut pe toate.

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem toţi darul ăsta al iubirii, dar iubirea e ca o plantă preţioasă. Nu poţi s-o accepţi doar şi apoi s-o laşi în dulap, gândindu-te că se va descurca singură. Trebuie s-o uzi. Trebuie să ai grijă de ea şi s-o hrăneşti.

citat clasic din John Lennon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui amator

C-o singură replică
Debutând ca amator,
Pe scena politică
Deveni mare actor.

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără regie

Azi dramaturgia-n viaţă
Pe deafară se învaţă,
Rolul fiecare-şi ştie,
Nu-i nevoie de regie.

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunilor

Nebunii au avut izbândă
Proscrişi în ochi scânteietori
Din bănci de lemn şi din altare
În cercul lor de cuci închişi
Şi dup’a stelelor schimbare
Pe toţi ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltă cu fire verzi de iarbă
Câmpiile întinse iar se smeresc sub paşi
Grăbite continente înoată prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineţii văd linia de pornire
Şi-n gardul închisorii văd găuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie să intre
În logica absurdă
A plânsului râzând...
Se uită unii-n’tralţii
Şi văd doar găuri negre
Ce devorează sorii din cuibul minţii lor
Când prima linie fi-va ca ultima
În spate,
Dreptatea se va-mparte nebunilor,
Doar lor.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un punct se prelungeşte într-o linie şi linia capătă o culoare, începe desluşirea realităţii.

citat din Gino Guida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!