Vânt din colb de vise
pătrund dincolo de retina ochilor tăi
unde mă regăsesc în infinitul adânc, din ei
înot pe margini de timp ca să nu mă înec și țin, mâna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
mă uit la sânul tău și văd omenirea, născând
iar valurile lumii crescând și înălțându-te-n gând
tu salți gene de orizont care lunecă-n răsărit, de apus
și aripi de vânt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfânt
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
Citate similare
Amintirile nu se sinucid
piatra, privită prin semne, îmi spune
pietruită-n drumul vieții, ea-mi cere
pașii să-i număr dinspre început
tâmpla-mi cuprinde durerea
amintirea ochilor tăi plânge
acolo păstrată de timp
nimic nu este ostenit, nici măcar
când eu nu mai exist, dincolo
de-o poartă
văd colțul străzii dărâmat
o urmă de ceață trecea ultima dată
când te-am mai zărit
încăperea se certa cu umbre de colț
cu raze de soare când ochii tăi i-am privit
cornul lunii a fost din început doar iubire
unul acolo unde tu răsăreai
aplecat deasupra lumii soarele mă doare
amintirile scrise pe frunze de toamnă
se întorc de unde au venit
aștept acum pe-o piatră din vârf de munte
din noapte să apari cu-n nou răsărit
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre Soare
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre plâns
- poezii despre numere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Adâncuri
lemnul lut sculptează, el nu vorbește
tăcerea lui lin pe trup așează gând
inimă și suflet, el pictează
ne spune cu mâna ce-i destin
imagini răsar din lut, rotundul unui sân
sau, prin albul pântecului,
murmur de lumină blândă
iubire ochilor, și-un gând nebun
pune taină din adâncuri, jăratec în sânge
mișcări și viață de păgân
el scoate amintiri nescrise
privește prin obloane închise, trecutul ca nebun
pune taina lumii, din sipeturi, dintre lumi
pune pe-o statuie, el pune
perle de lumină, gânduri în imagini
pune în momentul unirii saltul spre înălțimi
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sculptură, poezii despre gânduri, poezii despre arte plastice, poezii despre înălțime, poezii despre vorbire, poezii despre unire, poezii despre tăcere sau poezii despre trup și suflet
Un vis ciudat...
Încă e noapte și liniștea coboară,
Mă uit pe geam și văd în zare lună,
M-așez la somn și văd chipul tău iubit
E liniște și toată lumea a adormit.
În visul meu am aripi și vreau să zbor,
Dar îmi pătrund adânc șoapte de dor,
Apoi sap adânc și-ajung până la soare.
Sunt vise, covoare și eu m-arunc în mare.
Pe-nsorita plajă apoi ne restrângem,
Cu dragostea oarbă noi oase frângem
Și zborul ajunge pe margini de culmi,
Dar mă trezesc și cred că sunt pe alte lumi.
poezie de Eugenia Calancea (27 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre iubire, poezii despre plajă, poezii despre noapte, poezii despre dor sau poezii despre aripi
Sub gene văd flori
Unde ești înflorită primăvară,
Vin-o încet cu miros de flori iară,
Adu pentru noi multă veselie,
Să fie pentru noi o nouă temelie.
Soarele arde acum departe,
Dar pe noi nimic nu ne mai desparte.
Lumina ochilor mei e o desfătare,
Sub gene văd flori cu o dulce aspirare,
La ziua caldă cu multă mișcare,
Iar noaptea pe cer vezi stele căzătoare.
Privirea din ochii tăi duioși mă doboară,
E ca o rază ce pe pământ coboară,
Și vii tiptil cu flori, dar eu îți simt pasul,
Ca muzica de primăvară ce-mi îngână glasul.
Razele tale primăvară fac un mic contur
Ș-apoi mă uit în depărtare și văd verde împrejur.
poezie de Eugenia Calancea (22 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre verde, poezii despre stele căzătoare, poezii despre primăvară, poezii despre muzică sau poezii despre mișcare
Doarme infinitul
Aiurit de simplă... în inimă te-ai infipt
Tandră aură de răsărit,
Clipind din pleoape adormită, aștept..
Și privesc cum infinitul doarme la mine pe piept,
Să-mi dai foc cu un zâmbet
Să colorezi zorii... cu iriși si bujori
Acoperiți in rouă de sărut
Pe a mea câmpie de lut,
Imi esti răsărit și apus
Să-mi spui ce nimeni nu mi-a spus,
Să uit de timpul căruia sunt supus
In răsărituri de puls cu minus și plus
Sedus... sedus de al tău surâs solar.
Ca un bob de rouă mă prăbușesc
Când pleoapele răsar universul unde mă regăsesc...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre seducție, poezii despre rouă, poezii despre puls, poezii despre lut sau poezii despre inimă
Și soarele se naște și moare tare frumos, prin răsărit și apus, din păcate pentru unii, pentru todeauna.
Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere, citate despre moarte, citate de Viorel Muha despre moarte, citate despre frumusețe, citate de Viorel Muha despre frumusețe, citate despre Soare sau citate de Viorel Muha despre Soare
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre bine și rău, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre miere
Plecați! Lăsați-ne țara
Pădurea mi-a fost prima casă, sorții
Copacii! - trecutul infinit în număr -
prin ei de multe ori, când văd pe cer un vultur
mă regăsesc, pipăind umeda țărână-a vieții
Acolo-mi cântă fructul, de sus întors
în jos sămânță
Acolo! văd răsăritul nostru și-apoi din el
o nouă existență
Acolo...
simt obida și-n ochi tristețea
simt trecutul sub umbre îngropat și viața
Acolo încet-n gând înșir pe prispa nopții
haiducul
găndul
tăcerea
iar noaptea
iarna, trecutul și cuvântul
Cămpia! - mi-a deschis fereastra zării -
mi-a deslușit lumina și cerul după ploi
Acolo am simțit depărtarea
râul
drumul
căderea vulturului
curcubeul în mii de culori
Marea mi-a vrăjit mintea, sufletul, gândul
Acolo am primit primul sărut
văntul mi-a mângâiat fața
lumina ochilor tăi
Acolo! - albul tău l-am privit tresărind -
urma trupului tău din nisip, mi-a simțit apăsarea
zgomotul valului a desăvârșit tăcerea
scoica privirea, iar mintea și ochii tăi spre cer ațintiți
uimirea
Casa din câmpie mi-a fost fereală de ploi
de haite de fiare, de ger și de vânt
Acolo copacul cioplit și înfipt în pământ
mi-a fost blidul, cana
lavița, nuielele din salcie puse la împletit
fereastra mi-a fost capul iubitei, privind spre răsărit
valea și pârâul, trupul meu răsucit
mi-a fost...
cărarea săpată între noi și ei
între apus și nevoi
Acolo unde soarele bate-n porți dimineți
doar el ne îndemna
viață! bine te-am regăsit, ridicați-vă și vă treziți
Acolo-n pădure și-n câmpie noi am fost
pruncul născut, bătrânul în toiag aplecat
râul în vale printre pietre călcat
femeia tânără între picioare goale strângând
fierbințeala iubirii
găndurile nașterii
roșul din asfințit
cuibul păsării din malul opus
cuib de ape cateodată dus
am fost plecarea, reîntorcerea, greșeala
acum vrem să nu mai fim în vânt
hoților, plecați și lăsați-ne țara
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vulturi, poezii despre păduri sau poezii despre naștere
Ochii tăi
În ochii tăi văd doar neîmplinire,
Ce îmi dezleagă destinul meu amar,
Iar glasul tău, foșnind din amintire,
Răsună-n suflet din ce în ce mai rar.
Mai văd acum și-un vis apus în tine,
Pe care-ncet, încet tu îl vei uita,
Iar eu, același vis desprins din mine,
Am să-l aștern covor în fața ta.
În ochii tăi, un lac de întuneric,
Încă mai văd extazul sfânt pulsând,
Dulci fiori prin piept curgând câte un pic,
Îngeri și demoni pe culmi de chin dansând.
Purtat pe drum de umbra acestui vis,
Ca un străin pe cale colilie,
Bătând la poartă, respins de paradis,
Se stinge-n piept a inimii făclie!
Marin Voicu
poezie de Marin Voicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre suflet sau poezii despre rai
Oare pot fi eu...
oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roșu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?
Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice șoapte?
oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?
oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
oare pot fi...
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?
oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu știu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre roșu
Acolo
muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu știu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate și cânt apăsat, viața
strune fiindu-mi cârlionții tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniștită dimineață
singurătatea ierbii înalță tăcerea spre cer
capul tău întors îmi privește însă tristețea
ești dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viața ta trecător
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre alb, poezii despre viitor sau poezii despre tristețe
Buchet...
picături de timp strâng
în mici flori de tristețe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez și în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roșu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură sau poezii despre roz
* * *
Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!
Mai am puțin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!
Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!
Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!
Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!
Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești cel mai mare dar
În stele, în noapte tu ești partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Ești ceva bun pentru sufletul meu,
Ești gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Ești liniștea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârșit într-un amurg din strună.
Ești etenul răsărit, când viața m-a înfrânt
Și mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ți mulțumesc
Și nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria și o simt din plin,
Că din ninsoare și vânt eu văd doar senin.
Văd așa cum ești, ca cel mai mare dar
Și vreau să nu fie viața în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre înfrângere sau poezii despre superlative
Ce dar minunat!
Îți mulțumesc pentru bunătatea Ta Mare
Ce am gustat-o din fiica ta sclipitoare!
Îți mulțumesc că ai binecuvântat-o cu har
Și jertfa Fiului Tău pentru ea, nu a fost în zadar!
Te iubesc Dumnezeul meu Sfânt și al ei,
Ți-o încredințez prin rugăciunea mea, ochilor Tăi,
Revarsă-ți IUBIREA și-a Ta Sfântă-ndurare
Fii ei Lumină, balsam peste răni, dar și Cale.
Semnează George, cu Iubire și părtășie divină!
poezie de Lusiana Drăgușin
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre mulțumire, poezii despre jertfă sau poezii despre declarații de dragoste
Eu sunt pentru tine
sunt stejarul din pământ trecut prin timpuri
umbra care te cuprinde în odăi tainice
veri fierbinți ce aduc amintiri
coroană ce în ea nudul tău este reflectat
sunt izvorul fântânii străvechi uitat
potecă de pași în praf călcat
sunt bârna veche din pragul casei
toc de ușă grea din falnic fag
sunt umbra vieții tale fără uitare
poienile din munți străvechi
sunt lemnul ce sună seara
toaca ce bate în sobor
apusuri temporale târzii
mâna ce te ia încetișor
sunt mersul liniștii tale
spre acel izvor
sunt îngerul tău de zi și noapte
zbaterea sufletului tău încordat
iubire îngenuncheată
trupul cel simt când îl cuprind
sunt lacrimă în șirag de perle
margini de gene ce picură din ele
suflet ce se curătă de rugină
curatul albului și albastrului de cer
sunt înger prizonier în tine
ce nu mai vrea să scape
zbătându-se rugându-se blamându-se
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre încălțăminte, poezii despre încordare, poezii despre vară sau poezii despre stejari
Fiul meu, dacă te-ai pus chezaș pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul, atunci te-ai prins prin făgăduieli ieșite din gura ta și te-ai legat prin cuvintele gurii tale. Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăvește-te. Și fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te și cazi la picioarele aproapelui tău și-l roagă; nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale. Și te izbăvește ca o căprioară din mâna vânătorului și ca o pasăre din mâna păsărarului.
Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemn la muncă cinstită și la viață curată - 6:1-5
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâini, citate despre gură, citate despre vânătoare, citate despre somn, citate despre păsări, citate despre promisiuni, citate despre prietenie, citate despre picioare sau citate despre ochi
Te rog, nu mă uita!
mă zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranța unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiți, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
să știi!
îți promit că
tot mă vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!
iau din mine și vreau să-ți dăruiesc
totul, adunat în clipa din existența mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, să fie într-o zi, imaginea ta
ca să știi!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de neființa mea
te rog,
nu mă uita!
arunc de pe mine îmbrăcămitea sufletului, zdrențuită
nu fi obosită!
am dureri, vântul uitării încearcă, dar nu mă vindecă
aștept să te mai văd, încă măcar o clipă
simt cum cresc în frunza stejarului
de sus și el se uită
jos, la rădăcina pământului răsărită din mine
prin frunze de toamnă și de iarnă, putrezite,
aduți aminte!
ai crescut ca un alfabet în eul meu, și exiști cu adevărat
oare m-am înșelat?
sau
ești în mine de mult, o istorie scrisă fără cuvinte
a unei iubiri cumplite și apoi,
eu din urnă
prin vânt aruncată de tine, cenușa rispită?
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre existență sau poezii despre sânge
Ce vine din vânt și nu din adânc, în vânt se duce!
aforism de Viorel Muha (iulie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre vânt
Black Opium
Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță.
Ca o prelungire a visului, întind mâna,
încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat,
luminându-ne drumul cu visul adânc din noi,
în imensitatea cerului prin care
îi cauți cheia
în unica călătorie a vieții.
Plouă ca în vechile mele poeme
- un fulger a sfâșiat cearșaful cerului...
Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre,
pe unda sufletelor pereche,
un labirint fără sfârșit în respirația
unui timp comun
ce pare beție a umbrelor nopții,
emoție furată din astre
prin frunzele risipite de toamnă,
împrăștiind fiori din adierea visului...
Explozia de emoții te-nvăluie, te domină,
un contrast tulburător, o tensiune
dintre lumină și întuneric,
un clar-obscur vibrant, senzual,
copleșitor și obsedant
îți trezesc simțurile, ca un drog.
Totul se contopește
într-un văl misterios, electrizant.
Arome suave în note incitante
dezvăluie acorduri solare, delicate,
o armonie între note disparate.
Este lumina de pe un alt tărâm,
dar este și caldură, și visare, și nostalgie.
O lumină patinată
pare a încifra magia fericirii.
Cu delicatețe ne cuprinde,
încremenind în timp
sentimente și gesturi irepetabile
care ne-au aparținut într-un timp
și care ne vor aparține pentru eternitate.
Mereu se vor căuta
la vederea unui zâmbet răsfrânt,
un dans mut în care au intrat de dincolo de timp.
Legați prin soartă sunt mai puternic decât orice gând.
Între veghe și somn, praful purtat de vânt
- misterul, cheia timpului...
Dincolo de marginea vieții, undele se propagă
pe pietre, pe frunze, pe drumul unde
zefirul
le risipește zi și noapte,
trecutul uimește aburul prezentului
pe drumul început
din nostalgie,
devenit pas, devenit glas,
unind durerea și iubirea, clipa și speranța.
În povești magice
se desfașoară pe ei însiși.
Împletirea pietrelor și-a oamenilor este un dar.
Las culorile să vorbească
prin pictura esenței cuvintelor!
poezie de Irina Lucia Mihalca (15 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre delicatețe