Când porniţi pe drumul anevoios al maturităţii, luaţi-vă ca sprijin primele voastre impulsuri de umanitate; altfel, n-o să le regăsiţi.

Gogol în Suflete moarte (1842)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşkin (intră, se împiedică de Gogol şi cade): Drace! Precis Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Ce nesimţire! Nu te lasă să te odihneşti. (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade.) Precis că de Puşkin m-am împiedicat!
Puşkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de linişte! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Drace! Precis că-i iarăşi Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Totdeauna e în calea tuturor! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Ia' ce nesimţire! Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Huliganism! Huliganism curat! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade.) Drace! Iarăşi Gogol!
Gogol (ridicându-se): Asta-i pur şi simplu bătaie de joc! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! E necuratul şi gata! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade în culise). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Dispare în culise. Se aude de după scenă) Iarăşi Puşkin! (Cortina.)

replici din D. Harms de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele

Cuvintele mele moi ca nişte bureţi
Duceţi-vă unde vreţi,
Unde vă place, unde vi se pare,
Eu nu vă mai dau de mâncare.

A venit moartea la uşă
Să mă culeagă, să mă facă cenuşă.
Cum să vă mai ţiu, cum să vă mai cresc
În chivotul meu prea pământesc.

Pentru lunga voastră călătorie
Luaţi-vă merinde, luaţi-vă pălărie.
Până la Învierea cea mare
E o vreme fără hotare.

Şi dacă vorbiţi cu bravul Pan
Spuneţi-i că naiul nu mai face un ban,
Că peste umanitate
Urlă zeiţa Răutate.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (februarie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-ai oprit prea mult timp din drumul evoluţiei, viaţa îţi dă un impuls dureros pentru ca tu să îţi continui dezvoltarea. Aceste impulsuri dureroase sunt necesare dacă nu ai priceput semnele mai subtile. Oamenii numesc aceste impulsuri, probleme. Când îţi antrenezi muşchiul pentru a creşte, fibra musculară se rupe şi ai febră musculară. Când nu este antrenat, muşchiul se atrofiază. Spiritul funcţionează la fel. Dacă te doare, înseamnă că eşti în creştere. Dacă nu simţi nimic, eşti pe moarte. Nu te teme când te doare. Teme-te când nu simţi nimic.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei, luaţi-vă bărbaţi de la care aveţi ce să învăţaţi, care să vă educe, care să vă fascineze când vă vorbesc, care să vă facă să vă doriţi să fiţi cea mai bună versiune a voastră! Relaţiile voastre trebuie să vă ajute să evoluaţi, să vă ducă spre devenire şi spre definire!

citat din Marina Simona Zanfir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiorii morţii nu sunt la fel; într-un fel e când dai piept cu moartea - altfel când n-o simţi şi n-o vezi.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul adevărului e anevoios căci Ares iubeşte minciuna.

aforism clasic de Euripide din Belerofon, la Stobaeus, Florilegium
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul adevărului e anevoios; căci Ares (zeul războiului) iubeşte minciuna.

citat celebru din Euripide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

zăpadă mare -
drumul spre biserică
mai anevoios

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre noi înşine este cel mai anevoios drum.

Rita Drumeş în Viaţa poate reîncepe oricând
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât priviţi mai des şi mai intens înăuntrul imaginii voastre, cu atât va trezi ea simţăminte, emoţii şi impulsuri voluntare, care vă sunt atât de necesare pentru întruchiparea personajului.

citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin

Mă sprijin de-un lujer de floare
Ca de-un stâlp cu miez de lumânare.

Nimic nu se termină pe umerii grei
Când visele iubirii pun sete în scântei.

Mă sprijin de cer, de-nalt, de pământ,
Învrednicit de tine, cu tine dorm în gând.

Răzbim împerechind viaţa în inele
Când timpul trece-n sânge clepsidrele din stele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

umanitate

Umanitate. Rasa umană, în mod colectiv, în afară de poeţii antropoizi.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, rugăciunea este mereu un sprijin prezent atunci când suntem în pericol; cu toate acestea, nu trebuie să aşteptaţi pericolul sau dificultăţile exterioare pentru a face din rugăciune o parte integrantă şi constructivă a propriei voastre vieţi.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toamna iscă bruma

Când toamna iscă bruma, deci când se-ngroaşă şaga,
Când norii peste suflet pun straturi de beton,
Păi n-o să-mi cat resurse de sprijin la Malaga,
Când eu mai am în hrubă molan autohton.

epigramă de Gheorghe Azap din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o replică, o expresie exterioară a gândurilor şi sentimentelor noastre. Atunci când se întâmplă lucruri pe care nu le înţelegeţi, sau atunci când se întâmplă lucruri care credeaţi că ar fi trebuit să se întâmple, sunteţi derutaţi. Dar totul poate fi explicat prin gândurile şi sentimentele voastre cele mai profunde şi subtile, prin acele impulsuri şi motivaţii ce stau ascunse în subconştient, sub nivelul percepţiei normale de stare de veghe. Acolo, undeva, se află mereu un răspuns.

citat clasic din Stuart Wilde
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi conţinutul tablourilor voastre din realitatea înconjurătoare şi n-o înfrumuseţaţi, n-o schimbaţi, ci zugrăviţi-o aşa cum este; priviţi-o cu ochii contemporaneităţii vii, iar nu prin ochelarii fumurii ai unei morale depăşite.

Vissarion Belinski în Literatura rusă în anul 1843
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele semne de viaţă, ca şi ultimile de altfel, sunt... bocetele.

aforism de Gheorghe Gurău (august 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele semne de viaţă, ca şi ultimile de altfel, sunt... bocetele!

Gheorghe Gurău (august 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul colectiv are o enormă forţă. El este un element important în educaţia legionară. Înalţă spiritele, dă veselie şi avânt sufletului, îi transmite nişte impulsuri curate şi aprinde focul speranţei în om. Chiar şi un suflet gol se umple de viaţă şi începe să se manifesteze armonios, la vibraţiile unui cântec de vitejie. Cântecele erau nişte manifestări sincere ale stărilor lăuntrice, la "fraţii de cruce" era o cominecare colectivă a lor, cu nişte forţe ce se revărsau din sufletele lor curate şi se manifestau în acorduri comune. Cântecele de vitejie le încălzeau inimile şi le dădeau impulsuri curate pe drumul realizărilor naţionale pe care le visau ei.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricina acelei veselii care s-a făcut remarcată în primele mele scrieri se explică printr-o anumită necesitate sufletească. Mă încercau accese de deprimare, inexplicabile chiar pentur mine însumi, care proveneau probabil din starea mea bolnăvicioasă. Ca să mă distrez, născoceam toate lucrurile comice de care eram în stare.

citat celebru din Gogol
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!