Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Când viața...

Cred că însăși viața noastră va dori să ne implore,
Parc-o văd îngenunchiată, cerșind casa de la noi.
O privești, se umilește, stă cu fruntea în noroi
Și suspină spre icoana ce aproape o ignoră.

Mult în față, pe o bancă, trupul zace în neștire,
Și clipește-ncet când viața îi cerșește lui un loc.
Începuse să îi placă amorțeala fără foc
Și e rece, și îi place, și-i e frică de trăire.

poezie de
Adăugat de Loredana TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ionuț Popa

Când viața lor de viața ta se leagă

Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.

Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea uiți vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul

deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.

sonet de (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Ziua rea nu vreau să vină

Alerg cu aripile-n vânt
Și văd de sus totul pe pământ.
Văd lumea plină de trăire
Ce-aleargă mult în neștire.
Spun asta cu gând înflăcărat,
Dar nu pot schimb cerul înstelat.
Văd de sus o prăpastie pustie,
Nu vreau ca drumul oamenii sa-l știe,
Noi știm de soare și de ploaie rece,
Dar și de timpul care trece.
Vreau și eu înțeleg
Ce se întâmplă cu pământul întreg,
Nu vreau pustiu el rămână,
Și ziua rea nu vreau vină.
Putem s-alergăm spre-o-nsorită cale,
Iar sufletul nu cânte-a jale.
Viața bună oamenii guste
Și toate cărările fie robuste.

poezie de (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fața blândă, brăzdată de riduri fine, păstrează un zâmbet aflat acolo, în colțul gurii, parcă dintotdeauna. Bătrânica stă pe o bancă de fier rece și ruginit, bancă obosită ca și ea, și-și înalță din când în când privirile spre cerul toamnei încărcat de nori cenușii. Vântul adie și o frunză se strecoară printre ramuri, căzând alene pe pământul umed. Deodată, în ochii ei încă luminoși și poznași își face loc o lacrimă ce coboară încet peste obrazul pste care au trecut deja, oh, Doamne, optzeci de toamne. Lacrima e îmbrățișată și ea de pământul pe care a căzut frunza ruginie și acolo devine oglindă... Și ca în multe alte dăți, memoria ei afectivă aduce în oglinda de lacrimă clipe și chipuri ce nu pot fi uitate, readuce viața, viața așa cum a fost ea...

în La limita normalului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce este viața

Viața este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrățișare
a timpului petrecut.

Viața e o alergare,
maraton fără sfârșit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.

Viața e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.

Viața este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viața noastră
nu are aripi de zbor.

În zadar omul se zbate.
Idealul nu-l atinge.
Viața de trup se desparte,
Omul repede se stinge.

Vreme vine, vreme trece,
Fericirea-i doar un vis,
Rămânem statuie rece,
Cu ochii spre Paradis.

poezie de (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Suflet

E adevăr suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar sunt vii? De ce-au trup cald?!

Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur -l facă din ghețar un foc?!

Oricum și fum de-ar fi, nu poate iasă dincolo de ceruri,
Ca privim noi neștiutul, crezând el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum fie!

Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?

poezie de (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Patimile după Cioran

Unde-i dragostea ce rupe
pânza nopții și-ifoc
trec și stelele-n minijupe
să-și găsească-n mine loc

Pânza nopții arde-n foc
mângâiere cu mângâiere
iese parc-o melodie rock
Doamne chiar de sub piele

Mângâiere cu mângâiere
trec și stelele-n minijupe
numai dragostea îmi cere
care-i dragostea ce rupe

Pânza nopții și-ifoc
sfâșiind tot cerul pe loc

poezie de din Cezeisme II (18 aprilie 2020)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îl cred pe Bobby!

- Ce-ți place cel mai mult?
- Să-mi înving adversarii. Îmi place să-i văd tremurând de spaimă.
(Interviu cu Robert Fischer)

Îl cred pe Bobby, oricât de bizar
Vă pare el, capriciul și-al său geniu!-
Că niciun gest al lui nu e-n zadar!
Și-n elocința lui, cred un mileniu!

Când vrea un bec în plus, or dă p-afar
Reporterii gânsaci din săli de joacă,
N-o face, pur și simplu, fiindcă-i star,
Ci-l văd luptând c-o Pitie opacă!

Oracolul cuvântă sibilin,
Iar Pitia e-n transă - orb destin!
Nu-l turburați pe-acest maharajah,
Ce-i caută sublimei patimi cheia:
"Am mai joc pân-oi muri, deci, șah!
Ba, într-un fel, mai mult! Și dup-aceia!..."

sonet de din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Adăugat de Mihai EnachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

îmi pot imagina

că viața este o închisoare imensă, fără șanse de evadare
și singura cale este moartea
fără regrete

dacă ai aflat deja ce inseamnă dragostea
poți avea o undă de regret
dar dragostea înseamnă mult mai mult

sunt oameni care strâng diverse lucruri materiale fără importanță
spre deosebire de ei, mie îmi place să las semne
ale trecerii. semne care se șterg greu

dincolo de viața asta consumată fără rost
au rămas o mulțime de cărți și cuvinte abandonate
dar cel mai mult îmi place să cred în urma pașilor mei prin amintirile altora

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Virginia Woolf: Dragă Leonard, să privești viața în față! Să privești întodeauna viața în față și să o cunoști așa cum este. În cele din urmă, să o cunoști. Să o iubești pentru ceea ce este, și atunci, să o părăsești. Leonard, întotdeuna anii dintre noi. Întotdeauna anii. Întotdeauna dragostea. Întotdeauna orele.

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Hasdeu

Serenadă

Știi tu de ce vântul,
Când seara e-un zvon,
Pădurii-i dă cântul
Și-i ține ison?

Știi tu ce murmură
În vorba lui iar,
Când unda sa pură
Se duce-ntr-o doară?

Porumbul sălbatec
De ce ciripește,
Când stă singuratec
Și-n rouă trăiește?

Micuțo, știi oare
Când clopotul sună,
Ce spune spre soare
C-un ton fără strună?

Și de ce suspină
Zefirul pe lac?
Ce spun – spre lumin㠖
Îngerii, când tac?

Natura în șoapte
Adesea cuvântă,
În zi sau în noapte
Iubirea-n ea cântă!

poezie celebră de , traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Și-atunci, ce e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre –
Deci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Iarba verde crește deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteas㠖
Căci aceasta-i viața noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toți va crește iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Traian Abruda

Prietenii din viața reală ignoră postările mele, așa cum și viața virtuală ignoră prejudecățile lor.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dimitrie Bolintineanu

Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare

Ca un glob de aur luna strălucea
Și pe-o vale verde oștile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Și pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Și recheamă dulce tinerii săi ani.
Viața noastră trece ca suava rouă
Când speranța dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viața lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci și argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Și în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală și le mulțumește
Și luând paharul astfel le vorbește:
— "Nu vă urez viață, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viața noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor,
Merită -l poarte spre rușinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge brațul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi și triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, ar vrea moară!
Astfel e românul și român sunt eu
Și sub jugul barbar nu plec capul meu."

poezie celebră de din Legende istorice (1865)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.00- 8.99 lei.
Gheorghe Gurău

Bătrânul din mine

Când viața mi se scurge-încet, încet
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Nu sunt de felul meu un păcătos
Am trupul plin de răni, fără folos...

La vârsta mea se-adună anii stând
Ca să-i alung eu nu mi-am pus în gând
Las scris posterității pe-un bilet
viața mea se scurge-încet, încet...

Nu pot ca s-o opresc în loc nicicum
Ar fi-n zadar, știm totul este fum
Motive am pentru a fi discret
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret...

O glumă bună mi se pare-a fi
Ca trăiesc ferice zi de zi
Am sufletul ca de un vierme ros
Nu sun de felul meu un păcătos...

Și chiar de-ar fi, mă exprim așa
Cui folosește astăzi a visa
Sunt prea bătrân a fi invidios
Am trupul plin de răni, fără folos...

Am trupul plin de răni, fără folos
Nu sunt de felul meu un păcătos
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Când viața mea se scurge-încet, încet!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Daca as sti

Dacă aș ști -n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aș ști -n loc de lună-i
O farfurie peste nori;

Dacă aș ști -n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aș ști -n fiecare zori de ziuă
viața nu-i pentru noi doi.

Pământul eu l-aș părăsi
M-aș îndrepta spre soare
Dacă aș ști tu nu știi
Când nu te văd mă doare.

Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieții zace
Ar fi mult mai ușor de răscolit
Dacă aș sti nu m-ai părăsit.

În fine, dacă-aș ști -n lume
O alta nu va exista,
Voi ști toate sunt pe bune
Că doar tu ești aleasa mea.

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marguerite Yourcenar

Viața este și vis și fiziologie și morală, dar și ceva mai mult decât toate acestea la un loc. Viața este chiar viața! Singurul nostru bun, și singurul nostru blestem. Trăim! Fiecare dintre noi avem viața noastră, unică, determinată de întregul trecut, asupra căruia nu mai avem nicio putere, și determinând, la rândul ei, oricât de puțin, întregul viitor. Viața noastră...! Nu e decât a noastră, irepetabilă și de neînțeles pe deplin. Iar ceea ce spun acum despre viață ca întreg, aș putea spun despre fiecare clipă a ei.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Alexis sau Tratat despre lupta zadarnica. Lovitura de gratie" de Marguerite Yourcenar este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -39.00- 15.99 lei.

Viața noastră e un mit

Mă uit în depărtare
Și văd lumea e mare,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.

Încerc fac un pas în față
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greață,
Dar n-am frică de moarte.

Merg acasă și zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuși e speranță falsă,
De ce mă mint eu pe mine?

Tineretul iese-n drum
Vor lupta și vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.

De ce să crezi iar în povești,
Să crezi că-i ușoară viața,
Acum te naști și sigur ești
Un om făr' de speranță.

Acum viața noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii și rele.

poezie de (4 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gigi Stanciu

Apă și foc

Hai să ne jucăm un joc:
apă și foc,
eu îmi ascund sentimentele,
tu mi le cauți,
când ești aproape să zici foc,
când ești departe zici apă;
tu îți ascunzi sentimentele,
eu ți le caut,
zic întotdeauna foc.
Hai să ne jucăm un joc,
țină cât
toată viața
și
toată moartea
la un loc:
apă și foc,
foc, foc...

poezie de
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Leliana Rădulescu

Fără copilărie

Noi nu ne mai naștem copii;
De-o vreme, ne naștem bătrâni:
Un cumul de zile pustii,
O mare de oameni păgâni!

Candoarea-i pierdută pe veci,
Nici jocul nu ne mai e joc,
Doar spini și noroi pe-unde treci,
N-avem, unii de alții, loc!

Și oriunde semeni iubire,
Răsare neghină și ură,
Luptăm între noi, în neștire
Și-avem numai fiere în gură!

Nici neaua nu e ne-ntinată,
Nici crinul nu-i imaculat,
Doar timpul învârte de roată,
Nu-ncepi, s-a și terminat!

Ne trage de sfori Dumnezeu,
Conștiința, sperând trezească,
Dar zborul ne e tot mai greu:
Aripi au uitat să ne crească!

Nici ochii nu-s limpezi și vii
Și-abisul vrea viața s-uzurpe;
Noi, bieți trecători străvezii,
Pe malul ce stă să se surpe!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook