Amabilităţi

Descoperindu-şi, bietul, rostul
Din fire antiviolent,
A tot făcut mereu pe prostul
Şi a ajuns în... Parlament.

epigramă de Vasile Plăcintă din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care face pe prostul

Tot făcând mereu pe prostul,
Când avea şi n-avea rostul,
Urmărindu-l ghinionul
Şi fugindu-i neuronul,
Într-o zi rămase-aşa:
Prost sadea.

hexagramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (9 ianuarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Plăcintă care ne promite plăcintă bună

Eu de azi consum plăcintă
Dacă-i bună, n-o fi dramă,
Sper ca el să nu mă mintă
Cum o face-n... epigramă!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul citesc: prostul a făcut, prostul a dres, prostul s-a născut. Dar niciodată, proasta.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni

Un guvern mai priceput,
N-am văzut. Să mor.
Din popor el a făcut...
Ţap ispăşitor.

epigramă de Vasile Plăcintă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autogustare

Unii-n viaţă mă alintă
Chiar cu numele Plăcintă,
Alţii-mi spun epigramist...
Deci exist!

epigramă de Vasile Plăcintă (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertisment

Când în epigramă-i pun la ţintă
Pe duşmani, le spun, că am destui:
Cine-l va atinge pe Plăcintă,
Fi-va... vai de cozonacul lui!

epigramă de Vasile Plăcintă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrijorare

Cum toate-n viaţă au un cost
Şi toate îşi urmează rostul,
Eu am ajuns atât de prost,
Că nu mai pot să fac pe prostul!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideal

Fetele siliconate,
Sunt mereu preocupate,
Să îşi împlinească rostul:
Musai să găsească... prostul...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul nou cu "bucurie" - Andrei Plăcintă, fiul Sorinei Plăcintă, senator PD-L, este cercetat pentru tentativă de omor

"Copilaşul" cel iubit,
Cum Sorina îl alintă,
Mamei lui i-a pregătit,
(Nă)răvaşul din Plăcintă.

epigramă de Mike Farkas (7 decembrie 2010)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă îndoiesc, deci... gândesc

Nu ştiu dacă îşi au rostul
Minţile de cuget pline,
Când, în lumea noastră, prostul,
Azi, o duce mult mai bine.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

În prostia lui deşartă,
Din care-a făcut o "artă",
Prostul astăzi se socoate
Înţelept ca şi Socrate.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

De când amicii mei susţin
Că adevărul stă în vin,
Mă tot întreb şi eu, ca prostul:
"Justiţia-şi mai are rostul?"

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Examen la teatru"

Georgică fiul silitor,
Râvnea din sufletu-i curat
Să intre-n lume om titrat
Sau mai precis, un bun actor
Şi dând examen, silitor,
Să-şi vadă visul a-ncercat
Iar soarta s-a înduioşat,
El reuşind triumfător
Dar bietul nici nu a ştiut,
Succesului cam care-i "costul"
Doar proful, mult satisfăcut,
Găsise reuşitei rostul:
-Niciun actor n-am cunoscut,
Să poată face-aşa pe prostul!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Nu tot prostu-i prost de-l doare,
Altu-i prost din întâmplare
Şi prostia-i şi mai mare.
Prostul n-o simte, se pare!

epigramă de Ionel Stoiţ din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine...

Cu tine am fost amabil,
dar eram nefericit,
s-a produs, inevitabil,
inefabilul sortit.

Eram veseli ca beţia
ce produce aroganţă
şi amabili ca mândria
copleşită de speranţă.

Ne-a tot pândit nenorocul,
piaza rea deznodământ,
n-am ştiut unde ni-e locul,
nici n-am făcut legământ...

Nicicum nu doream trufia
şi modest treceam prin viaţă,
niciodată semeţia
nu dă omului prestanţă.

Eu eram poznaş din fire,
mucalit, precum te ştiu,
n-ai dat semn de fericire,
iar eu lătram a pustiu.

Hâtru, vesel şi glumeţ
eu m-acopăr de respect,
tu rămâi un nătăfleţ
amintit doar ca aspect!

Ai fi fost ştrengar hazliu
dacă ţi-ai fi ştiut rostul,
n-ai vrut să devii nurliu
şi-ai rămas în drum ca prostul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat carieristului

E necesar să-ţi umpli pieptul,
Şi să o faci că ăsta-i rostul,
Cu subalternii pe deşteptul,
Cu şeful, însă, tot pe prostul!...

epigramă de Ion Cuzuioc din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţul

I-a plăcut mereu să se distreze,
Se-ntâlnea adesea cu păcatul
Şi a hotărât să divorţeze,
Doar trăia demult cu... avocatul.

epigramă de Vasile Plăcintă din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema plăcilor bilingve

E o pretenţie firească,
La care, sincer, îi văd rostul:
Frumoasa limbă românească,
N-o poate învăţa tot prostul.

epigramă de Eugen Albu din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Zilnic facem constatarea
C-am pierdut în viaţă rostul
Fi'ndc-am răsturnat valoarea
Ca să iasă-n faţă... prostul!

Că acuma, bunăoară,
Prostul nu mai este,, cool",
La oraş ca şi la ţară,
Dacă nu e prost destul!

Azi, cum pe chituci e şcoala,
Pe acest,, picior de plai"
E la modă iar zicala:
,, Prost să fii, noroc să ai"!

Diferit de alte dăţi,
Poţi să faci, fără belele,
Trei sau patru facultăţi
Fără să te duci la ele.

Pot să facă, dând din coate,
Toţi acei ce au tupeul
Şi vreo două doctorate
Chiar de n-au făcut... liceul!

Vom scăpa şi de nevoi
Fi'ndcă ura şi prostia
Au venit din Vest la noi
Să salveze România.

Unii cred, naivi în toate,
Care n-au la creier cute,
Că tupeu-i calitate
Iar prostia... o virtute.

Prostul are, vasăzică,
Îndrăzneală şi tupeu
Însă dânsul n-are frică
Nici măcar de... Dumnezeu!

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul şi femeia au nevoie unul de celălalt. Bărbatul fără femeie nu-şi are rostul în viaţa asta. Dacă n-ar avea-o, cred că şi-ar desena una pe un perete şi s-ar uita la ea ca prostul până ar ameţi!

Vasile Şeicaru în interviu (26 martie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!