De primăvară
Din streșini lăcrimează gheața
De palma vântului atinsă
Și înviorată-i dimineața
Când gura gerului e-nchisă.
Scăpată firea de zăpadă
Când soarele sărută geamul
Și-un ghiocel iese să vadă
De nu cumva-nverzit-a ramul.
Pe garduri gureși guguștiucii
Înadins își întețesc gâlceava
I-ascult și gândurile-mi negre
Se risipesc în vânt, ca pleava.
E-un zvon de vrăbii guralive
Și gârlele se-ntrec în clocot
Iar mânjii bolți-n înserare
Se tachinează-n vesel ropot.
Se hârjonesc zburdalnici miei
-Vag firul ierbii se ițește
Cu toporași și cu brândușe
Natura iar se primenește.
Fuior de abur izbucnește
Din reavănul miros de glie
Și-un ciripit sfios solește
Gingașul tril de ciocârlie.
Pe-ntreaga fire e stăpână
Fără tăgadă primăvara
Și zile calde or să vină
Să înverzească-ntreagă țara.
O, Doamne, mulțumescu-ți, dară,
Pentru-acest nou belșug de soare
Și, rogu-te, fă să răsară
Speranțe noi în fiecare.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre primăvară
- poezii despre Soare
- poezii despre țări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre vrăbii
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
Citate similare
Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
Văzând abur cald cum iese, din pământ, ca un fuior
Cresc în piept dorințe tandre și-mi simt sufletul ușor.
Mânjii bolții, în hârjoană, rând pe rând, în zi se trec
Și mă îmboldește gândul, într-o doară, să-i întrec.
Ploi de stele scaldă noaptea... Tainic, Universu-ntreg,
Preamărește primăvara și de ce, pot să-nțeleg...
Neclintit, Divinitatea, ne insuflă gând duios
Și orice suflet, cât de sumbru, redevine iar frumos.
Primăvara-i anotimpul cu parfumul cel mai pur,
Ce reinventează viața - cu smarald și cu azur;
Unde ești, copilărie, cu zburdălnicia ta
Să simt, iar, cum mă veghează ca o mamă, steaua mea?...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- poezii despre înălțime
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sărut
Sărută cerul iarăși dimineața.
Sărută ochii, rozele și gheața
din viața plină de "te iubesc"
șoptit incet, căci, doar trăiesc...
Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul și-un oftat tăcut
din pieptul unei nopți de vară
uitată-n briza rece și amară.
Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase și mistere sumbre
din vinul vieții ce se scurge-n agonie
și-al tinereții pierdute pe vecie.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre vin, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre tinerețe, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Sărut 🌸
Sărută cerul iarăși dimineața.
Sărută ochii, rozele și gheața
din viața plină de "te iubesc"
șoptit încet, căci, doar trăiesc...
Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul și-un oftat tăcut
din pieptul unei nopți de vară
uitată-n briza rece și amară.
Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase și mistere sumbre
din vinul vieții ce se scurge-n agonie
și-al tinereții pierdute pe vecie.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut 🌸
Sărută cerul iarăși dimineața.
Sărută ochii, rozele și gheața
din viața plină de "te iubesc"
șoptit incet, căci, doar trăiesc...
Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul și-un oftat tăcut
din pieptul unei nopți de vară
uitată-n briza rece și amară.
Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase și mistere sumbre
din vinul vieții ce se scurge-n agonie
și-al tinereții pierdute pe vecie.
6 iulie- ziua internațională a sărutului
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni primăvara
Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Și colțul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit și-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veșnicie.
Căldura va țâșni și ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai, încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.
Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră, iarăși, viorele
Așa cum o făceam de-atâtea rânduri.
Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu fața arsă și năucit ușor de soare
Și cu toate zările pe umeri, fluierând.
poezie de George Pena (8 martie 2009)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre tată, poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre mamă sau poezii despre câini
Rondelul primăverii
Râurește vremea fără de tăgadă
Peste natura ieșită din hibernare
Ce, după armistițiul de zăpadă,
Se pregătește iar de sărbătoare.
Soldații iernii cad în ambuscadă,
În războiul exploziv de culoare,
Dar vremea curge fără de tăgadă
Peste natura ieșită din hibernare.
Soarele trimite salve-n canonadă
Iubirea și speranța iau amploare...
Păsările juruiesc întruna-n serenadă
Prin livezile cu frunțile în floare.
Bucură-te, acum, inimă iubitoare,
Căci vremea râurește fărꞌ de tăgadă!
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre război, poezii despre păsări, poezii despre natură, poezii despre inimă sau poezii despre iarnă
Rondelul primăverii
Se-ntrec în cântec guguștiucii,
Ne-anunță ei pe noi, uitucii,
Că am uitat de primăvară
Și, iată, e prezentă iară.
Plouă cu picuri de chitară
Ce bat discret, la geam, spre seară,
Se-ntrec în cântec guguștiucii,
Ne-anunță ei, pe noi, uitucii.
Senină, floare-albastră, rară,
Ici, colo, codrul îl presară,
Dansează mâțișorii luncii,
Ies ghiocei cu frunze lucii
Se-ntrec în cântec guguștiucii...
rondel de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre păduri, poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre ghiocei, poezii despre frunze sau poezii despre dans
Primăvara
Cioc-cioc-cioc bate-n fereastră,
Cin' să fie, cin' să fie?
A venit o ciocârlie,
Primăvara să vestească!
În stoluri se-ntorc cocorii,
Graurii-s din nou prin vie,
Cioara, tot voind să stie
Stă cu ochii-n largul zarii.
Mierla, măcăleandrul, stârcul
Harnici cuiburi își refac,
Vesel, cântă un brotac
Vrând să le mărească sârgul.
Grangurul și cu cinteza
Recitalului dau curs,
Tulburându-i, în ascuns,
Doamnei bufnițe, asceza.
Rate, gaște,-s iar pe baltă,
Cuiburi fac în stufărișuri
Strângând paie și frunzișuri,
Sub pereți de iarbă-naltă.
Curge albastrul din cer
Și se scurge-n ciocârlie,
Cântec, soare-i peste glie,
Primăvara-i un mister.
poezie pentru copii de Valeria Tamaș (2011)
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hărnicie, poezii despre ciori, poezii despre bufnițe sau poezii despre albastru
Urătură CZ-17
Mâine azi ce mai cotează
trage plugul încă-o rază
din noi să răsară cerul
și din noapte adevărul
Căci s-a săturat românul
să strângă în palme fumul
ca din pungă să-i răsară
euroi cu frunza rară
Doamne ne-nvârtim în cerc
c-o tangentă am s-o dreg
să vadă Sfântul Vasile
ce visez de-atâta zile
O să-mi dea iar foc la mască
Anul Nou ca să re-nască
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre Vasile, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre sfinți, poezii despre prezent sau poezii despre măști
Natura noastră
Soarele ne sărută iară,
Astăzi pentru puțin timp,
Norii, vor din nou să piară,
Albastrul cerului cel scump.
Picături fine ușor apar,
Dar ploaia nu vrea să vină,
Ea trebuie, dar e-n zadar,
Că vine din nou ca o balerină.
Se simte parfumul de liliac,
Ce-a stat adormit în tufe iar
Și seceta revine ca un maniac,
Ce face ca totul să fie un nou amar.
Ne simțim că nisipul în clepsidră,
Dar vai de noi când se întoarce,
Capul nostru înoată ca o vidră,
Gândul că natura se pierde nu ne dă pace.
poezie de Eugenia Calancea (8 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre somn, poezii despre pace sau poezii despre nori
Apocalipsa de fiecare zi
... Și în neștire, se petrec de toate
În țara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta țării bate
La toate cele, Cerul parcă-i surd.
Doar vești năprasnice se-aud din zare
Și-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În țara asta și-au făcut cuibar.
Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide piețe,
Doar fețe împietrite întâlnești...
Și -aștepți ca toată firea să înghețe
De încrâncenarea firii omenești.
Sălbatică și dură e natura
În țara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Și-njurături azvârle toată gura
Și toată țara, pare-se, a căpiat.
Nici pruncii nu mai poartă-n ochi seninul,
De parc-ar ști ce răi sunt cei mai mari;
De parcă de la piept sug doar veninul
Și răului-i sunt tineri emisari.
Pe dos sunt toate, lumea e întoarsă
Pe dos în veacul ce se-arată strâmb...
De bunătate, firea pare stoarsă
Și doar năprasne poartă în carâmb.
Și-așa, în neștire, se petrec de toate
În țara asta, plină de absurd;
Ne mor speranțe-abia înfiripate
La toate-acestea Cerul pare surd...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre gură sau poezii despre gheață
Ghiocel
Cine mi te-a rupt din soare,
Floare albă, floare rară
Și mi te-a adus în cale
La-nceput de primăvară?
Cine de sub pătura albită
Își dorește să răsară,
Să vestească primăvara
La toți oamenii din țară?
De sub stratul de zăpadă
S-a ivit o mândră floare,
Cu petalele albite
Și la corp cam subțirică.
Apărută din nămeți,
Ca o fată din povești,
Dar cu nume de băiat,
Este un ghiocel curat.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre mândrie, poezii despre flori, poezii despre curățenie sau poezii despre corp
Zvon de primăvară
Zvon de primăvară
Zvon de primăvară,
Simțim pe afară,
Acum neaua se topește,
Că soarele o-ncălzește.
Covor de brândușe,
Mândre, jucăușe,
Și albi ghiocei
Răsar pe alei.
Frumoși toporași,
Mici și drăgălași,
Tremură-n grădină
Mângâiați de albină.
Roșii, galbene lalele
Ȋnfloresc și ele
Ȋn adierea vântului
Duc mireasma dorului.
Gingașe zambile
Ca niște copile
Cu parfumul lor
Cel îmbătător
Zâmbesc la soare
Parcă-i sărbătoare!
Pomii înfloriți
Mai împodobiți
Cu miresme alese
Așteaptă mirese.
Harnice albine
Duc, iar, în stupine
Dulcele nectar
Din al lor hotar.
Totu-i veselie!
Pe deal și câmpie,
Drăguți mielușei
Zburdă acum și ei.
Păsările toate
Ciripesc în cor.
Că e primăvară
Feeric decor!
poezie de Jumolea Alina (24 februarie 2022)
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre albine, poezii despre zâmbet, poezii despre zambile sau poezii despre roșu
Primăvară
Ghicește-se prin strai de ceață
Un fir de aur surâzând...
Cu barba-i strălucind de gheață
S-a trezit streșina plângând.
Se simte miros de pădure
Mireasmă reavănă de lut -
Și plâng și dealurile sure,
Iar muguri mustăcesc tăcut.
Se azvârl din cuiburi vrăbii calde
Prin ceața deasă chicotind
Veni-va vremea să se scalde
În praf de țărnă dogorind.
E un soi de tandră veselie
Prin curțile mustind de glod...
Iar s-aud triluri pe câmpie
Și vântul suflă mai slobod.
În inimă tresar imbolduri
Uitate, parcă, de-un văleat
Și înghițind cu grele noduri,
Mi-e dor să fiu de soare beat.
Mi-e dor de verde și de soare
Mi-e dor să mă mai simt copil,
Să sorb din ochi albastra zare
Țărâna s-o sărut umil.
.. Din cer coboară primăvara
Golașă dar cu trainic rost
Și va goni, domol, răceala
Și pâcla iernilor ce-au fost...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Renaște natura
Vin brize calde purtate de vânt
Și apa intră în pământ,
Mă păcălești tu primăvară
Că sunt muguri din nou afară.
Ciripesc păsări în grădină
Stau și ascult în surdină,
Florile sunt în reînviere
Și vor ieși în premiere.
Inima mea vrea primăvară,
Dar trebuie să fie și flori afară,
Razele soarelui vin prin geam
Și trec ușor printr-un ram.
Iese la iveală un suflet înghețat,
E un ghiocel ce a renunțat
Și cred că încă îi este frică
Pentru că are încă inima mică.
Mă rog de tine primăvară
Să fie frumos afară,
Să renaști din nou natura,
Să vină din nou aventura.
poezie de Eugenia Calancea (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păcăleli sau poezii despre muguri
Vara din noi
E zarvă-n crâng, de cum se-mbie zorii,
Oceanul verde-albastru scaldă firea;
În taină, macii plămădesc iubirea,
Pe-a zilei scenă se întrec actorii.
Căldură mare bântuie prin oase,
În firul ierbii, ostenite gânduri,
Iar tu înșiri poeme rânduri-rânduri,
Dând vină pe-a văzduhului vântoase.
Pe note-nalte cânți a înserare;
Salcamu'-n floare, confident de-l crezi,
Te uită cât se-înalță, cum mai doare
Amurgul picurat în ochii verzi.
O vară e în noi - și-n fiecare
Și nu-i totuna de-o câștigi, ori pierzi.
poezie de Valeria Merca (iunie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre ochi verzi sau poezii despre ocean
Întâi martie
Azi, arhanghelul luminii
A coborât peste țară.
A vestit pe toți românii
Că iar este primăvară.
Că văzduhul e deschis
Zborului spre înălțimi.
Să ne plimbăm e permis
Prin parcuri și prin grădini.
Copacii au înverzit,
Florile au înflorit,
Soarele ne încălzește,
Natura se primenește.
Lumina este stăpână,
Zarea e de necuprins.
Peste țara mea română
Primăvara a învins.
poezie de Dumitru Delcă (1 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre România, poezii despre zbor sau poezii despre plimbare
Baladă de sfârșit de an
S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Și-un ger ce sfarmă piatra învăluiește firea
Șiun An Nou se arată căci asta-i e menirea.
Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează
Căci asta-i noaptea care va ține firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferință, tristețe și durere.
Mulțimi cu brațe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Și gerul se-ntețește cu aspră-ncrâncenare
Și toată viermuiala miroase-a-nmormântare.
Cuprinsă-n negre gânduri ființa mea zorește...
Deodată-n colțul străzii ceva mă împietrește:
Pe-o bancă stă nebuna ce-ntregul târg o știe
Slinoasă e și știrbă și roasă de beție.
Nu râde și nu urlă, nu înjură și nu cântă
Și nefiresc de dreaptă-i statura ei plăpândă
Nu simte sau nu-i pasă că gerul stă s-o-nghețe
Spre alte orizonturi țintește cu tristețe.
Pe-alături, trecătorii, pășesc fără să vadă
Cum stă înțepenită statuie pe zăpadă
Și râd cu nepăsare urându-și "La mulți ani!"
Și alte vorbe goale ceva legat de bani.
Tăcută stă nebuna deși nu-i stă în fire
Și adânc mă înfioară sticloasa ei privire
Doar câțiva câini în juru-i cu grijă o veghează
Privirile lor calde cu milă lăcrimează.
E trist când câini-s oameni și oamenii sunt câini -
Dar câinii-au libertate și oameni-au stăpâni...
Un gând mă mustră iute: " Hai nu te crede domn
Și nu te mai preface nu ești decât un om!"
Cum scârțâie zăpada, sub pasu-mi clătinat!
Plecând, mă simt, deodată, umil și rușinat...
Din urmă mă-nfioară un urlet a pustiu
Ce-ngheață și mai tare văzduhul vinețiu.
... Cum vorbele sunt păsări - ce foarte iute zboară,
O veste se-ntețește în târg, așa, spre seară...
Firesc o spun cu toții, pentru că le-e totuna:
Cum că, de frig și foame, în ger, s-a stins nebuna.
E Anul Nou prilejul de-a ne ura "Mulți Ani!"
Și de-a rosti obsesii legate de mulți bani...
Din ceruri luminoasă și știrbă râde luna
În raza-i înghețată s-a-ntruchipat nebuna.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre tristețe
Gând în primăvară
Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolții cerești în palid asfințit,
Vânt cald răsuflă și-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.
Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aș adăsta.
Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri
De ce mi-e dor - nici nu mai știu măcar.
Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări
Și sufletu-mi aș vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.
Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Și hornuri nu se află fumegând...
O, cum m-au nins zăpezile și anii -
A-primăverii șoapte așteptând!
În ciripit de păsări, la chindie,
Răsare firul verde-al ierbii, crud
Dar nu mai vreau să știu ce-o să mai fie -
Nici de speranță nu vreau să aud.
Curând porni-voi spre alte meleaguri
Senine, poate, n-am de unde ști...
Și alții vor veni să stea pe praguri
Și alte vieți, pe-aici, s-or rostui.
Cu nouri albi, zburdând pe bolta-naltă,
Se duc și anii noștri-n zbor ușor;
Din viața asta trecem în cealaltă,
Purtând poveri de doruri ce ne dor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Sfânta primăvară
Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-și arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea
Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltărețe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau binețe.
Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie sau poezii despre cereale