Unei bigote care a păcătuit
Atâtea clipe s-au topit,
Precum în lumânare ceara;
Cum oare de s-a rătăcit
De turma Domnului, Mioara?!
epigramă de Ioan Târziman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre oi, epigrame despre lumânări sau epigrame despre ceară
Citate similare
Au trecut atâtea clipe
Au trecut atâtea clipe în zadar!
Nisipul în clepsidră s-a topit
Și timpul dintr-o dată s-a oprit
Căci sângerează iar... și iar... și iar.
La poarta unui vis a-ngenunchiat,
Bătrân și singur, trist și fără rost,
Uitând de timpul vieții lui frumos...
Și astfel suferința i-am aflat.
Au izvorât poeme de dureri,
Întunecare, lacrimi și suspin.
S-au risipit luminile de ieri!
De-acuma nici copiii nu mai vin.
Sunt obosiți, poate prea mult le ceri...
S-au dus în grabă, vezi, atâtea ierni!
rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre poezie
- poezii despre nisip
- poezii despre lumină
Rondel eminescian
Nostalgic scriu la lumânare
Și ceara plânge-n scrisul meu;
Suspin și-l cânt pe-acela care
A fost și fi-va Prometeu.
...
O mică flacără e-n stare
S-amestece idei cu seu;
Nostalgic scriu la lumânare
Și ceara plânge-n scrisul meu.
...
Un pâlpâit, o ezitare
Și tot ce fac devine greu,
Pe cer LUCEAFĂRUL răsare
Sclipind duios în timp ce eu...
.................................
Nostalgic scriu la lumânare.
rondel de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumânări
- poezii despre idei
- poezii despre foc
- poezii despre ezitare
- poezii despre devenire
- poezii despre ceară
- poezii despre Prometeu
- poezii despre Mihai Eminescu
Atâtea priviri
Nu mai plouă
ni s-au uscat și ochii
de atâtea priviri
de atâta așteptare
din zăduf
până-n apus
apa
a uitat să mai vină
pe aripi de vânt
și totul
rămâne pe loc
nici nopțile
nu mai răsar
nici zilele
nu mai apun
căci soarele
s-a topit
și s-a scurs pe pământ
lăsând fântânile
doar în nămol
nu mai crește nimic
nici umbra pe zid
în piatra aceasta
numită
timp fără ochi
în care totu-i permis
dar în special
traiu-n culise
nu mai plouă
ci doar cu cărbuni
pe care i-aduni
cu amândouă
privirile
ochii
ni s-au întors în izvoare
oare
mai este mult
până departe
ne pierdem cu firea
căci moartă-i iubirea
și doar prin instincte
ne mai menținem
omul
ființa aceasta ciudată
ce alunecă
printre izvoare
limpezi sau...
09-05-03
X X X
Ni s-au șters imaginile
din oglinda aceasta
numită
timp
ochii
ne fierb în orbite
neștiuți
căci totu-i
fărâme
cu pași de nisip
ne cățărăm pe nimic
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (9 mai 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre instinct sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mărțișor, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre gânduri sau poezii despre generozitate
Oaia răzleață crede că s-a rătăcit turma.
aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre oi
Lacrimi de ceară
Curg lacrimi calde dintr-o lumânare,
Îi pâlpâie lumina printre umbre,
Iar tu îmi stai ascunsă într-o stare,
În care nepăsarea te pătrunde.
Îți joacă forme negre pe pereți,
Le urmărești însă n-ai vrea să fie
Și te întrebi de oare nu repeți,
Greșeli precum acela ce nu știe.
Mai e puțin, lumina ei se stinge,
Iar altă lumânare nu mai ai,
Te uiți la ea cum ceara se prelinge,
La fel cum curge-o lacrimă din rai.
Te tot gândești, îți va fi întuneric,
Nu știi de vrei să dormi, de vrei să nu,
Privești spre cer, sunt stele, e feeric
Și una-i vrea să fii, de poți, chiar tu.
Îți plâng din lumânări lacrimi de ceară,
Adememenite parcă de firesc,
Căderea lor nu pare să te doară,
Dacă nu-ți curg din trupul omenesc.
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre somn, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre plâns sau poezii despre negru
S-au spulberat
S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate și asta mi se pare?
S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simțind mâhnirea?
S-au spulberat zările-nalțe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat și multe alte,
Pe care nu le mai știu eu?
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas
Prăznuirea eroilor
PRĂZNUIREA EROILOR
În cimitirul satului,
la Înălțarea Domnului,
eroii sunt comemorați
într-un pomelnic adunați.
Clopotele dau trezire,
de-a Înălțării vestire.
Spre a morților odihnă
cântă sobor fără tihnă.
La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiție creștină,
cu merinde și lumină.
De la urmași ce i-au iubit,
spre cei morți se-nalță spirit,
cu lacrimă arzătoare
ca ceara din lumânare.
Sufletele lăcrimează,
când preoții tămâiază
mormintele celor jertfiți,
la Înălțare prăznuiți.
Dar e nădejdea tuturor,
că învierea morților
aduce viața veacului
în ruga credinciosului.
În conștiințe renaște
tradiție de la Paște
cu-a Domnului Înălțare
la a Tatălui chemare.
Unicul Fiu al Domnului
să stea de-a dreapta Tatălui,
Duhul Sfânt cu Fiul vine,
de-a fi-n veci, Sfânta Treime.
Iar cum Hristos a înviat
și la ceruri S-a înălțat,
credința e-nălțătoare
și după ce omul moare.
*Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre eroism, poezii despre creștinism, poezii despre tradiții sau poezii despre sfințenie
Am omorât ciobanul, i-am alungat câinii. Și acum ne mirăm că turma s-a rătăcit prin jungla globală.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre câini
Recoltă
Pe când s-a copt porumbul tot
Și programarăm recoltarea,
Atâtea ciori s-au strâns pe lot,
C-au speriat... sperietoarea!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre recoltă, epigrame despre sperieturi sau epigrame despre ciori
Unei anume doctorițe de la Policlinica cu plată
Eu o știam de altă dată,
Avea prestații mai modeste...
Acuma mi s-a spus că este
La Policlinică, cu plată!
epigramă de Ioan Târziman din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre plată, epigrame despre modestie, epigrame despre medicină sau epigrame despre medici
A nins...
A nins cu-atâția morți în iarna asta!
Pe buze mi s-au cumințit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.
A nins cu fluturi peste sânge
Și oasele s-au cumințit.
Nu, nu s-a plâns și nici nu se va plânge
Pentru cenușile aprinse-n noi, ce s-au topit.
Zăpada s-a purificat, priviți-o
Și nu se mai topește când o calci,
Mi albă decât albul de pe suflet
Pe care-l ții în tine adânc și-l taci.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre ninsoare sau poezii despre naștere
Ploios
Picură iar, cu bile ce se sparg peste necazuri noi,
Ca-ntr-un masaj benefic să adoarmă gânduri,
De la eșecuri, amânări, când nu mai merg zilele ploi...
Ce n-au mers niciodată de altfel, în atâtea, atâtea, atâtea rânduri.
E precum salt, când bați cu pas elanu-n groapă
Și-n loc de zbor te frângi rănit, întins pe sol,
Când încercări s-au terminat, orice speranță șchioapă
Și iar și iar, la linia de start, e numai vid, e gol.
E contra firii, a naturalului, cum picurii din nori,
Ce grei cum sunt se înalță în caier și se desfac flocoane
De alb imaculat, se murdărind în gri, adeseori...
Cum oare ghinion nu poate și el să se evapore-n broboane.
De rău s-ar putea stoarce, cum ce-i murdar se spală
Și, pus la vânt, cum visul, s-ar aroma balsam...
N-ar mai fi deznădejde, leac ar fi de-orice boală
Și tot s-ar șterge, pur, cum ploaia în pic... pe geam.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfârșit sau poezii despre nori
* * *
cât despre un țurțure
fără gheață
s-a topit
și s-a topit...
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri sau poezii despre gheață
Intrat în întuneric
te poți rătăci cum m-am ră
tăcit și eu și umbrele
umbrele care mă urmăreau
mă însoțeau peste tot
s-au pierdut în întuneric
nici ele nu vedeau
prin negură rătăcind
cu fricile noastre, cu te(a)ma
de necunoscut
s-au rătăcit de mine, s-au rătăcit
de ele
chem fericirea să mă scoată
din întuneric să mă inunde
să mă în
torc firul de unde
am fost rătăcind
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre fericire
O viata
M-am rugat Domnului sa-mi dea
Din vesnicia Lui, secunda mea
De vis, de dor si nimanui
Sa nu-i spuna de-al meu zbor.
M-am rugat Domnului sa-mi puna,
In sufletul trist macar o stea,
Ca ochii nu mi s-au facut tarana,
Sa-mi aminteasca ca exist asa.
M-am rugat Domnului sa-mi spuna,
De ce cateodata iubirea moare
De ce tristetile se-aduna
In stoluri mari sub soare.
Nu pot sa le prefac in huma
Mi s-a deschis oare o poarta
In Raiul meu, de timp uitat
Doamne, in viata-s doar o urma?
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre ochi
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la răsărit
Cu steaua-u călătorit
Și pe cale cum mergeau
Steaua 'nainte vedeau
Iar când stau de odihneau
Steaua încă așteptau.
Până la Irod au ajuns
Steaua-atunci li s-a ascuns
De aici dac-au plecat
Steaua iar s-a arătat,
Și au mers pân-au stătut
Unde Hristos s-a născut
Magii-atunci s-au bucurat
În peșteră au intrat,
Domnului s-au închinat
Ca unui mare-mpărat.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Crăciun
Rondel de Ziua Morților
De Ziua Morților în cimitire
Pioși aprindem lumânare
Și cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.
Pentru suflete în nemurire
Și cereasca îndurare,
De Ziua Morțlor în cimitire
Pioși aprindem lumânare...
Lumini mii ard pe altare
În liniște de mănăstire,
Suntem plini de mulțumire
Amestecată cu-ntristare,
De Ziua Morților în cimitire.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire sau poezii despre iertare
împrejurare epică
S-au cunoscut, s-au bucurat,
S-au dus în lung și-n lat, pe mare,
Dar bucuria s-a gătat
Cu epica împrejurare;
Ea într-un băț s-a agățat
Iar el, cu bățul scufundat
În marea baltă remușcare.
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre bucurie
Nu și-a ta iubire
Eu mă călătoresc străin
De toat-a ta iubire,
De mine e pământul plin
Și nu-i sunt împlinire.
Pierit mi-e graiul de atunci
Când m-ai sortit uitării ;
De-aveai în mare să m-arunci
Era mai acătării!
Pe ochi o ceață mi s-a pus
De multă lăcrimare ;
Precum venit-am, eu m-am dus...
De ce-ai vrut asta oare?
Cum Cerului să mă închin
Că-mi dat-a moștenire
Pământul cu atâtea plin
Dar nu și-a ta iubire?
Eu mă călătoresc supus
Atât cât mi-e veleatul,
Ca mine poate alții nu-s
Când vrei iubi pe altul.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre moștenire sau poezii despre Pământ