Cine ştie carte are patru ochi.

proverbe româneşti
Adăugat de Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie carte are patru ochi, iar cel ce navighează pe Internet are Ochi de ciclop: cunoaşte toată lumea.

aforism de Mihai Cucereavii (22 aprilie 2004)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel de ştie carte are patru ochi şi nouă minţi.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că...

Cine are carte
Are patru ochi.
Vede mai departe.
Dar tot dă în gropi.

epigramă de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie e bolnav - Tămăduieşte-l! Cine nu ştie, dar ştie că nu ştie, e neînvăţat - Învaţă-l! Cine ştie, dar nu ştie că ştie, e adormit - Trezeşte-l! Cine ştie şi ştie că ştie e învăţat - Urmează-l!

proverbe chinezeşti
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie carte, ajunge departe.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare de carte

cei din jur se aşteaptă să spui ceva inteligent
cine ştie că ai cămaşa ruptă-n coate sub pardesiu
degetele afară din şosete
şi că la această lansare de carte ai nimerit din greşeală
căutând doar un loc unde să bei o votcă pe datorie
ai fruntea expansivă
iar în ochi un licăr rece încercănat de prefăcută blazare
cocoloaşele foilor cu poeme şi romane
neapărat celebre
îţi saltă acasă supatul
nimeni nu te întreabă – nici tu
dacă ai mâncat astăzi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie carte, are parte... de ochelari.

Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu ştie iubi, nu ştie ce e poezia; cine nu ştie muri, nu ştie ce e viaţa.

citat din Alda Merini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte

Carte, eu te am în plan,
De mai bine de un an.
Astăzi mă întreb, fireşte:
Te scriu. – Cine te citeşte?

epigramă de Mircea Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cine ştie unde

Erai sau nu trifoi cu patru foi
găsit într-o livadă părăsită,
erai sau nu încântătoarea roză
de nimenea culeasă, de nimeni veştejită,
păzită de-o armată de ghimpi bine-narmaţi,
erai sau nu complicea iluştrilor bărbaţi
care veneau călare pe-o termită
de cine ştie unde,
din frunze sau din lemne,
doar să te vadă şi să-ţi facă semne.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Cât vezi cu ochii (1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câţi marinari e nevoie pentru un echipaj ?

Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu piraţii.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.

Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.

Straiul! Terţarola! Şcota! Fă sartul ăla-ncoace!
Mola! Noi nu ne vom întoarce!

Unul care are pe biceps tatuată
o inimă-n străpunsă de săgeată.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu boneţică de sugar,
talisman să nu se-înece.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu o sticloanţă de rom
să-şi clătească gura-n miez de noapte.

Doi cu patru ochi negri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Straiul! Şcota! Sartul! Terţarola!
La revedere ţărm! Mola!

Unul cu un albatros
să-i inspire-o poezie.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu o hartă secretă
ascunsă-n căptuşeala hainei.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.

Unul cu o vioară din lemn de pin
cu care să scârţâie la un delfin.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.

Straiul! Terţarola! Sartul! Şcota s-a întins cu brio!
Mola! Hei, ho! Adio!

Unul cu un sextant
să măsoare zarea.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu un metru de odgon
ca să prindă-n laţ furtuna!

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu inima grea
pentru-a înlocui ancora.

Doi cu ochii negri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Terţarola! Şcota! Sartul! Ţine de strai!
Mola! Am întârziat destul! Cu mareea, hai!

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de rodii

Azi o mână arămie
Despre mine vrea să ştie
Cine sunt, de unde vin,
Cărui Dumnezeu mă-nchin.

Îi răspund că-s dintr-o carte
Desprinsă pe jumătate,
Ochi de apă după ploaie
Zâmbitoare şi vioaie.

Mâna-ntinsă mă cuprinde:
- Spune, fără jurăminte,
Câte ploi ţi-au spălat ochii
De-ai rămas cu gust de rodii?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu e o carte scrisă într-o limbă pe care o ştie doar cine iubeşte.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stau şi mă uit cum frica amestecă
ruşii cu americanii şi cu extratereştrii
şi încă nişte milioane de chinezi.
Îi îmbracă în combinezoane albe,
le pune măşti pe figură.
Cine poate să spună că a privit frica în ochi
şi ştie cu cine seamănă.
Ochii se închid singuri
cu degetele de latex ale unor mănuşi
care în timpul liber fac teatru de umbre.
Un iepure pe un zid pare să ştie
toată istoria viitoare.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Patru crai pe dalbe mese
Patru crai
Alicant de sori se ţese
Drum spre rai

Patru crai colindă-n salbă
Patru crai
Ceara gîndurilor albă
Evantai

Patru crai sabie vie
Patru crai
Rotitoare herghelie
De cobai

Patru crai leagăn de rouă
Patru crai
Sarafan de lună nouă
Sorţii strai

Patru crai reflex morminte
Patru crai
Harul din potire minte
Fără grai

Patru crai dormind pe ape
Patru crai
Steaua lacrimii să-ngroape
Haide-hai...

poezie de Valeriu Stancu din Armurier de curcubeie
Adăugat de Diaconita Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine are carte, are parte?

O spun clar – m-ajută verbul,
Este perimat proverbul;
Cine are multă carte
Astăzi e ţinut deoparte,
Şi-s cinstiţi, cu multă fală,
Impostorii fără şcoală.

pamflet de George Budoi din În Ţara lui Invers (15 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru carte

(lui Ion Marin Sadoveanu)

Carte —
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te trezişi la mine-n casă
Intr-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-acelaşi veşnic
Şi suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Intr-un sfeşnic?
Carte —
Sora mea-nţeleaptă
Şi cuminte,
Spune-mi, cine
Ma sorti frate cu tine
Intr-o noapte fără lună,
Când —
Pe-aceeaşi cale dreaptă —
Ne trezirăm împreună,
Mână-n mână,
Ca-ntr-un raft de librărie
Unde numai dracul ştie
Ce te-aşteaptă?
Carte —
Sora de beţie,
De extaz
Şi nebunie —
Magică bijuterie
De cuvinte
Şi imagini
Mâzgălite pe hârtie
Cine te-mbrânci spre mine
Să te vinzi fără ruşine,
Ca femeile pe bani?

Carte dragă,
Nu ştiai
Că — oricine-ai fi —
Tu n-ai
Decât trei sute de pagini
Iar eu,
Trei sute de ani?

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie carte

Pentru-al ţării interes,
Când ne dăm, cu turma, votul,
Parcă recitim, expres,
Toţi, romanul... "IDIOTUL"!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschizând calculatorul pentru a vă răspunde, m-am oprit din drum pentru a verifica ceva într-o carte a Tatălui meu. Şi cartea s-a deschis de la sine la un trifoi cu patru foi, găsit de el şi pus în carte. De câte ori el călca într-o livadă, după câţiva paşi se apleca şi culegea un trifoi cu patru foi. Era aproape miraculos. Poate că şi acum e un semn bun, de început.

începutul de la Tatăl meu, Lucian Blaga de Dorli Blaga (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Avem prea puţini ochi
petru a vedea ce se întâmplă în spatele nostru,
avem prea slab auzul
pentru a distinge toate sunetele
şi cine ştie câte nu mai avem
ca să înţelegem cuvântul Domnului
şi înălţarea la cer.

Simţurile au şi ele limitele lor
de aceea unii n-au bun simţ,
dar toţi putem avea o dragoste
ca să ne menţinem între oameni,
să ne apropie
sau cine ştie,
să ne cucerească.

Lăsaţi-vă învinşi!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!