Catren Coşbucian

"Pe umeri păru-i curge râu"
Şi trupu-i pân' la brâu îl scaldă,
Iar ochii-mi lacomi, fără frâu,
Pe şolduri o dezmiardă...

epigramă de Barbu I. Bălan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel concesiv

Azi mă scoate iubi la plimbare,
Undeva... pe malul unui râu,
Numai noi şi scula din dotare,
Vom intra în apă pân' la brâu.

Pun şi eu virtutea la-ncercare,
Fie ce o fii... n-o ţin în frâu,
Azi mă scoate iubi la plimbare,
Undeva... pe malul unui râu.

Nu-i voi pune nicio întrebare,
La cât este Karlos de molâu,
Nu va îndrăzni atingeri, care,
Să mă dea păcatelor prin grâu.

Azi mă scoate iubi la plimbare.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilică 1

Pe umeri pletele-i curg râu
Ce blondă-ncântătoare...
Mi se ridică (pân-la brâu)
Ea-i dă o sărutare!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul loculiui părăginit

Căutat-am peste ani
Plopii mei de lângă râu;
Prin iarba până la brâu
Mă loveam de bolovani.

Am găsit doar doi castani,
Ce se-nălţau fără frâu...
Căutat-am peste ani
Plopii mei de lângă râu.

N-am văzut lanul de grâu,
Nici porumbiştea cu bostani;
Râul era... un biet pârâu,
Deasupra-i mişunau bâţani,

Când căutat-am peste ani.

rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul frumoasei

"Pe umeri, pletele-i curg râu...".
Cercei de-argint, cordon la brâu;
Păcat că are un păcat:
Că nu e fată, ci băiat!

epigramă de Nicolae Andronescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă, Doamne, de păcate

Într-un sat (dar nu-i dau nume)...
Nu i-ar fi nume de fală,
Vine să se spovedească
O femeie bătrâioară.

- Am păcătuit, părinte!
- Şi păcatu-i omenesc,
Însă pentru-a fi iertată
Două vorbe-am să citesc.

Apoi după toate astea,
Pentru marele păcat,
Fă mătănii, numai zece
Şi mergi la râu la spălat!

(Iaca, aşa făcu muierea,
Însă gura ei spurcată
Povesti ce-i zise popa
Şi află comuna toată.)
...........................................
E duminică. La slujbă,
Vine popa. Nimeni nu-i!
Cui să ţină dânsul predici?!
- Cântăreţ, auzi ce-ţi spui?!

Mergi şi cată preoteasa
Şi femeile din sat!
- Sunt la râu, Înalt Prea Sfinte,
Se îndeamnă la spălat.

Doamne, bată-le pedeapsa
De muieri! Ce fac la râu?!
- Precum ştii, vârtos se spală
Dezbrăcate pân' la brâu.

- Zici c-ar fi şi preoteasa?!
- Da părinte, da-i decentă!
Nu face decât gargară...
- Doamne, cât e de dementă!

- "Iartă, Doamne, de păcate!"
Zice popa. "Plec la râu!
Merg să fac şi eu o baie,
Sigur, numai pân' la brâu!"

Iar acum vă spun o treabă,
Şi vă rog să m-ascultaţi!
Nu faceţi ce face popa,
Dumneavoastră, dragi bărbaţi!

Haide iute, hopa tropa,
Fă ce face preoteasa,
Să nu faci ce spune popa
Până ţi-ai găsi aleasa!

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, Părinte

Auzi Părinte, am venit la tine, să-ţi spun ceva
Din oful meu, c-aşa mă doare.
Şi poate mă ajuţi c-o rugaciune dumneata,
Acum în prag de Sărbătoare.

Iubesc Părinte, un barbat. Pe-al meu?
Nu. E al nu ştiu cui.
Dar vede bunul Dumnezeu,
Că nu e vina nimănui.

Eu lupt cu mine şi aş vrea
Să nu-mi mai zboare gândul fără rost,
Dar poate faci Părinte dumneata,
Să fie totul cum a fost.

Nu pot eu face, draga mea.
Ce Dumnezeu a rânduit,
Rămâne scris in cartea sa.
Ce-i de iubit, e de iubit.

Aşa că du-te sănătoasă
Si-aruncă-ţi rufele în râu,
Te scaldă, ca să fii frumoasă
Şi nu-ţi mai ţine doru-n frâu.

Dă-i drumul, să se ducă-n zbor,
Iubeşte pân la ultima suflare.
Şi nu te plânge că ţi-e dor,
Curând, vei fi o... lumânare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis rupt

În amurgul rătăcit peste-ntinderea de ape,
Trece gându-mi obosit, prăvălindu-se-n cascade.
Şi prin stropii răsfiraţi înspre sălcii plângătoare
Străluceşte-un curcubeu răsărit după o ploaie!

În adânc apoi de râu, liniştit înspre câmpie
Noaptea-şi scaldă pân-la brâu, trup sub raza sidefie
Coborâtă din înalt cu mister de Lună Plină
Fără urme, fără glas doar cu zâmbet de regină!

Vino rază, mă dezbracă de nelinişti si-ndoieli
Pune-n suflet doar lumină, alungând ziua de ieri
Ca să fiu in zori de zi pregătită să înfrunt
Orice stavilă ivită.... orice vis in două rupt.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcut

Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primavară poate încolţim,
Şi ne dăm iaraşi marilor mulţimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.

Ochii mi s-au mărit de-atat amurg,
Şi sufletul la fel, de-atata noapte
Să fim dintre acei ce ştiu să rabde
Cum norii trec şi râurile curg.

Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu şi mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,

Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umărul

Dumnezeu
socotea
Dumnezeu ştia la perfecţiune desenul
dar avea o fantezie cumva
să diversifice
şi a poruncit
să fie omul cu trei umeri
să aibă unde-şi pune capul
omul fără umeri şi fără
destule tălpi
apoi a mai poruncit
să fie grija
(un fel de poezie aplicată)
acum
priveşte din Înalturi şi ascultă apatic ecoul
nostalgiei dintâi -
să poruncească să fie omul doar umeri
nenumăraţi umeri?
să mai ia din versuri şi
să le mute pe verso planşei unde stă
perfecţiunea desenului?
nu, acum nu
şi astfel apăru perspectiva
mântuirii

pentru asta
a trebuit să fixeze în cuie
singurul Umăr capabil să adăpostească
orice grijă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diviziunea muncii în rai

Eva, goală-n jos de brâu,
Spală rufele la râu;
Iar Adam - pornit pe rele -
Şoptea-n gând: -Ce pui de... lele!

epigramă de Alexandru Misiuga din ziarul "Viaţa Buzăului" (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Trecea nagoda peste râu,
din visul adormit plecată,
lăsând licornul fără frâu
să bea jăratec din covată.
Înaripat, precum era,
s-a ridicat la cer deodată,
părea un nor de mucava
întins pe cerul fără pată.

Ea l-aştepta sub un gorun,
descântec să-i aşeze-n cale,
din mâţişorii de alun
să-i facă frâu pe nicovale.
Din ghindele căzute jos
potcoave noi să-i făurească,
s-ntoarcă râul tot pe dos,
mirată apa să descrească.

Mantaua din zefir, pe mal,
să o ascundă-ntr-o găoace
când fiul nopţii din caval
îi va cânta să se dezbrace.
Iar ea, cuprinsă de delir,
să îl aştepte dezbrăcată,
licornul priponit c-un fir
să îi vegheze noaptea toată.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite cum... (O altă ea.)

Uite cum privirea-i hoaţă
Din braţe mi te înhaţă...
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, şi că mă pierzi.

Uite cum pielea-i mătase
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neştiind cât rău îmi faci.

Uite cum sărutu-i dulce
Vrea pe buza-ţi să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simţi,
Că dai aurul pe-arginţi.

Uite cum şoapta-i păgână
Speră-n suflet să-ţi rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă... uzi.

Uite cum trupu-i viclean
Te cere flămând, profan,
Iar tu, temător, nu vrei,
Să recunoşti! Şi tu pe-al ei...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un nebun

Tu, ca meştera Manole,
Podul cel clădesc, dărâmi,
Ale dragostei cupole,
Fără milă le fărâmi,

Să clădesc spre tine podul,
Stau în lacrimi pân' la brâu,
Cad de hundă ca nerodul,
Şi puterilor dau frâu,

Dar pe când ridic pilonul,
Unui pod spre malul tău,
Tu de grabă tai otgonul,
Şi mă laşi pierdut în hău,

Truda toată se îneacă,
În al vieţii trist tumult,
Plânge inima-mi zevzeacă,
Mintea nu mi-o mai ascult,

Ca nebunul stivui piatra,
Cu speranţa să ating,
Ţărmul unde arde vatra,
Şi cărbunii nu se sting...

Tu, ca meştera Manole,
Podul cel clădesc, dărâmi,
Ale dragostei cupole,
Fără milă le fărâmi!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce nu înfloresc bujorii
Sub bolta-nvăluită-n fum,
De ce sunt împietriţi cocorii
În norii grei de praf şi scrum?

De ce vibrează-n lacrimi lacul,
De ce nu-i grâul pân' la brâu,
De ce nu cântă pitpalacul
Şi-s decibeli scăpaţi din frâu?

De ce păşim pe ierburi împietrite
Şi-i roua roşie-n dumbravă,
De ce muşcăm din mere înroşite
În focul lacului de lavă?...

De ce? De ce? De ce?

Răspunsul vine dinspre viitor,
Departe nu-i, e chiar aproape,
Simţim, deja, un iz înţepător
Şi-o greutate pe pleoape.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se teme de broaşte, nu se scaldă în râu.

proverbe ruseşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instructorul şi ucenica lui

Ca jocheu de meserie,
O învăţa... călărie;
El ţinea iapa în frâu,
Ea-l servea cu poale-n brâu!

epigramă de Gheorghe Gurău (iulie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

pietrele se spală pe cap de ploi
ţăranii beau cafeaua cu ţuică
povestindu-şi naravul dobitoacelor

eu sunt un drum de întristare
pe care trec poaspăt potcoviţi caii
îmi aprind pe spinare scântei
roţile sapă-n margini un hat
în care se scaldă vrabiile câmpului
celelalte se scutură de praf

eu sunt o vulpe cu rană
cocoşii îşi dreg glasul în noapte
înfricoşaţi de tăcere
pe râu urcă peştii în salturi spre munte
pădurile au picioarele ude fără ochi şi urechi
soarele coboară de pe stânci printre arbori

ţaranii caută în inima lemnului cruci

cioplitorul sunt eu
cu barda şi dalta la brâu

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectică

Am învăţat de la izvor
că totul începe de undeva.
Am învăţat de la râu
că viaţa-i plină de meandre
şi nu se-odihneşte niciodată.
Am învăţat de la fluviu
să nu refuz niciun râu
dacă vreau să cresc.
Am învăţat de la mare
să nu dispreţuiesc niciun val
şi interesul egoist al sirenei,
iar, de la viaţă,
că totul curge ca o apă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNUI DIRECTOR

Tot poftind la poale-n brâu
Duce azi o viaţă-amară,
Că nu şi-a ţinut în frâu
Boala lui: o secretară.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi pune frâu la râu, nici oprire la menire.

aforism de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!