Între războaie, cenzura ia forma vasului în care e pusă, adică se tot schimbă o dată cu cei de la putere. Dar presa îşi face dreptate tot prin presă şi, când un ziar tace sau minte, celălalt vorbeşte şi spune adevărul.

Ioana Pârvulescu în Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai bun gazetari interbelici sunt cei conştienţi de diferenţele de suprafaţă şi asemănările de adâncime între carte şi ziar.

Ioana Pârvulescu în Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rivalitatea dintre carte şi gazetă, câştigă categoric, între războaie, gazeta.

Ioana Pârvulescu în Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârvulescu, Ioana

Ioana Pârvulescu este un fel de Hortensia Papadat-Bengescu a vremurilor noastre sau o Agatha Christie a României, graţie acţiunii dinamice din cărţile sale.

definiţie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presa

Adevărul şi minciuna –
Contradicţie expresă!
Ca să faci din ele una
E nevoie deci de... Presă!

epigramă de Corneliu Berbente din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi şti asta, E, pentru că înaintea oricărei forme de cunoaştere trebuie să existe un cunoscător căreia să-i apară: Cunoaşterea. Sau "eu ştiu" este extrem de limitat şi tot ceea ce poţi cunoaşte, ştii este limitare. Limitarea dintre subiect şi obiect. Adică, tu infinitul eşti apriori cunoaşterii, tocmai de aceea tot ceea ce poţi cunoaşte e doar FRICĂ ÎNVĂŢATĂ DE LA GÂND DESPRE TINE. Şi iată de ce spun asta: "Dar sunt încă într-un trup, limitat de o minte ("cu care lucrez") aceasta este FRICA. Adică în loc să vorbească inima ta, libertatea infinită a Conştiinţei, prin tine încă vorbeşte frica, ok? De fapt care este Adevărul? Pentru că mintea sau frica va spune: "Maharaj, dar eu sunt încă o picătură aflată în ocean, cum aş putea eu să fiu infinită, dar lucrez să devin oceanul!" Şi gogoaşa asta apretată cu "spiritualitate" o spun atât de mulţi oameni pentru a rămâne pe mai departe sclavii corpului-minte şi ai suferinţei. Aşadar, ce e în neregulă la această afirmaţie?
Ceva scârţâie, e o minciună, dar de ce?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dudu...

Dedicaţie, nepoatei mele, Ioana

Cine-i Dudu? Ce rang are?
Este prietenul Ioanei,
Un pitic frumos de pluş,
Cu scufie albăstrie
Şi un zâmbet plin de tuş.

Nici prin cap să nu vă treacă,
Că Ioana şi-ar lăsa
Prietenul la întâmplare,
În drumul spre grădiniţă,
Sau seara, când s-ar culca.

Când pe perină îşi pun capul,
Amândoi ca să se culce,
N-ai să vezi cât vei trăi,
O pereche aşa de dulce,
Şi-o iubire aşa de grea.

Şi ferească sfântul mare,
Lângă ea să nu-l găsească,
La trezirea din somnic,
Plângând, strigă în gura mare,
Ridicând casa în picioare,
De la mic, pân"la cel mare,
Cu zel aprins ca de războinic.

Dudu e iubirea ei,
Ori ce-ar face, e cu Dudu,
Fiincă se înţeleg perfect,
Unul vorbeşte prea mult,
Celălalt tace chitic.

Ah, de-ar avea Dudu viaţă,
Când Ioana îl strânge în braţe,
Cine ar fi mai răsfăţat
Şi iubit de a lui soaţă?
Nimeni, nimeni, niciodată.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presa şi pandemiea

Prin razboiul mediatic
Dus de presă cu tipic,
Ce Guvernul l-a plătit,
Presa s-a îmbogăţit.

epigramă de Adrian Timofte (iunie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Să trăiţi bine!"

Tot politicianul minte,
Căci lupu-şi schimbă numai părul,
Noroc cu domnul preşedinte
Că spune numai adevărul.

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi oare la ce anume se referă persoana când spune că "ea chiar priveşte in interior!"? Se referă la doamna minte, nu-i aşa? Dar a privi în interior nu înseamnă deloc a privi mintea, pentru că tot ceea ce e în minte e doar "exterior" cu pretenţii de interior. A privi cu adevărat în interior nu înseamnă a privi tot exteriorul prin minte ci înseamnă a vedea în spatele minţii! Ai recunoscut tu această neclintire eternă a Conştiinţei? A privi în interior înseamnă a privii, a te topi fulgerător în oceanul imobilităţii veşniciei, şi nu a privi la gândurile care nu se mai termină. Mintea se mişcă încontinuu şi vede, dar cel care vede mintea agitată se mişcă? Se schimbă vreodată? Îi pasă lui de ce vrea sau nu vrea mintea? A privi în interioritate înseamnă a te scufunda în neclintirea vieţii veşnice, în conştiinţă, în Sine. E atât de simplu şi e atât de evident!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şefi de partide îşi monitorizează subalternii în relaţia cu presa

Prin gazete şi teveuri
Făceau dese aparteuri,
Aşa că de-acum, la presă,
Au acces numai în lesă.

epigramă de Constantin Voinescu din Linia Întâi (2009)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte!

De ce-ai tăcut ca şi un sloi?
Spune ceva, vorbeşte!
Nu şterge "eu"-l dintre noi,
Când "eu"-mi te iubeşte.

Unde-ai pitit cuvântul drag,
De mie-acum îmi tace?
Îl mai aştept pe orice prag,
La cât de bine-mi face.

Cum să mai sper să pot opri
Al lacrimii torent,
Dacă şi rostului de-a fi
Îţi sunt indiferent?

Cât să îndur tăcerea grea,
Când mie-mi eşti Lumină?
De-un Soare m-aş înflăcăra,
Aş arde tot cu vină...

Cine te-aşteaptă-nfrigurat,
Cu sufletu-n gheţari?
Că nu mai ştiu de mângâiat,
De când nu mai apari.

Care a zis, exagerând
Că timpul spală tot?
Să-l văd sihastru şi trecând
Singurătatea-înot!

...

De ce-ai tăcut ca şi un sloi?
Sunt în genunchi, priveşte!
Atât de vechi ajuns-a "noi"?
Să-l re-nviem... Vorbeşte!

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între o cană cu ceai şi două gânduri

mama citeşte jurnalul de dimineaţă
îşi masează tâmplele
şi tace

întoarce pagina
o dezosează
complet
dar
cuvintele rămân
aceleaşi

ştiu că nu
crede în ştiri
dar îşi clatină capul
în loc de alte cuvinte

şi tace

se aşează confortabil
pe marginea patului de lemn
întoarce ziarul
ca pe o scrisoare
de la tata

din umbletul buzelor
suspectez durerea
ce o prinde
dar tace
soarbe o gură din cana
cu ceai din vâsc-de-stejar

între două gânduri

mă priveşte
trage timpul înapoi
şi-mi spune
vezi
s-a mai uşurat pământul
suntem tot mai ofiliţi
şi fiecare zi e la fel
numai oamenii nu sunt
şi totuşi

nu ştiu să mint
şi nici nu port ochelari

ca aceştia...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti tu numai pentru tine, cel din interior. Dar teoria pluralismului individual spune că faţă de ceilalţi eşti mereu altcineva, sau altceva, depinzând de modul cum te raportezi la fiecare dintre ei. Poţi fi bun, faţă de cei cărora le faci bine — cu condiţia ca binele tău să se manifeste cu regularitate, altminteri dacă o dată omiţi să faci gestul, devii dintr-odată rău!? Poţi fi în acelaşi timp tânăr, pentru toţi cei ce te depăşesc ca vârstă, sau bătrân, pentru ceilalţi, cei născuţi după tine — şi care, nu ştiu cum se face, că sunt pe zi ce trece tot mai mulţi!? Poţi fi interesant — pentru cine îl interesezi, sau pentru cine are nevoie de tine — sau poţi fi anost, pentru restul lumii. Şi, ceea ce este şi mai derutant, nici măcar pentru aceeaşi persoană nu eşti mereu acelaşi. Eşti evaluat luându-se în calcul diverse variabile, cum ar fi natura, intensitatea şi dinamica raporturilor ce se formează, dăinuie sau se sting între tine şi celălalt...

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce nu cântă doar vorbeşte

tot ce nu cântă doar vorbeşte
şi tot ce vorbeşte vorbeşte despre el
(chiar dacă acel cineva se caută pe sine sau caută
un stăpân sau un discipol oaie sau lup)

suflă-l de la tine zeitate fie sau diavol
– înghesuie-l în suspine şi în raţionamente
numeşte-l justiţie crudă sau răutate binecuvântată –
eşti tu (sau eu) nimeni altcineva

omenirea-i bătută-n cap zăpăcită de discursuri
–copilul fiecărei mame este pe cale s-asurzească –
totul e numai vorbărie care nu este cântec
şi toate vorbele sunt adresate doar unuia însuşi

dar melodia incontestabilă a cântecului
(felul în care munţii simt – şi îndrăgostiţii) este tăcerea.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia spirituală se opreşte atunci când devii dependent de o persoană. Euforia iubirii este rezultatul fluxului energetic care se creează între doi indivizi. Când apare iubirea, cei doi îşi dăruiesc inconştient energie şi se simt copleşiţi. Dar atunci când unul dintre cei doi se aşteaptă ca acest sentiment să vină numai de la celălalt, el se desprinde de energia universului, de energia divină şi depinde tot mai mult de energia celuilalt, care pare să nu îi ajungă niciodată.

James Redfield în A opta viziune
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două momente în care omul îşi confirmă inocenţa: în dragoste şi în moarte.

Ioana Pârvulescu în Un pariu la Paris (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiul Dan despre fiinţa omenească

Unchiul Dan a spus
ascultă,
există dreptate şi există nedreptate,
şi mai există două tipuri de oameni:

Cei în care nu poţi avea încredere
şi cei în care poţi avea încredere că nu pot fi nedrepţi.

Scoate microscopul şi hai să vedem
ce fac anumite persoane atunci când
află că ai făcut o greşeală.

Dacă te tratează de parcă n-ai mai fi o fiinţă omenească,
atunci află că
aceea este faţa diavolului.

Mă sperie mai mult acei care
cred că ei au drepate absolută decât
acei care ştiu că au greşit.

Află care este persoana absolut convinsă că
are dreptate în privinţa a toate şi a orice
şi treci pe celălalt trotuar –
aceea este o femeie periculoasă
sau acela este un om periculos.

Acum, dacă întâlneşti persoană care
îşi dă seama că ai greşit,
dar nu te judecă,
aceea este o fiinţă umană.
Asta te include şi pe tine când judeci
pe alţii.
Evită pe cei care încearcă să dovedească mereu
că au dreptate, acesta este semnul clar că nu au.
Evită pe cei care constant
vorbesc necontenit despre cum
au fost ei nedreptăţiţi,
asta înseamnă că aşteaptă şansa lor
de a se revanşa pe cineva,
pe oricine –
oricine din apropiere poate deveni o victimă.

Vorbeşte cu oameni care spun
"s-ar putea să am dreptate sau nu",
căci dovedind că ai sau nu ai dreptate nu este important,
important este cum tratezi oamenii şi cum
te judeci pe tine. Altceva nu contează.
Atât.

poezie de Lonnie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul este ca apa. Se schimbă permanent tot aşa cum şi apa îşi adaptează forma la pământul pe care îl străbate. Va reuşi să învingă cel care-şi poate schimba tactica faţă de inamic sau adversar.

Sun Tzu în Arta războiului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul posedă, bineînţeles, o aură care nu se schimbă, care arată ceea ce este el în profunzime, dar ea are nuanţe care variază de la un moment la altul. La fel stau lucrurile cu faţa omenească: în timpul unei zile, trece prin tot felul de expresii, fără ca aceasta să-i afecteze forma nasului, frunţii sau gurii.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când starea de somn este învinsă, cenzura îşi reia drepturile şi face tabula rasa din tot ceea ce i-a fost impus în perioada sa de neputinţă.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!