Conjugală

El e cobră, ea e cobră,
Legătura lor e sobră.
Ce-i apropie: destinul
Sau, în primul rând, veninul?

epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutunul şi cafeaua

El e cobră, ea e cobră.
Legătura lor e sobră;
Ce-i apropie? Destinul
Sau veninul?

epigramă de George Corbu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cobră te va muşca şi dacă-i vei spune cobră, şi dacă-i vei spune doamna cobră.

citat clasic din Robert Frost
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Poanta, veselă sau sobră,
Fulger din senin să cadă:
Epigrama e o cobră
Însă cu venin în coadă!

epigramă de Traian Gărduş (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie utilizat veninul proştilor în medicină. Cel de cobră e rudimentar.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care pe care

Găsii, fără suflare,
O cobră pe covor,
Ce a muşcat-o tare,
Pe soacră de picior!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Epigrama - definiţie epigramatică

E o cobră care muşcă,
Dar şi arma ce răneşte,
În trei versuri te ocheşte
Şi-n al patrulea te-mpuşcă.

definiţie epigramatică de Ion Bratu din Definiţii epigramatice - dicţionar culegere (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legătura dintre doi oameni se realizează în primul rând în inimile lor şi nu poate exista căsătorie, în adevăratul sens al cuvântului, fără iubire şi armonie.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sondra Pransky:... Mi se face rău de la mâncarea indiană.
Sid Waterman: Poftim? Nici măcar nu te-ai atins de salata de cobră, cum poţi să spui că ţi-e rău?

replici din filmul artistic Bomba zilei, scenariu de Woody Allen (28 iulie 2006)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul căutărilor târzii

Din ochii mei se recompune cerul
În toamna care cade-n dezolare,
Şi orice frunză poartă către zare
Rugina ce-a muşcat de buză fierul.

Mă rătăcesc în şoaptele ce vântul
Ţi le-a furat când a ieşit din vară,
Se coace-n mine-o dragoste amară,
Când mă pătrund ca ploile pământul.

Arunci spre mine uitătura sobră
Şi-mi pare bruma mângâiere blândă,
Îmi eşti extaz deodată şi osândă-n
Cărămiziul ochilor de cobră.

Sunt beat de tine ca de-o apă sfântă
Ce poartă-n ea parfum de struguri copţi,
Vândut nesomnului atâtor nopţi,
Rămân tăcerea care te cuvântă.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este destinul inevitabil al celor sentimentali: toate părerile lor se schimbă şi se transformă în opusul lor la primul contact cu realitatea.

citat clasic din George Orwell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul se teme în primul rând de încăpăţânaţi.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sîsîit o viperă,
A sîsîit o cobră,
A sîsîit un şarpe cu ochelari,
A sîsîit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strîngă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsînd impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin cîte puţin
Pînă la inghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Cînd am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor.
S-au umilit, cerînd îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte.
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sîsîie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stilpului de execuţie
Lasind pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfîrtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sâsâit o viperă,
A sâsâit o cobră,
A sâsâit un şarpe cu ochelari,
A sâsâit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strângă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsând impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin câte puţin
Până la înghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Când am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor,
S-au umilit, cerând îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte,
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sâsâie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stâlpului de execuţie
Lăsând pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfârtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunosc veninul

Cunosc veninul viespilor de aur
Când au deliruri de grandoare-n laur.

distih de George Magheru
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Corbu

Tot vorbeşti de băutură
Ca pescarul despre lotcă,
Dar nu face-ncurcătură:
Una-i Vodă, alta-i... votcă.

epigramă de Tudor Muşatescu din ziarul "Orizont" - Vâlcea (1968)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scandalagiul cronic, chiar şi criticul cel mai violent, se vor înmuia în mod frecvent şi vor deveni supuşi în prezenţa unui ascultator liniştit şi plin de simpatie – un ascultător care va fi tăcut în timp ce căutătorul de vină iritat se va dilata ca o cobră regală şi va împroşca otrava din sistemul său.

citat din Dale Carnegie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distih

Destinul are o carenţă:
Transformă viaţa-n existenţă.

distih de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului George Corbu

Eşti pasăre văzută-n codru,
Dar vulpea mi te-a păcălit
Te pus să cânţi din ciocu-ţi negru
Şi-ai devenit epigramist.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Corbu

M-ai nedumerit cu stanţa
Şi-am căzut ca din văzduh
Fiindcă nu prinseseşi nuanţa:
Când duhnesc... duhnesc a duh.

epigramă de Tudor Muşatescu din ziarul "Orizont" - Vâlcea (1968)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot lui George Corbu

Fără "diminutiv tiranic",
Ţi-o spun ca să te lămureşti,
Că "valsul" n-ar fi fost "Titanic"
De nu erau în sală... "Eşti"!

epigramă de Tudor Muşatescu din ziarul "Orizont" - Vâlcea
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!