Prorocul
Ardeam de sete sufletească
Într-o salbatică pustie
Si o fiintă îngerească
Mi s-a ivit în cale mie.
Cu sase aripi, luminoasă,
Usor de ochi mi s-a atins,
Ca la o pajură sperioasa
Vederea mea mi s-a deschis;
Urechea mea mi-a pipăit
Si vuiet mare-am auzit:
A cerului cutremurare
Si zborul îngerilor sus
Si a juvinelor de mare
Miscări: întors, rămas si dus.
Si serafimul luminat
Deasupra gurii s-a plecat,
Mi-a scos răutacioasa limba,
Desarta, -n veci nedreapta, strâmba,
Si limba sarpelui-nteleaptă
Mi-a pus cu mâna sa cea dreapta.
Apoi cu sulita de foc
El pieptul mi-a deschis pe loc
Si inima tremurătoare
Mi-a scos cu mâna grăbitoare,
În locul ei cu repejune
Mi-a pus un arzător cărbune.
Ca mort eram eu în pustie
Si-un glas de sus strigat-a mie:
"Proroace, scoală, vezi s-auzi,
Cunoaste voia mea cea sfântă
Si-n mintea celor orbi si muti
Cuvântul tău de foc împlântă!
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre urechi
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
Citate similare
Din viață
Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute și-a plecat.
Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și-a plecat grăbită înapoi.
Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea de sus
Tot așa, eram plecat aproape,
Și-a strâns fusta-n mână și s-a dus.
Mi-a bătut în poartă și Necazul.
Eram dus departe. Liniștit,
S-a întins pe țolul de la ușă
Și m-a așteptat până-am venit.
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre copaci
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre noapte sau poezii despre nebunie
STILOUL MEU E ÎN DOLIU, MI-A MURIT A DOUA MAMĂ
Azi, tristețea absolută
Mi-a trimis o veste care
Nu poate fi abătută
Și nu are consolare:
Doamna mea Învățătoare
Care mi-a ținut în mână
Mâna dreaptă, cu răbdare,
Scrisului să îi rămână
Roabă pentru veșnicie,
A plecat la cer, se pare,
Îngerilor să le fie
Mamă și învățătoare
Bună, sfântă, ca și mie...
Plâng și simt și spun cinstit
Că din mine, cel ce scrie,
Azi o parte a murit.
Dumnezeu să te iubească,
Iar pe Mama de-o-ntâlnești,
Spune-i, sufletul să-i crească,
Doamnă blândă, că tu ești
Cea care mi-a pus în mână
Un stilou negru și care
Îi promit c-o să rămână,
Prin ce scriu, nemuritoare.
Doamne, cu lacrimi în gene,
Fă două cununi de stele
Acestor două Elene,
Două Mame ale mele.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre învățători sau poezii despre religie
Dumnezeu mi-a dat...
Dumnezeu mi-a dat cuvântul,
mi-a dat lacrima și gândul.
Mi-a dat zâmbetul copilăriei
și puterea bărbăției.
Mi-a dat avântul tinereții
și liniștea bătrâneții.
Mi-a dat visul înălțării
și măreția afirmării.
Mi-a dat aripi ca să zbor,
curajos, cutezător.
Cu zâmbetul m-a înzestrat
și chipul mi-a luminat.
Pentru fapta-i nobilă, măreață,
smerit, acum, îi mulțumesc!
De la El am primit viață,
porunca Lui împlinesc.
poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre smerenie sau poezii despre mulțumire
Idilă
Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viața
Să ne iubim.
A mea a fost întâia oară...
Și dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.
Duminică am așteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Și n-am dormit.
La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.
Azi noapte i-am bătut în ușă,
Și mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n brațe;
Nimic n-am zis.
De piept am luat-o, ca o fiară,
Și am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre prietenie, poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre draci sau poezii despre cuvinte
Tu
A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
și mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
și mi-a zis
"Ce zbor o mai fi și ăsta?"
A venit
un pește mi-a pus mâinile pe el
și a zis
"Simți pieptul tău?"
A venit îngerul și a râs
Avenit melcul și m-a târât
A venit broasca și m-a scuipat
Ai venit tu
și m-ai amputat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre strigoi, poezii despre sperieturi, poezii despre râs, poezii despre păsări sau poezii despre pești
* * *
Și venind cea de-a șaptea zi,
am scos un porumbel și i-am dat drumul,
și a plecat porumbelul și s-a întors.
Am scos o rândunică și i-am dat drumul
Și a plecat rândunica și s-a întors.
Cum nu avea unde să se așeze,
s-a întors.
Am scos un corb și i-am dat drumul.
Și a plecat corbul, și a văzut că
au dispărut apele,
mănâncă și se bălăcește, croncăne, nu se mai întoarce.
Și am pus ofrandă pe vârful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea bună,
Zeii, ca muștele, s-au strâns deasupra mesei de sacrificiu.
poezie din Epopeea lui Ghilgameș
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rândunele, poezii despre porumbei, poezii despre sacrificiu, poezii despre mâncare, poezii despre muște, poezii despre munți sau poezii despre apă
Cineva
Nu eram nici măcar gol.
Cineva mi-a adus pielea
și-a lăsat-o pe mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva mi-a adus inima
și-a trântit-o în mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu oasele
Și s-a răzgândit
Am fugit după el
deși am stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu cineva...
Eu mi-am deschis pieptul
El din tot sufletul
mi-a zis să stau!
Și-am stat!
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Am avut neșansa unii spun: ia Dumnezeu de la urechi și-ți pune la ochi, sau îți ia de la gură și-ți pune la dinți" adică, mie mi-a luat de la ochi și mi-a pus la minte (port ochelari de cînd eram copil).
citat celebru din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate despre religie, citate despre ochelari, citate despre gură, citate despre ghinion, citate despre dinți, citate despre copilărie sau citate despre Dumnezeu
Amintire
La București ajuns odată,
O doamnă din Academie
Mi-a spus, cu chicoteală, mie
Că-s moldovean cu limba lată.
Și mi-a mai zis, în bășcălie,
Că am pronunția stricată,
La București ajuns odată,
Cea doamnă din Academie.
Că limba mea a fost călcată
De rușii din sălbăticie
Am înțeles că ea nu știe
Și am vorbit o limbă lată,
La București ajuns odată...
rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre Rusia, poezii despre Moldova, poezii despre București sau poezii despre Academie
Ghiocelul
A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.
poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre sărbători, poezii despre păduri, poezii despre primăvară sau poezii despre ochi
Dumnezeu
În zilele de demult, când tremurul primelor vorbe mi-a atins buzele,
Am urcat pe muntele sfânt și-am vorbit cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Stăpâne, sunt robul Tău.
Dorința Ta nespusă este legea mea, Te voi asculta de-a pururi."
Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o furtună mare.
După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Creatorule, sunt creația Ta.
M-ai modelat din lut, iar eu îți datorez totul."
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o mie de aripi iuți.
După După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Tată, sunt fiul Tău. Cu milă și cu iubire mi-ai dat naștere,
și prin iubire și venerație voi moșteni împărăția Ta.
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca ceața de pe dealuri.
Apoi, după După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Dumnezeul meu, scopul și împlinirea mea, eu sunt ziua Ta de ieri,
iar Tu ești ziua mea de mâine. Eu sunt rădăcina Ta în pământ
și Tu ești floarea mea din cer, și noi creștem împreună
luminați de razele soarelui."
Atunci Dumnezeu s-a aplecat
și mi-a șoptit la ureche cuvinte dulci ca mierea, și m-a îmbrățișat,
așa cum marea îmbrățișează pârâul care-aleargă spre ea.
Și când am coborât în vale, pe șesuri, Dumnezeu era și El acolo.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre ziua de naștere, poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre tată
Trista grădină
Grădina mea e tristă, căci venit-au
Jivine să o calce în picioare
Fără să-ntrebe nimeni de dorit-a
A viețui, sau dacă vrea schimbare
Grădina mea-i uimită, i se pare
Că agresorii-i sunt prieteni buni,
Că primul... și apoi ce mai apare
Sunt drept stăpânii ei, de la străbuni
Grădina mea, mirată, moare-ncet
Cu o tristețe-n suflet infinită,
Gândindu-se că s-a păstrat concret
De-a ne hrăni și pentru-a fi iubită
Grădina mea mă strigă cu glas stins,
Simțindu-mi empatia implicită,
Să-mi fie mie patrie și vis
Ce se-mplinește-n inima-mi rănită
Grădina mea mă-mbrățișează tare,
Eu i-am rămas și ea mi-a rămas mie,
Uniți pe veci aici, în locu-n care
Pildă vom fi-n respectul pentru glie...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre respect, poezii despre picioare sau poezii despre patrie
Doi bogați
M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Și mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...
Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: "Arată-mi mie
Și tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăție!"
Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul și amarul,
Și să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;
L-am dus grăbit spre locuința,
Spre raiul dragei mele,
Și-am zis avarului: "Privește
Furiș printre perdele!"
El s-a uitat: pe-o pernă albă
Dormea iubita dusă,
Și-n jurul ei plutea un farmec
De liniște nespusă...
Ne-am dus în urmă fiecare
Spre scumpul său tezaur:
Eu la iubita mea, - Avarul
Spre lada lui cu aur...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre bogăție, poezii despre tezaur, poezii despre sărăcie, poezii despre rai sau poezii despre aur
Câinele galben
Cu inima în mână, am mers prin oraș,
pășind pe prima zăpadă din anul ăsta.
Și inima mea, stropită cu vin și oțet,
continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani,
în timp ce coțofenele se adunau pe umărul toboșarului.
Oasele singure nu mă puteau salva.
Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinței.
Numai un câine mare și galben s-a îndurat de mine,
a venit spășit și mi-a mâncat inima, fără grabă.
Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui.
poezie de Doina Ioanid
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre ritm, poezii despre oțet, poezii despre oraș sau poezii despre galben
Doctor Meyers
Nici un om, în afara doctorului Hill,
Nu a făcut mai mult pentru oamenii acestui oraș decât mine.
Și toți cei slabi, cei sfârșiți, cei disperați
Și cei care nu puteau plăti se îngrămădeau la ușa mea.
Eu eram cel cu inima bună, abordabilul doctor Meyers.
Eram sănatos, fericit, cu o stare materială comfortabilă,
Binecuvântat cu o tovarașă de viața plăcută, cu copiii mari,
Toți căsătoriți, ducând-o bine pe lume.
Dar iată, într-o noapte, Minerva, poetesa,
În necaz, mi-a bătut la ușă, plângând;
Am încercat să o ajut a murit
M-au acuzat, ziarele m-au discreditat,
Soția mea s-a stins de inima rea,
Iar mie pneumonia mi-a dat lovitura de grație.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre căsătorie, poezii despre soție, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre plată
Masa pentru doi
Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înțelesurile,
să-ți arăt că te înțeleg când nu ești înțeles,
să te hrănești
cu mine până îți umpli inima.
N-am găsit nicăieri zborul,
și am rămas neschimbată:
sunt dependentă de aripi.
Odată a venit un înger cu zborul greoi;
mi-a scos sufletul și l-a așezat la o masă pentru doi.
Mi-a spus că vei veni să te hrănești
cu mine până îmi vor crește aripi.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre îngeri, citate de Camelia Oprița despre zbor, citate de Camelia Oprița despre suflet, citate de Camelia Oprița despre inimă, poezii despre creștere, citate de Camelia Oprița despre creștere, poezii despre aripi sau citate de Camelia Oprița despre aripi
La dentist
Recomandat de-ai lui părinți,
M-am dus la el: rapid, tâlharul
Mi-a scos din gură vreo trei dinți
Și mi-a golit și buzunarul.
epigramă de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (14 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viteză, epigrame despre stomatologie, epigrame despre sfaturi, epigrame despre gură sau epigrame despre dinți
La dentist
Recomandat de-ai lui părinți,
M-am dus la el: rapid, mișelul
Mi-a scos din gură vreo trei dinți
Și mi-a golit și portofelul.
epigramă de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (14 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Încercam și încercam să găsesc răspuns
Însă nimic nu părea să fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."
Continuând să merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea că ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.
Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.
Vrând să par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci să ajung acolo sus?"
Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat să vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.
Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot să fiu și eu, oare?"
Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar să ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.
Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."
S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."
Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.
Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre dorințe