Fără Ceres şi Bacchus, rămâne rece Venus.

Terenţiu în Eunucul (161 î.Hr.)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus din Milo

După bust şi-anatomie,
Venus a-nceput să-mi placă.
Dar, cum n-are lenjerie,
Ca nevastă-i cam săracă.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

planeta Venus

Planeta Venus. Un infern, căruia depărtarea îi conferă aureolă divină.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele lui Venus

Muntele lui Venus. Cel mai celebru munte din univers, la poalele lui se află izvorul vieţii.

definiţie aforistică de David Boia (28 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor, Bachus şi Ceres sunt zei de care oamenii nu se pot lipsi.

Alexandre Dumas în Regina Margot
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există lucru cât de uşor, care să nu fie greu, dacă-l faci fără voie.

citat din Terenţiu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer să creez aceste sculpturi şi să greşesc; decât să nu greşesc şi să recreez pe Venus din Milo - căci Venus din Milo a mai fost creată odată şi este, vai, insuportabil de bătrână.

citat clasic din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În leagănul lui Bacchus nu te mai gândeşti la leagănul copilului.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp, Lia îşi începuse deja legenda aferentă celei de-a doua planete a sistemului solar, Venus, o planetă solidă, asemănătoare Terrei, lipsită de sateliţi naturali şi învârtindu-se încet în jurul Soarelui, în sens invers acelor ceasornicului, în direcţie opusă rotaţiei Pământului şi a multor alte planete, pe Venus o zi fiind mai lungă decât un an. Iată mitul lui Venus, cel mai strălucitor corp ceresc văzut cu ochiul liber de pe Terra, motiv pentru care planetei i se mai spune şi "Luceafăr", mit pe care-l începuse Lia de câtva timp...

citat din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece

Şi rece in jurul meu
Şi aerul e rece.
Eu plâng de dorul tău,
E rece şi nu-mi trece.

Dar tu îngheţi
Şi-ai sufletul rece.
Inima mea e caldă,
Dar căldura trece.

Şi e gheaţă in jurul meu
Şi e rece mâna ta.
Ingheaţă si mai tare
Atingându-ţi inima.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de Cristina Vâlcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iernii

Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite fără soare,
Tot cei iarbă, frunză, moare
De mâna iernii nevăzută.

Zăpada-i peste tot crescută,
N-are cine s-o măsoare...
Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite, fără soare.

Iarna însă-i o splendoare,
Cu mantie albă aşternută
Din filigran de nea cernută
Pe somnoroasele ogoare.

Încremenirea-i rece, mută.

Sibiu 25 decembrie 2014

rondel din Inedită (25 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ploaia rece

Sub ploaia rece ne-am întâlnit,
Sub ploaia rece cu multă patimă ne–am iubit
Şi suflete noastre sub ploaia rece
În unul s-au unit.

Sub ploaia rece dragostea noastră
La cer ne-a ridicat, sub stropii reci
De mii de ori eu trupul tău l-ma sărutat,
O, tu, iubirea mea de altădat.

poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipeşte-ţi banii şi vei rămâne doar fără bani; risipeşte-ţi timpul şi vei rămâne fără o parte a vieţii tale.

citat din Michael LeBoeuf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui avocat arătos

Deşi cu morgă, poate n-are
Atracţie pentru pledări;
E avocat cu-nfăţişare
Dar fără de înfăţişări.

epigramă de Ştefan Ivanovici-Terenţiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Floarea veşnic tânără a lui Bacchus şi a Venerei", trandafirul este şi un simbol al nemuririi şi al inimii deschise spre cele mai nobile trăiri şi idealuri umane.

Ivan Evseev în Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale (1994)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua unirii...

Fără viaţă în cultură,
Fără omenie pură,
Fără înţelepciune în fapte,
Unirea rămâne în spate...
Doar amprente, fără roade.

poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Dintr-un coşciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele şuviţe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.

Grăscior şi sur, grumazul, şi omoplaţii-apoi,
Şi spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Şi şalele rotunde, ce-şi iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.

Cam roşie i-e şira, şi totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudăţenii, de le priveşti cu lupa:

Un nume - Clara Venus - pe şale i-a-ncăput,
Şi trupu-ntreg se mişcă şi-şi tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe şezut.

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus

Privesc pictura şi mă întreb
De unde atâta frumuseţe
Şi forme de un contur perfect
Cu rotunjimi tulburătoare
Şi cu priviri îmbietoare
Spre cine oare?

Când te gândeşti ce vârstă are
Şi totuşi ce perfectă este
Te întrebi firesc cine-i maestrul
Ce a creat divin pictura
Şi a întrecut însăşi Natura.

În lume sunt destui cu har
Ce depăşesc deplin perfectul,
Chiar Botticeli unul este
Ce a creat splendori în lume
Şi-a depăşit al său renume.

Să nu admiri frumosul însuşi
E un sacrilegiu, un păcat,
Căci frumuseţea e eternă,
Nu are vârstă, nici sfârşit,
E o minune ce uimeşte
Chiar pe acei cu suflet mic.

Căci, din păcate, sunt în lume
Destui neghiobi cu ură-n suflet,
Ce nu ar pregeta o clipă
Pe Venus însăşi să o rupă,
Destui demenţi ce-şi spun "sunt pur"
O văd pe Venus o bacantă
Ce râde chiar de acei bărbaţi
Ce-n taină se vor adoraţi
De cea pe care o urăsc
Şi fără jenă o hulesc.

poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu la pătrat

viaţa este zero, la puterea doi
şi rămâne zero, nuli suntem şi noi

viaţa-i primul număr, împărţit la doi
rămâne jumate, restul la gunoi

viaţa-i radicalul din divinitate
şi rămân doar sfinţii fără de păcate

viaţa este sfera, cercul şi pătratul
scotocind prin toate, aflăm rezultatul

viaţa e triunghiul, dreptele catete
şi rămâne unghiul fără epitete

viaţa e obtuză, până-n infinit
şi rămâne punctul, singur şi uimit

viaţa-i printre puncte, o mulţime vidă
şi rămâne moartea... singură, rigidă

viaţa este zero, zero absolut
la puterea doi, un necunoscut

viaţa e un calcul – simplu – cum sunt Eu
însă Eu² = Dumnezeu

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţindu-te cu a mea palmă

Îngăduie-mi... a te cuprinde
Cu sentimente-ncinse, nude.
Puse-n tăceri gri şi rotunde
De-un asfinţit, care te vinde.

Când intru-ameţitor în tine,
Cu vise... rătăciri... şi fluturi,
Speranţele.. să ţi-le scuturi
Pe îndrăzneli, deja, carmine

Va plânge... Venus... în inele
Ştergând regretelor, stăpâne,
Chiar neputinţa de-a rămâne
Lângă un gard... fără nuiele.

Sfinţindu-te cu a mea palmă
Pusă... pe sânu-ţi... ca o pară,
Ce-aşteaptă sărutări în vară,
Pari veşnicia clipei... calmă.

Mă iartă, azi, de îndrăznesc
Atingeri ce stârnesc păcate
Şi adunându-te... din toate,
Năucitor... să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne împresoară fiorul rece al despărţirii, ce ne rămâne este statornicia sentimentelor.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!