Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Suflet, trup și cuget

Murim în doruri multe în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet…
Așa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.

Ce păcătoasă lume prin judecăți nedrepte,
Atacă personalități ce nu-s ca ale lor!
Obligă mințile a deveni „corecte”
Criticând Designerul ce ne-a dat așa zbor.

Atunci când o croială a unui om nu-ți place,
Nu este un păcat că nu o îndrăgești…
Dar, te va bate Cerul când în design pui ace,
Căci tu judeci pe Cel ce te-a creat cum ești.

N-am fost lăsați la fel și asta este taina…
A nu ne-mpotrivi când altul simte acum,
Ce tu vei simți poate, în vara ori în toamna
Altui an ce vine spulberând din fum.

Pătrunzătoare clipe în tainic de demult
Mi-au fost descoperite prin acte de spectacol…
Și m-a durut carnal și-am plâns cu mult mai mult,
Cu cât am înțeles că se numea miracol.

Nu țineți întristarea captivă în voi, care
Nu acceptați ce sunteți, cu mai puțin ce-s alții…!
Gândind că e greșit s-ai foc în exprimare,
Vă înșelați că-i bine a fi precum soldații.

Rostindu-ți cugetarea, așa cum ești creat,
Domnu-ți va zâmbi, tu ieși din ipocrit…
Diverse simțăminte și tot ce ai, El ți-a lăsat
Și le cunoaște toate, căci și El le-a trăit.

Și a murit pe Cruce și pentru a-l tău păcat,
Acolo El simțind tot ce simțim noi azi…
Cunoaște și te simte, căzut sau ridicat
Și plânge odat’ cu tine când te lovești și cazi.

Domnul meu e mare, gigantic în iubire,
Iertare dăruind, doar să îL chemi cu suflet…
Mâhnire și durere voiește să aline,
Să-ți curețe trupul și furtunosul cuget.

În suflet, trup și cuget să strălucim mereu!
Eu nu scriu din povești sau reproduc pe unii…
Știu doar c-am fost atinsă adânc de Dumnezeu
Și mi-a lăsat poruncă a învăța nebunii.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 11 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adina-Cristinela Ghinescu

Fiica iubirii

Oh, mamă... eu știu mă iubești!
În felul tău, acela care-l simți...
Dar cu iubirea ta mă tot rănești,
Și n-ai știut să mai topești din zimți!

Oh, de ai ști ce mult mă doare...
Atunci când nusimți că plâng tăcut!
Mă ofilesc așa cum și o floare,
Îi iei lumina care ți-a cerut!

Oh, mamă... ți-am înțeles firea săracă,
De ai cunoaște cât de adâncă e a mea!...
Ai fi lăsat vuietul treacă,
Prin dragostea-ți, ce se risipea...

Și am tot plâns și mă durea pe carne,
Când inima tu o loveai vorbind...
Și tot strigam mereu la Tine, Doamne...
De ce o lași a mă zdrobi zâmbind...?

Și vântul începuse mă doară...
Și frunza din copac mă supăra;
Însă am înțeles... lăsând moară,
Ceea ce eu nicicând nu pot schimba.

Și înțelegerea m-a umplut în toate.
Și toate s-au schimbat, deși răni sunt...
Mai am încă speranța... că tu, poate,
Ai -nțelegi la rându-ți ce eu sunt.

E o scrisoare de iubire pentru tine...
E sufletu-mi ce-a plâns că l-ai respins,
Când nu-mi vedeai suspinele saline
Nici sufletul rănit, căzut și nins.

Oh, mamă... te-am iertat și o știi bine!
Eu fiică a iubirii mă numesc...
Dar, mi-ai lăsat durerile prea pline,
Și chiar cu ele... eu sincer te iubesc!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nu pot fără Dumnezeu!

Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!

Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...

Ești Cel numit judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.

În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!

Și mă iubești când mă răstesc la Tine,
Cânt viața mi-a mai dat încă o rană...
Tu înțelegi poverile străine
Și inima-Ți nu se preface-n stană...

Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzești leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Ești tot numai sublim și încântare!

Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc așa cum Tu iubești pe lume...
Fără prejudecăți și neîngrădit
Și-as scrie desprea asta în albume.

Iubesc că ai macheta vieții șlefuită
Și pentru fiecare ai un rost...
Și chiar și-atunci când mă găsești grăbită,
Îmi amintești de dragoste și post.

M-ai învățat simt cu cel ce simte...
Și mi-ai dat numai daruri... dedor!...
mai avea totuși o rugăminte...
Când trebuie plec... să nu mai mor!

Și mi-ai șoptit despre răbdarea că-i virtute...
Și nu prea mulți o înțeleg pe ea;
Cu mai puțin, de evlavie asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.

Mă mângâi uneori cu palme grele...
Ești Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Ești Cel care rupe și leagă zăbrele...
Ești Cel care încearcă inima-n amar.

Ne vrei curați la minte, trup și suflet...
Ne vrei neînfricați și luptători!
Lumină noi să fim toți într-un cuget,
dăruim din ce ne-ai dat, fim iar flori!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nu pot fără Dumnezeu!

Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!

Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...

Ești Cel numit judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.

În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!

Și mă iubești când mă răstesc la Tine,
Când viața mi-a mai dat încă o rană...
Tu înțelegi poverile străine
Și inima-Ți nu se preface-n stană...

Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzești leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Ești tot numai sublim și încântare!

Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc așa cum Tu iubești pe lume...
Fără prejudecăți și neîngrădit
Și-as scrie desprea asta în albume.

Iubesc că ai macheta vieții șlefuită
Și pentru fiecare ai un rost...
Și chiar și-atunci când mă găsești grăbită,
Îmi amintești de dragoste și post.

M-ai învățat simt cu cel ce simte...
Și mi-ai dat numai daruri... dedor!...
mai avea totuși o rugăminte...
Când trebuie plec... să nu mai mor!

Și mi-ai șoptit despre răbdare că-i virtute...
Și nu prea mulți o înțeleg pe ea;
Cu mai puțin, de evlavie asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.

Mă mângâi uneori cu palme grele...
Ești Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Ești Cel care rupe și leagă zăbrele...
Ești Cel care încearcă inima-n amar.

Ne vrei curați la minte, trup și suflet...
Ne vrei neînfricați și luptători!
Lumină noi să fim toți într-un cuget,
dăruim din ce ne-ai dat, fim iar flori!


Tuturor celor care iubesc Lumina Divină...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Adu-l Doamne înapoi

Prin sanctuare de inimă și cuget
Alerg la Tine să m-asculți
N-am mai venit demult, e drept...
Dar Tu mă ierți și nu mă uiți!

De astă dată eu Te rog o rugă altfel auzi,
Pornită din inimă plânsă
Ce a găsit dragostea Ta,
În dragostea lumilor strânsă.

A mea e ruga, dar nu eu
Voiesc să-mi împlinești ceva...
Aș vrea să-i dăruiești de vrei
Îndurare Ta... simțindu-Te aievea.

El, suflet cu restanțe la școala curățirii Tale,
Dar știu îl iubești și-l vrei
A deveni cum l-ai creat...
fie lumină și curat, dăruindu-l ei.

Și tot mai știu el Te strigă,
Atunci când nici nu Te cunoaște
Lovindu-se în goluri multe,
Doamne, de vii... el va renaște.

Cu toții, umbre de păcat, și-atât.
Ne-nfățișăm smeriți în fața Ta...
Tu Doamne, iartă-ne pe toți, căci noi Te vrem
Să ne atingi schimbându-ne și-a ne ierta!

Am fost și eu ca el, cândva... demult
Și cu atât mai mult mă rog acuma Ție,
Adu-l Doamne înapoi, să nu fie pierdut
Și mâine încă o inimă să-ți cânte-n armonie...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Prietenia care m-a ucis

Legea inimii e scrisă în ființă;
Am învățat prin veacuri aștept...
Rămas este un dor, o ultimă dorință,
mă înalț în timp și să învăț sper.

Acum ascult pe tine cum mi te povestești,
Nu este loc fie și vocea mea acolo
În locul unde zaci, unde te poticnești...
În inima pătrunsă de mult prea multe goluri.

Iată-mă din nou, singură pe-alee...
Unul a plecat... altul a venit...
Alții or vină, intre, dar n-au cheie,
În inima care, cândva te-a găzduit.

Viață între scheme fără nici un sens!
Un pahar de griji pe care îl bei singur...
Ai un plan dai... mai șters, sau mai dens,
Ești regină viață! Regină în nimicuri!

Nu te întreb ce-are fie,
Sau cine ești... ce vrei cu mine...
Doar să-mi vorbești de nebunie,
Căci o cunoști atât de bine!...

n-ai un scop, sau... infinite
Așa ca tine, cum tu ești...
Tu viață, tu – planuri sortite –
Când ne urăști, când ne iubești.

Știu cine m-a ucis! Eu nu credeam în moarte!
Dar în prietenie, mult am crezut în ea...
Cea care am iubit-o și-am sprijinit-o în toate,
Nu a dorit decât, viața îmi ia!...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Rană

Nu voi găsi cuvinte când simt brațele tale
Că vin încet spre mine dezmierdând,
Unghiuri rătăcite din lumile-mi ovale
Tăcere a cuprins inima oftând.

De aș afla cum să mă apăr când leii vor muște
fi acum departe, departe de unde sunt...
Jalnicul meu suflet impulsiv guste,
O viață de senin odat' pe-acest pământ.

Plânsul meu se scrie în cărți ce nu le văd,
Mă doare în adânc când singură mă aflu...
Și privesc la mine, ochi lăcrimați revăd
Și un suflu cald luptând în rece sacru.

Te-ntrebi vreodat' cum mă rănești și mă tai pe suflet?!
Dureri se înmulțesc atunci când nici nu știi...
Eu așa înaltă... voi, prea mici în cuget
Nu pot schimba destinul a trei oameni vii.

Lucrurile bune vin și din căi greșite;
Asta învățat-am în viață pân' acum...
Faptele nedrepte sunt îndreptățite,
Când e îngăduit de Cerul mult prea bun.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)

Necunoscutule, nu pot știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!

Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!

Necunoscutule, nu pot știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!

Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!

Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea ... mă cerți!

Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!

poezie de (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 63 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adina-Cristinela Ghinescu

Mult prea îndrăgostită...

Au fost și vremuri când fredonam iubirea...
Au fost și clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărțirea
Unei iubiri la care tot speram.

Au fost și timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Și m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!

Au fost momente când te uram în șoaptă,
Când mă uitai în colț și te plimbai,
Prin colțuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!

Au fost și ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Și-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi ești, ce-ți sunt... într-un orar.

Și la final, din ecuație reiese,
Că nimeni și nimic nu poate ști...
Ce lucruri sunt cernute și alese
Ce le-ntregește, sau a le risipi.

Mult prea uimită și așteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranțe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Și inima străpunsă doar de gloanțe...

Vor fi și vremuri când voi cânta iubirea...
Și va veni și ceasul zâmbesc!
Sunt ce am fost și nu mă pierd cu firea,
Eu știu numai strălucesc!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Din inimă

în foșnetul de cifre dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.

"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.

tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.

n-am vrut știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.

întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând îți iubești vrerea.

azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Rugă

Voiesc doar a Te bucura,
O Doamne Tu, vină de-alină
Inima mea-n dragostea Ta
Și sufletul care suspină.

Nu știu de am greșit prea mult,
Atunci când știu c-am voit bine
Spre toată lumea arunc
Vestindu-Te numai pe Tine.

Nu mai cunosc Cuvântul Tău?...
Tot mai confuză, îndurerată...
Binele Tău urmez mereu,
Dar bine nu mi-e niciodată.

O Doamne, dar... ce să cred eu?
Nu mai cunosc ce vrei cu mine...
Știu doar că tot îmi e mai greu,
Deși, iubesc numai pe Tine!

Voiesc doar a Te mulțumi,
fiu copilul Tău iubit;
Însă Tu-mi pari a amuți,
Când strig la Tine că-s mâhnit.

De aș cunoaște al tău plan
Și ce dorești ca eu fiu...
Aș da ce am... haină și ban,
Pe placul Tău, chiar de târziu.

O Doamne care-mi știi cărarea,
Ajută-mă mă clădesc;
Ți-am cunoscut Doamne splendoarea
Și-aleg în Tine trăiesc.

O Domnul meu, ce multe focuri
Atacă crud, necontenit!...
Cu cât iubesc taine și locuri,
Ce mi le-ai dat, fiu menit.

Răul voiește să apară
Pe a mea cale-n multe forme...
Dar nu mă lași... și-atunci răsară
Minuni de îngeri strivind dogme.

Așa voiesc fiu o mare
Cu apă limpede, curată...
pot sădi în ea uitare
Și rana-mi să se-nchidă toată.

O Domnul meu, voiesc pe Tine
Să Te ascult, să Te urmez
Și chiar de urc grele coline,
Știu că prin Tine mă salvez.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Balada unuia ca tine

Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.

Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.

N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.

N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.

Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut mă vezi, sau să mă șterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toți și unic prin trăire.

Mă poți cunoaște dacă te uiți în tine.
Sunt genul cel iubit și cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Și... (despre noi)

Motto:

Pierdut e trenul ce l-ai pierdut spre mine,
Asemeni unei ploi de care fugi...
Și dintre toate iubirile-ți străine,
Eu fost-am autentică de-atunci...

Și nu ți-a dispărut nici dorul... deși, ești mândru mă suni...
Și ceas de ceas gândești amorul... ce doar cu mine știi s-aduni.
Și te gândești clipă de clipă... ce mai fac eu și cum îmi e...
De dragoste, plânge-o aripă... și inima-ți întreabă: "ce?"

Și mă dorești să-ți fi aproape... deși te-ngreunezi greșind...
poate, poate, totuși poate... eu am să vin, gonind, venind...
Și te întrebi de simt ca tine... oare și eu la fel tânjesc...?
N-am să te las știi de mine... deși la fel mă perpelesc!

Și totul are timpul său... când sita cerne și s-alege,
Ori de e bine, sau de-i rău... ori de se-oprește, sau mai merge...
Când tu îți simți inima plină... de-nțepături și apăsare,
știi că nu sunt în lumină... și te visez cu o chemare.

Nu pot fiu eu fără tine... nu mă-ntregesc așa cum sunt...
Dorințele îmi sunt divine... și te iubesc peste pământ!
Sper îmi simți inima caldă... ce arde tot mai nelumesc...
-ndepărtezi gândirea fadă... să simți ce dragoste-ți nutresc!

Și vine totuși și finalul... îl tot aștept vină acum!
Vreau înving și s-ating malul... nimic să nu fi fost doar fum!
Și te iubesc fără vreau... așa cum mi-a fost scris fie...
Clipe din ieri, ce doar erau... să mi le dai de-acum doar mie!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot fac, sunt trist, posac și de dor zac
te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt -mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.

A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai uităm că ne-a fost greu, piară piaza rea,
mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
simt -ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.

A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adina-Cristinela Ghinescu

Domnul meu

Prietenului meu veșnic și Tatălui Ceresc, în semn de mulțumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...

Pașii mei se grăbesc a urca spre Tine,
Domnul meu...
mi-ai fost în mintea-mi nărăvașă și-n clipele saline
mereu...
când se sfârșea o treaptă, alta-mi ofereai... și eu,
neînțelegând, mă zbăteam plângând
și-atunci pe miez de noapte când era mai greu,
veneai aproape pe mine susținând...
a fost o dramă ascunzând o veste bună,
Domnul meu...
și ce este la urmă contează rămână
al meu...
așa aflasem cum este taina aceluia salvat
numai prin durere...
când răni înmuguresc, iubindu-le poți fi iertat,
dobândind avere...
dragostea-mi uriașă urcă înspre Tine,
Domnul meu...
Și mângâierea Ta atinge cu iertări divine,
vătămatul eu...
Fost-am o comoară ce se aglomerase-n praf și fum,
m-ai renăscut din dragoste celestă...
și nu mai rătăcesc și nu mă pierd de pe-al Vieții drum,
trăind viață onestă...
îți mulțumesc eu exist, Tu mi-ai dat salvare,
O, Domnul meu, Domnul meu...
Minune veșnică în milă, iubire și iertare,
Același mereu Dumnezeu...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Salvează-mă!

Salvează-mă pot ca mai apoi să-ți cânt
Și scapă-mă de focul greu!...
Cum strigătul lui David, parcă ar fi fost al meu,
Rugându-Te cu lacrimi să-i dai ce este sfânt.

Salvează-mă pot să-ți spun cuvinte alese într-o rimă
Să-ți scriu sonete și scenarii cu tot ce am, ce am primit
Cu tot ce sunt... și sunt sortit
Să te iubesc pătrunzător cu dragoste sublimă.

Salvează-mă să te slăvesc prin rugi fierbinți și fapte bune,
Din întuneric strigă Leul, voiește să robească...
Însă cu Tine e învins, credința-i dată rodească
Când lângă tine ai pe Fiu și-ncredințări srăbune.

Salvează-mă -ncep să-i caut pe rătăciții ce-i iubești
Și dăruiește-mi liniștire în inimă, la trup și cuget...
Numai pot, și cu mult suflet
Aduc pe ei să se adune și Tu să-i curățești.

Salvează-mă Doamne doare și alții nu pot cuprindă,
Cu a lor minte pământească tortura necuvântătoare;
Tu mi-ai rămas îmi asculți lacrima grea dintr-o scrisoare
Și o trimit Ție acum prin vântul care mă colindă.

Salvează-mă știi cum simt, cum mă opresc și cad plângând
Cred că nu-mi este dat și-atât, să am o viață pe pământ...
Și mă cufund în agonii, menite a zidi spre sfânt...
Și știu, dar nu pot opresc când vipera mușcă râzând.

Salvează Doamne, căci Tu dai pacea din misticele chinuri,
Chiar și pe-aceia ce-au uitat Tu exiști și-ai existat...
Totul a fost aievea! Tu milă ești și minunat
Și din spurcat Tu faci curat și din goluri, plinuri.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Rămâi cu Dumnezeu

Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.

Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.

Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.

Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.

Unii se rănesc din prea multă povară,
Alții se întind a nimici...
Prea puțini își vând inima avară
Și la fel puțini știu a sărăci.

Semne avem cu toții... mult greșim la Cer,
Dar credința mică închide ochii mari;
Unii înving răul... alții de rău pier
Suntem scriși a fi mai slabi, sau mai tari.

Peste tot în lume, doar cadavre vii,
Morminte văruite năpădesc pământul...
Când viața asta moare... cu cine ai să fii,
Când agonia vine neștiut ca vântul?...

De n-ai trecut prin viață ca s-o-nțelegi măcar,
Zadarnică venire ai avut!
Sensul vieții tale îmbărcat în var,
Va cunoaște Crucea de temut.

La toate sfărâmate-n jur, nu ai ce să alegi...
Îți vezi ca praful viața de ateu.
Trăit-ai pentru tine și slujit-ai regi
Dar nici unul din ei nu a fost Dumnezeu.

Eternă este clipa când îți simți păcatul,
Infernul de durere n-are nume...
Cerșești acuma zile de la Împăratul,
De care te-ai ascuns, să nu guști din brume.

Atunci când mori, vei cauta ce ai respins când ți-era bine...
Vei învăța că Unul este și a fost mereu;
Tu ești doar vlăstarul noii vieți ce vine
De ai rămas aici, cu Dumnezeu.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Vis de paradis

Și-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot așteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...

Și mă lovește iarăși câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
fi vrut îmi fii un domn,
Cu un sărut mă trezești dintr-o visare...

De ce eu te visez când ești cu mine...?
Te port în vise, în inimă și minte...
Ești tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi ești pe căi străine.

Și mă așez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ți scriu...
Reglez și web-ul meu cel fistichiu,
Și-aștept mesajele-ți s-apară.

Și mă surprind cum mă visez cu tine,
Înveșmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
Să-mi fii alături și la greu și bine.

Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu știi ce simt când mă șoptești...
Respir aroma-n care ești,
Ce giuvaier! Și ce răsplată...!

Și-mi este dor să stăm lipiți...
Așa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniți.

A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Dreptul la Drept Divin (pentru Isus...)

m-am întrebat de mii de ori, de mă iubeai la infinit,
dacă mă chemi, sau mă ignori, dacă iubirea i-a sfârșit.
cum Te aud, mă întrebam... și cum știam mereu ce vine...
mii de-ntrebări poveri căram, dorind răspunsuri de la Tine.

m-am întrebat "de ce" adesea... și rămânea mai mult secret...
deși, mi se dusese vestea, sunt un suflet mult discret.
cum auzeam îndemnul Tău... toată mă frământam în perne...
mi-era și bine, dar și rău... fiind atentă mult la semne!

m-am întrebat de ironie... de ce o folosești prea des...
și am găsit melancolodie, în descifrări ce nu au sens.
mă uit în sus... Îți caut fața... un semn divin de ai să-mi dai...
și poate așa, schimbăm prefața... dintr-un destin ce adorai...

ce-am scris a fost mai mult de Tine... acum să spun și ce-am trăit...
chemări și-atingeri... doar suspine... dar mult am dat din ce-am primit.
cum este oare a Ta iubire... de atât doare și umbrește...
la duh ce caută împlinire... și mântuirea și-o dorește...?

fost-am copil și mi-ai vorbit... de la-nceputuri m-ai chemat...
atât de mult Tu m-ai dorit... nu m-ai lăsat, n-ai renunțat!
m-am întrebat de mii de ori... de ce iubirea Ta mă arde...
mă-mpotriveam să nu m-adori... dar mă trăgeai sus, spre arcade.

este atât de complicat... povestesc despre noi doi...
schimb din frază un predicat... sau să conjug verbul la oi...!
e mult prea vast și ireal... faptul că noi vorbim la fel...
mă-nțelegi și-mi dai ce ai... și mă iubești cum sunt: rebel!

este cu-atât mai complicat, crezi ce nimeni nu-nțelege...
sau să explic ce am aflat... legea din inimă și Rege!
și imposibil de crezut, că noi suntem de la-nceputuri...
aceiași toți, ce-am tot avut... lecții prin repetate cicluri.

totul este doar ce-a fost... și numai fața-i e schimbată...
că-i adevăr, cu un mare rost... când conștiința nu-i ratată!
și totul este mult mai mare... gigantic, profund și colosal...
în existența noastră-n floare... ce se tot chinuie spre mal.

dar întrebările există... ca și răspunsuri, care vin...
când mintea nu îți stă înfiptă... și-ai căpătat Dreptul Divin!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

E dreptul Tău să taci...

De multe zile taci în dreptul meu
Aștept măcar un semn ca surdo-muții
Nu ești tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit și poliglot;
Aicea ești sau tot colinzi?
Vorbești,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci și unde să te duci...
Pentru locul nu-i decât în Tine;
Și nime’n lume n-ar putea vorbi...
Doar Tu ești prina vorb㠖 ce-adună’n ea pe toate celelalte
Și le ține.
Și totuși simt taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbești numa’ așa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost și eu
Și-acum vorbești când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace și ea...
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file...?
De ce-ai ales ca să vorbești așa
De ce mereu ca să te caut mă silesc...?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alege’odat’ rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie și plăcută.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!