Zid

Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
mă îndepărtez
cu o rotaţie elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colţurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
…Zidul ciobit
întoarce un zâmbet
mâinii mele războinice…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina scapără prin ploi şi numai tu, Doamne o ştii,
Tu ai da-o, tu ai zidit cu ea cruce şi zidul plângerii
Ai pus piatră pe piatră în fântânile întunericului
Cu mâna Ta, cu ochiul Tău
M-ai primit fără haine şi fără speranţe
M-ai zidit în zborul păsărilor până la cer,
Atingindu-L cu dragoste,
Însă eu am umblat prin pietre desculţ
Şi m-am hrănit cu soare
Îndestulând iubirea altora, mârturisind
Şi dăruindu-le cămaşa
Acum îţi cer, rugându-te să mă ierţi
Pentru fiecare dimineaţă
În care m-am trezit şi poate au uitat
Să mă rog şi să-mi întind mâinile în forma crucii
Singur în gând ca un copil ce în inimă, zideşte cuvântul.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual de întoarcere acasă

se răsuceşte ora pustiului
între mine şi singurătatea pietrei

i-am descântat de împrietenire
i-am cântat pietrei să zboare cu pustiul meu cu tot
de pe ţărmul plecării păsări de pămant
păsări de piatră
îşi trec zborul prin mine

ce sfânt era timpul ce blânde clipele
ce inimă vie aveam ce ochi rezemat de senin
zidul acesta de umbră de pustiu nepotolit
zidul acesta dintre mine şi lume
aş vrea să-l trec el creşte mai înalt

clipele noastre duioasele noastre clipe
le aşez în cerc şi le învăţ din nou arta iubirii
un fel de ritual de întoarcere acasă

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiri în ochi de piatră

Mâini aspre
de mângâieri carnale
pun ampreta pe clarobscurul
unei zile jupuite
din trupul unei statui.

O ploaie de ani
ultim război neînceput
ce ascunde
urme de schije în răni
restaurând începutul.

Mireasă în alb
niciodată atinsă
ignifugă
exciţi priviri de piatră
dilaţi cuvintele
odată cu timpul
căzând ameninţător
într-o avalanşă de timbre sonore
şi focuri reci până la oase.

Tu vii
mereu din tine
şi arzi invizibil
miroşi a carne perpelită
pe buza unui sărut
respiri în ochii de piatră
caldură
animându-mă...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă lepăd de tine

Crezi că dacă îţi cresc aripi
ai să-mi temperezi sprinţara mea inimă?
Biciuieşte-mă
loveşte-mă
fă-mi carnea franjuri
fă-mă să sufăr
aruncă-ţi pătura cuvintelor salinice
peste rănile mele sângerânde
prin stomac
simt numele tău
cum ustură
cum se strecoară
printre dinţi
printre buze
cum strigă draconic
să mă lepăd de tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul plângerii

Zidul plângerii desparte pe oameni de Dumnezeu,
pietrele ard sub tălpi vinovate,
plânsul din suflet pătrunde în zid
se înalţă ca un porumbel spre cer.

Iertarea îşi picură în lacrimă durerea
şi în aşteptare curge bunăvoinţa,

în faţă măreaţă cetatea respiră
şi fiecare se simte mai uşor,
pacea i se urcă în trup.

Nebănuit de tandră inima creşte,
bate ca un clopot la porţile tăcerii
să macine greutatea adusă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare

In gradina moartă
Am sărit aseară, peste zidul mort -
Pasul meu, încet, se oprea în loc, -
Conştient de soartă, de durere orb,
In gradina moartă
A sosit un mort.

Se uita-n gradina moartă
Luna albă, moartă -
Plumb - corpul meu căzu
Pe banca de piatră.

Se-auzea de-afară
Viaţa proletară -
Numai umbra mea dupa zidul mort,
- Pentru totdeauna, mai plângea in noapte...
In gradina moartă
A sosit un mort.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mea străină

mai întâi am construit un zid în jurul meu
un zid înalt de piatră şi am sperat
să te uit
dar fiecare pasăre
fiecare adiere care trecea peste zid
purtau veşti şi doruri şi numele tău
pe aripi
şi mă durea şi plângeam
şi desenam cu creta pe zid
amintiri, fiecare gând fiecare tu

am umplut zidul cu desene
şi zidul în loc să se îngroaşe
parcă se subţia
când am terminat creta
am continuat să desenez cu carnea de pe degete
cu sângele din mine şi toată ura mea
cu înverşunare nebună
până când s-a ros toată carnea
şi oasele degetelor
roase şi ele de zid
au fost luate de vânt şi răspândite în zare
şi ele se auzeau ca un ropot
venind din depărtarea goală

am ucis toate păsările
toţi fluturii
şi vântul l-am ucis
am blestemat toţi sfinţii
şi lumea toată am blestemat,
degeaba!

acum te auzeam în sânge cum urcai
spre tâmplă apoi în ochi
unde te înecam cu lacrimi
şi iar te auzeam în sânge
şi cum urcai spre tâmplă spre ochi
până am orbit
şi tot aşa te-am auzit în suflet
până am surzit
am urlat, am urlat în noapte
până am muţit

am şi murit puţin
dar tu, tu muriseşi demult, tare demult
şi moartea mea străină şi moartea ta durut

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez la o lume fără petec în fund

Ostatic între cer şi pământ
îmi jupoi pielea trupului
cu degetele devenite foarfece
las pieptului raza luminii
să-i defragmenteze ţărâna depusă pe oase
odinioară pline de carne
amestecată cu sânge vâscos şi lut
fluier nebun prin pieţe de voie
etalându-mi dinţii în corsetul coşciugului
pe trotuar trecătorii miraţi
fac semnul crucii cu limba
apoi îşi continuă drumul într-o linişte ştiută numai de ei
gentil salut o groapă tapetată cu piatră
unde uşa este zidită-n tavanul cerului
,, ea este prietena lumii''
îmi spune o voce venită parcă din pătura norilor
numai acolo poţi dormi iepureşte
visând aceea lume
care nu umblă
peticită în fund...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramă într-un act

stăpâneşte-ţi piatră tânguirile
nu-i nimic mai plictisitor
decât o piatră mutilată
de nu una care plânge

nu există cameră
să nu priceapă verbul în care respirăm
ţi-auzi scrâşnetul
huruitul şi teama

nu e loc pentru capricii

până şi sângele strivit îşi spală ochii
şi nu are bucuria frigului şi încremenirii

stăpâneşte-ţi piatră tânguirile
până când vei învăţa zidul
propriul eşafod
şi-un înţeles

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e

Mai e o zi sau o noapte
Şi o tristeţe popas
Ca la un ordin de moarte
Rostogolindu-se-n glas

Mai e un arc de speranţă
Nici nu mai ştiu în trecut
Până la zidul de piatră
Fără creneluri născut

Mai e un ţărm către lume
Ca un obraz înspre cer
Inima ta îţi va spune
Până la streşini de ger

Mai e o pasăre albă
Ca o zvâcnire-n final
Ca la un praznic albastru
Dintr-un ţinut boreal

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul

Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
şi mă prefac c-o deschid
şi privesc pân-departe.

Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranşee ce flori!

Soarele şade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
şi aproape că sunt fericit
în faţa peretelui meu.

... Desenez o fereastră-n zid, şi
se cască-o spărtură: în ea
m-aş teme să cad de n-aş fi
legat ca un lanţ de podea.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe ziduri

Prea multe ziduri în jurul nostru,
Zidul discreţiei, al tăcerii mincinoase,
Al decenţei parşive, zidul morţii,
Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,
Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile
În felul lor, andrele, biluţe, nimicuri,
Până la urmă, îndrăgostit de un zid,
Am văzut cum el înfloreşte,
Nu mă-ngropaţi voi între ziduri,
Trandafirii sălbatici trec peste margini,
Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiţei nebune.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul Plângerii

O altă viaţă mă rog să-mi fie dată,
Iubirea ta, atât de aşteptată,
În sufletul meu mereu sperată,
Să-mi fie Zid al Plângerii vreodată...

poezie de Elena Vlădescu (1 iulie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul coşcovit –
din piatră a răsărit
floarea soarelui

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul coşcovit –
din piatră a răsărit
floarea soarelui

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul biruinţei

Pietre
ploaie
vânt
furtună

gând zvârlit
până în marginea căutării în piatră

ninge
cu ochi
plouă
cu vorbe
până în marginea căutării în piatră

clipe zdrenţuite
paşi sfârtecaţi
din piatră
picuri
picuri
pe piatră

dar
alături
o floare
floare de nufăr
cuvinte
prinse în rouă
în rouă

zbor şi
stea
surprinsă în zbor peste ape pe muchii de raze

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul de la Universitate

Zidul de la Universitate
Este astăzi doar ruine,
Căzut nu din greutate,
Ci de prea multă ruşine.

epigramă de Paul Constantin (18 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram piatră

eram piatră aruncată pe stradă
nici frumoasă măcar
am luat cerul şi l-am pogorât în mine
relaxat priveam corăbiile timpului
pe oceane de lumi
străjuiam o bordură de timp
să nu o ia la fugă
dar deodată un cui m-a acroşat
direct cu un pocnet în cap
în capul meu de piatră
Doamne ce s-a întâmplat?
ochii au fost aruncaţi în sus
am văzut
înaltă până în cer
coborâtă în mine
frumoasă în secunde
de timp
tu a mea...
eu piatră
te aşteptam să mă ridici
în palma ta de viaţă
nu am fost aruncat
m-ai băgat în buzunar
şi...
ai plecat mai departe.

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră...

Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o şatră,
Eşti oloagă,
Întro doagă,
Şi mă târâi
Fără şagă...
Piatră eşti de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colţuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră creşti
Dintre poveşti,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbeşti?!...
-Eu, am inimă în mine,
Îţi simt piatra inimii,
Şi păstrează-mă-n suspine,
Te voi ferici, să ştii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de zidul alb

Dincolo de zidul alb e soarele
Tolănit pe lanuri verzi şi pe copaci.
– Smulge-i sufletului aripele,
Tu, cel mai sărac dintre săraci.

Dincolo de zidul alb e visul
Căutat pe cărărui întortocheate.
– Hai, îngroapă-ţi liniştit ucisul
Dor în inima ce încă bate.

Dincolo de zidul alb sunt mări,
Clopote, păduri, ereţi şi vrăbii.
– Ochii tăi trudiţi şi fără zări
Taie întunericul ca două săbii.

Dincolo de zidul alb e viaţa
În care niciun fir de iarbă nu-i stingher.
– Tu, captiv, aşteaptă-ţi dimineaţa
Şi o să te urci pe scări de nori la cer.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!