Romanta tiganeasca
Iubitul meu apare peste camp calare
Cu calul in spuma si pletele-n vant zburand
La apus de soare, simt ca-n piept ma doare
Un dor spre ceva ce n-am simtit, necunoscut.
Ca un Fat Frumos cu par matasos
Pluteste prin aerul de seara, majestuos.
Plete negre-n vant, cu pinteni in timp
In coastele noptilor, coboara ceru-n jos
L-astept pe campie, prin noaptea-alburie
Care sta sa vie si-arunc straie-n calea lui,
Luna sta s-apara, soarele coboara
Stelele ne urmaresc sagalnice, sub gutui
Iubirea e vraja, campul e o mraja
Caii salta liberi si pasc departe de noi
Pomii ne nuntesc, crengile vorbesc
Si ne troienesc cu mantii subtiri, de albe flori.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre cai
- poezii despre Soare
- poezii despre vorbire
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre păr
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Apare iar
Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?
E mai inalta, recunosc,
Si paru-l are-un pic mai mare,
Dar inca simt ca n-o cunosc,
Sa fie ea aceeasi oare?
Zambetul ei sa fie fals?
Iubirea sa fi fost o gluma,
Ori ma iubeste in secret,
Si mama ei asa o-ndruma...
Sunt eu mai mic, si asta este?
Motivul tristei despartiri,
Iubirea sta pe centimetri,
Sau se cladeste prin trairi?
Astept, privesc, si iar astept,
Sa inteleg macar un gram,
Din tot ce ni s-a intamplat,
O explicatie sa am.
Azi am trecut pe langa dansa,
Eu i-am zambit, ea mi-a zambit,
Eu am simtit un dor puternic,
Dar oare ea ce a simtit?
Nu as ierta o despartire
Fara motiv, fara cuvant,
Si totusi aceasta iubire
N-o pot lasa sa piara-n vant.
Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre umor
- poezii despre secrete
- poezii despre prezent
- poezii despre metrologie
- poezii despre mamă
- poezii despre greutate
- poezii despre frumusețe
Sa fim iar liberi
Sa fim iar liberi
Simt tristetea florii din fereastra
Cand priveste- afara-nlacrimat
Primavara asta nu-i a noastra
Dumnezeu o clipa ne-a uitat.
Nu mai vor sa infloreasca merii
A cazut zapada peste ei
Si nici vestitorii primaverii
Nu mai au nici loc si nici temei.
N-am crezut ca-n loc de primavara
Vom primi durere si mult chin
N-am stiut ca razele de soare
Se vor ineca intr-un suspin.
Vrem sa fie iarasi primavara
Sa dispara bolile in vant
Vrem sa stam la poarta de cu seara
Si sa fim iar liberi pe pamant!
08 mai 2020
poezie de Felicia Feldiorean (8 mai 2020)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre religie, poezii despre mere, poezii despre medicină, poezii despre flori, poezii despre durere sau poezii despre boală
Spre seara vieții
Spre seara vieții miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.
În seara vieții noastre depărtarea crește,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are șa,
Umbra de sub noi, subțire, se topește.
Asta-i seara vieții searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munții au apus,
Doar adâncimea crește în brațele de urs
Ce-așteaptă-n sânul lui o căprioară.
Mă doare ceasul serii ce scârție în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai așteptăm vioi
Să dăruim viața pe-un mugure în schimb!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre visare, poezii despre urși, poezii despre schimbare, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări
Cadru
Singur
Calatoresti adesea
Prin vant si ploi
Mai des prin vremuri de furtuna
E noapte
E e frig si e tarziu
In camp deschis
Tresare luna
Stele,
De zapada se astern
In graba
Si prin ograda
Un iepure
In varf de deal
Priveste
Cam nedumerit, doar satul
In timp parca
A amortit
Dar nu,
Caci e doar umbra
Bunicul,
Apare pe prispa
Si se indreapta pe carare
Grabit si apasat de ani, sa inchida usa
Dupa un timp
Ultima lumina
Spune satului
Noapte buna
Iepurele,
Disparuse in culcusul lui
Lasand in urma lui
Simpaticele-i urme
Luna
Implineste cadrul mirific
Al noptii
Scaldata in lumina
Mai ramane
Un singur lucru
De spus!?...
A da!... somn usor si noapte buna
poezie de Florea Nicolae din Iarna (3 august 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre lumină, poezii despre iepuri, poezii despre somn, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
Astralis
Oglinzi! adanci firide fara fund,
In voi statui de stafii se ascund!
Pe apa voastra cu fiori de stanca
Un zbor de vechi priviri pluteste inca
Si-alunecand din gol, in voi coboara
Naluca vremii de odinioara.
Pe drumuri care vin din
Nicaieri,
Din toamna primaverilor de ieri,
O, vested vis, te-ntoarce mai curand
Doboara-n mine viata, simt si gand,
Si potoleste-mi sufletul flamand.
Prin lumi de nouri vom calatori!
Vazduh mai nou din noi va inflori.
La capataiul cerului o stea inmugurita pentru noi va sta,
Din raze limpezi sa ne faca drum in lumea unde negurile iernii
Cladesc albastre manastiri de scrum in care luna toaca de vecernii.
C-un crin la carma, altul la catarg,
O luntre alba sa ne duca-n larg.
in haina lor de gheata cristalina
Sa salte-n aer albe baiadere.
Si cerul sa ne fie-o cupa plina
Cu picaturi albastre de tacere.
Deasupra noastra vantul isi coboara
Din zari in zari aripa lui tacuta,
Si-atunci nemarginirea se-nfioara
Ca o enorma harfa nevazuta.
Si-acum oglinzi adanci! mari ochi pustii,
De sub pleoapa serilor tarzii,
Strapungeti cu privire de cristal
Pe totdeauna visul meu astral!
Stravechiul vis, carunt si obosit.
La tarmul vostru n-a mai poposit.
Si-n voi, adanci firide fara fund,
Pe veci statui de stafii se ascund.
poezie de Alexandru Philippide
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre alb, poezii despre vestimentație, poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre suflet
Esti...
Esti o fantoma ce apare,
In serile cu luna plina,
In noptile cand vantul fura,
Din Nord-Est, tristetea ta.
Esti gand nebun ce sta de paza,
In coastele de nori, plangand,
Ca un copil fara de ingeri,
Si far' de mama, langa el.
Esti o fantoma pe un umar,
Adusa chiar de dorul meu,
Ce-mi stai langa urechea-stanga,
Cu soapte dulci, si greu suspin.
Esti gand plecat din gandul meu,
Cu toate visele frumoase,
Esti o fantoma ce-ai ales,
Placerea lumii, si-ntuneric.
Esti un amar purtat de vant,
Ce-mi rascolesti suflet si noapte,
Si-mi lasi bolnave amintiri,
Facandu-mi noptile, triste si albe.
poezie de Adelina Cojocaru (8 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre nori sau poezii despre nebunie
De-ai sta în dreapta mea...
te iubesc și vreau să-mi stai în palme,
să te feresc de frig și nor,
să îți șoptesc în sunete pe game,
un cântec minunat, al florilor
de-ai sta în dreapta mea, în zi, în noapte,
de-ai sta mereu de mâna mea,
aș răscoli prin flori uscate,
le-aș pune apă și le-aș învia
aș lua din flori apoi frumoasele petale,
doar cele cad pe jos ca un covor,
și ți le-aș așeza pe patul moale,
să te îmbeți în dor de al meu dor
n-aș rupe florile să-ți pun în vază,
mă doare dacă viața le-o omor,
ți-aș dărui doar flori în glastră,
să te iubească ziua și în noaptea lor
de te-ai cuprinde tresărind în mine,
de-ai inspira iubirea ce îți port,
ți-aș face toate zilele senine,
să ne zâmbească florile de busuioc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre sunet sau poezii despre mâini
Delir
privesc cum depărtarea se răzbună
și musca orizonturi cu furtuni
ca-ntr-un tablou de toamna ce ascunde
atâtea-ndragostiri prin pasi nebuni.
și își infoaie voaluri negre, multe
și valurile marii le ridica tot mai sus
în ochii ei de ceata fug corabii
cu amintiri ce nu s-au dus.
prin crang departe se aud sticletii
și prin paduri ramase ursitori
din cer coboara cu ofrande
toti ingerii iubirii, slujitori.
și prind in hore sanzaiene
și nori, si ploi, si vant de-apus
chemand cu lirele-mbracate-n toamna
din moarte, umbrele ce s-au ascuns.
din vraja magilor se-nalta incantatii
și din strafundul timpului rasar
prinsori cu mijloc de fecioare
și-ntr-un delir cu zarile dispar.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre ochi, poezii despre negru sau poezii despre muște
Cânt pentru iubire!
prin timp de veacuri și de mii de timpuri
răsar în zeci de mii de gânduri, flori
iar parfumul dimineților prin crânguri
vin prin aburi de primăvară și vă spun
suntem trupuri de unduire-n suflete
porți deschise spre universuri, iubire
copile din soare ațintind mereu privire
spre viață, spre voi, și pentru tine
cântăm pământului mii de culori minune
noi răsărim și suntem izvor de nemurire
vrem cu bucurie ca-n inima fiecărei case
de-i fecioară, femeie sau pentru plete albe
să vă cântăm cu drag ce-a mai frumosă melodie
a florilor culoare!
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre trup și suflet sau poezii despre păr alb
Ce frumoasă e pacea!
Ce frumoasă e pacea!
Între noi și vechi hotare,
Ce frumoasă-i lumea vie,
Răsfățată de bucurii în floare,
Din vârfuri de munte,
Până jos, în vale.
Ce frumoasă e pacea!
Dacă omul bun îi sfințește culmea, fără încetare,
Ce frumos e gândul omenesc!
Fără de urâciuni,
Fără întinare.
Ce frumos e înaltul, coborât în mare!
Ce frumos e omul bun, cu fața la altare!
Ce minune mare, când soarele în pacea lui răsare,
Peste raiul verde, plin cu mărgăritare,
Sub concerte vii, de ciripitoare.
Ce frumoasă e pacea!
Cu copii voioși alergând în soare,
Prin grădini în floare,
Lângă mame înțelepte,
Sfințite cu răbdare.
Ce frumos e visul omenesc!
Purtător de bine, între munți și mare,
Ce frumos e omul, când are bun renume,
Printre ai lui semeni, pace și încântare,
Sub mănunchi de curcubee și vise divine.
Ce frumoasă e pacea, în apus de soare!
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre munți, poezii despre înțelepciune, poezii despre văi, poezii despre verde sau poezii despre răsfăț
Apa vie
Dezinvolt, timpul m-asteapta
Si a inceput sa stearga
Tot ce sta in piatra scris
Dor si dor, un dor nestins
Acum vesel pe o strada
Se tot plimba si intreaba
N-ati vazut pe undeva
Un izvor apa sa dea?
Apa vie sa-mi refaca
Tineretea mea intreaga
Ce s-a de pe o campie
Arsa, galben-maronie
Sa-mi puna desi e toamna
Bucuria intr-o palma
De-a trăi zile cu soare
Fără brumă, fără ploaie.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre dor, poezii despre bucurie sau poezii despre brumă
Sunt o lacrima
sumt o lacrima de roua
sufletu-mi sta sa cada
ploua...
norii plumburii cad peste pamant
in urma mea
se nasc aripi de vant
am ermetizat iubirea
in gandul meu ucis
si mi-am cuibarit gandirea
in scorburi de copac incins
poezie de Lucian Bota din Pagini aiudene (12 iunie 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre naștere, poezii despre copaci sau poezii despre aripi
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creșteau din vrăjit elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu versuri curgând în delir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 1016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vânt, poezii despre versuri sau poezii despre sânge
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creșteau din vrăjit elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu versuri curgând în delir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublshers, București, 2016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie minora in cheia sol
Iarna, vara, triste coboara
Cinta in simtiri flaute,
Viori dulci si plins de chitara
Cara iar printre noi umbrele,
Frunzele cresc in pomi si padurea
Renaste in trunchi de creion
Se invirt in memoriu de sunete prelungi
Cortegii de zapezi topinde, ce mor.
Refren:
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-
Puls ce-n inima doare,
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoruri, in cheia sol.
Tu nu mai vii, te povestesc piane
In scrisori cenzurate de timp
Creioane deseneaza conturul
Tau printr-un cald anotimp
Moartea veche si noua-n poveste
Urca prin paduri si lega
Cu un lant de aur amintirea
Amintirea frugala si trista
A umbrei mele,
De cea alba si moarta-
Pustie, de umbra ta.
Refren
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-puls ce-n inima doare
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoriri, in cheia sol.
Te-as mai spune prin sute de glasuri
Ce cinta azi liber sub zari
Peste gloante strapunse prin steaguri
Gaurind oase crude si flori,
Ti-as cinta cu ploi repezi sub cerul
Imbracat in catifea mov,
Sau sub clarul miocrdic de luna
Elegii de Rachmaninov.
Cortinele cad sub copite
De cai liberi saltind peste cimp
Lanturi rupte in fuga, cad ziduri
Sub creioanele cu virful ciunt
Padurea recinta sub frunze
Albastre-aurii un poem,
Pentru tine curg lacrima de cristal la final,
Cu-acest strop de sare ultim, de vers.
Refren:
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-puls ce-n inima doare,
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoruri, in cheia sol.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre frunze, poezii despre vioară sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Himeric destin peste vreme,
dar noi ne iubeam în delir,
în suflet temute dileme
creșteau din păgân elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu note curgând din clavir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 02 ianuarie 2020 (2 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ultimelor flori
Să fie vina toamnei ce știu că îi plăcea,
A razelor de Soare și-a strălucirii lor
În trecerea prin norii ce par a le veghea
Căderea spre pământul de ele cerșetor?
Ori, poate-atâtea frunze ce cad, și cad, și mor,
Să fie vinovate și gândul să-mi dezmierde
Cu amintiri din vremea când florile de dor
Priveau, cu duioșie, spre zări cuprinse-n verde.
Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat
Doar vântul ce înclină și umple de fiori
O lume-n care toamna iubirea a lăsat
Ca ultimă lumină a ultimelor flori?
Nu știu de vină cine-i, dar e ceva lumesc
Și-n visul meu apare, mai des decât oricând,
Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc
De roza ce se-nalță prin florile de gând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre gânduri sau poezii despre trandafiri
Iubiri apar, iubiri s-ascund
Iubesc soarele la răsărit
Și drumul lui spre asfințit
Iubesc glas tandru de om
La răsărit sădesc un pom
Când soarele a asfințit
Toți mergem la dormit
Pe cer senin apare Luna
Prezență ntotdeauna
Noaptea visul e profund
Iubiri apar iubiri s ascund
Iar noi rămânem amândoi
Iubindu-ne până in zori
Călătorim, iubim un nor
Ne întîlnim sub vraja zeilor
Apare iubirea la asfințit
Începe vraja unui răsărit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui cuptor de altădat
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.
Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpițat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...
În căminul copilăriei, cum și-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii și totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lentile, poezii despre fluturi, poezii despre copilărie, poezii despre calendar sau poezii despre aer
Primavară
Miroși a flori de primăvară,
A brândușă, a tămâioară.
Căldură emani prin orice por,
Să-mi aline al meu dor:
Dor de copaci înfrunziți,
Dor de ghiocei pitici,
Dor de păsări cântătoare,
Dor de ploi trecătoare,
Dor de soare strălucitor,
Dor de liliac mirositor,
Dor de râsete pe câmpii,
Dor de viață, copilării.
Miroși a liniște, a iubire,
Gânduri bune și fericire.
Emani prin pori doar bunătate,
Primăveri îndepărtate.
Privirea ți-s copacii înfrunziți,
Ghiocei abia înfloriți
Zâmbetul strălucește-n zare,
Mai ceva ca un dulce soare.
Glasu-i blând, liniștitor,
Peste văi el călător.
Tu ești a mea primăvară,
Eu, a ta pitică floare!
poezie de Adriana Monica Burtea
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre râs