Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gigi Stanciu

Fratelui meu basarabean

Te-a adoptat cândva divinitatea,
Ai fost urmașul unui neam de voievozi,
Azi îți afirmi cu greu identitatea,
Te pierzi printre neoameni și irozi.

Te-au obligat să-l uiți pe Ștefan-vodă,
Să uiți să scrii, o doină să asculți,
Ți-au dat ceasloave cu rusească odă,
Neromânește tu să crești inculți;

Să spui că moldoveană ți-e averea,
Că mersul vremii trebuie oprit,
Că Prutul n-o să sece de durerea
Că limba ta și port ți-au pângărit!

Tu, frate dintre apele durerii,
Ce azi te vrem român cu orice preț,
Te chem cu bucuria revederii
Să facem pod de flori pe Prut măreț!

Să scriem peste brațele de ape
Același sfânt și din străbuni un nume,
Tu, frate, de pe estica cetate,
Ce-ai stat de strajă la hotar de lume!

Să facem România ca o altă
Mesopotamie, a timpurilor noi,
Să desenăm cu inima o hartă
În care să trăim și noi și voi!

poezie de
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Liceu

Anii de liceu nu se uită niciodată
Nu uiți că erai obligat să porți cămașă și cravată.
Nu uiți cum așteptai cu atâta nerăbdare
vină mai repede vacanța mare.
Nu îl uiți pe cel care mereu îți lăsa suc în bancă
Sau când te rugai ora de mate repede treacă.
Nu îl uiți pe cel care ți-a rămas ca un frate
Chiar dacă destinul te-a dus așa departe.
Nu îi uiți pe cei care măcar o dată te-au ajutat,
Care te-au făcut râzi, care ți-au dat un sfat!

poezie de (10 martie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Maluri de prut

Curge Prutul intre noi si plange,
Ca ni-i greu si lui la fel i-i greu,
La un val de apa, trei de sange,
Bietul Prut uitat de Dumnezeu!

Lumea se mai stinge, se mai naste,
E ghimpata sarma dintre frati!
Vom avea si noi o zi de Paste,
Hai romani, din moarte inviati!

Dar de peste Prut ridica frate,
Ochii tai de-a dreptu-n ochii mei!
Le vom face rand pe rand pe toate,
Daca eu mai vreau si tu mai vrei!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

Nu va fi nici urma dintr-o apa,
Care ne-a durut si ne-a ranit,
Va ramane alt pamant sa-ncapa,
Prutul, ca o muchie de cutit!

Curge Prutul intre tari romane,
I se-aude plangerea in Carpati!
Olt si Mures sar ca sa-l ingane,
Jiu si Nistru, voi ce asteptati?

Si din cer intregul loc arata,
Ca un rai insangerat la brau!
Vino frate sa legam odata,
Malurile tragicului rau!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

poezie celebră de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Țara mea de dincolo de Prut

Dorul greu mereu ma cheamă,
Dor enorm de ce-a trecut.
Îți sunt fiică și-mi ești mam㠖
Țara mea de dincolo de Prut.

O patrie ce ne e dragă
O vrem și azi ca alte dăți,
Am fost cândva o pâine-ntreagă,
Azi suntem două bucăți.

Și-ntre noi e dat să fie
Un dor greu, neîmplinit...
Cu valuri – rând de poezie
Curge Prutul obosit.

Dar sperăm c-o să rămână
Gând de pace și iubire,
Când toată nația română
Va porni Marea Unire.

Va fi o boltă mai senină,
Uitat în veci va fi trecutul
Și c-o apă cristalină
Va murmura puternic Prutul.

Se va ierta ce-a fost odată
În următoare generații
Și-o zăpadă mai curată
Ușor va înveli Carpații.

Un gând străbun o să răsară
Fără lacrimi din trecut,
Că tu ești a noastră țar㠖
Țara mea de dincolo de Prut!

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

E iarnă peste tine, Țară!

Secole de suferință
Au nins peste fiii tăi
Viscole de neființă
Ție ți-au tot fost călăi.

Au urlat nopțile reci
Peste câmpurile tale
Umbrele-n haite flămânde
Ți-au nesocotit hotare.

REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.

Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.

Și mâini crude, asasine
Ca pumnalele de gheață
Au voit să te dezbine
Soarta ta să li se-nchine.

Fantome albe de durere
Te bântuie acuma iară
Totu-i crunt și te-nfioară
E iarnă peste tine, Țară.

REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.

Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.

cântec interpretat de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gigi Stanciu

Dobrogei la zi aniversară

Bătrân ținut de ape ocrotit,
De multe seminții ai fost poftit!
Ne spune Herodot în vechime
Un împărat persan a dat de tine.

Când grecii corăbieri au poposit,
Orașe noi la mare ți-au zidit;
Din liră ți-au cântat în temple albe,
În amfiteatre purtai straie dalbe.

Romanii și-au trimis al lor poet
-i cânte Mării Negre un duet,
Al Tristelor și Ponticelor rime,
Melancolia dorului s-anime.

Ai fost și vatră veche de credință,
Ai tăi întâi creștini cu biruință
Și-au dus cu cinste crucea lor de piatră,
Îngenunchiați prin vremuri răzbată.

Ți-a dat apoi un nume Dobrotiță,
Ori poate fiica lui cu grea cosiță
De grâne aurii cu unde line,
Sub briza mării-albastre și senine.


Iar Mircea cel Bătrân te-a înălțat,
Cetăți de apărare el ți-a dat,
Dar vântul Semilunei te-a găsit,
Sub iatagane de spahii te-ai prăbușit.

Sultanul cel păgân când te-a râvnit,
El pașalâc prin veacuri te-a sortit
Și dobrogenii astfel s-au plecat,
Dar vatra și credința și-au păstrat.

Un val prielnic marea a adus,
De patru veacuri jumătate-apus
Când roșiorii-n lupte s-au jertfit
-i deie țării sceptrul regăsit.

Și regele-a pășit apoi semeț,
Călare-n fruntea oștii, îndrăzneț,
Ca Dobrogea, ținut scăldat de apă,
La pieptul României încapă.

În evul tău cel nou ce-a început,
Tărâm prea blând de ape și de lut,
Cusut ai fost c-un pod de țara-mamă
Spre-a scrie o istorie de seamă.

Ca azi să ne-nchinăm la chipuri care,
Preacunoscute și nepieritoare
Ți-au desenat destinul potrivit,
Bătrân ținut de ape ocrotit!

poezie de
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Visul de Unire - Odă pentru România

Reflectez la a ta soartă și-aș dori nu mă doară
Când, cu inima curată, îți închin o odă, Țară,
Cu monarhi și voievozi din semeață moștenire,
Despre-ai tăi conducători, despre Visul de Unire.

De la Burebista-ncoace, de la vechii geto-daci,
N-ai vrut fii dezbinată, nici fim păgâni, săraci,
Ți-a dus Visul mai departe și dorința de dreptate
Un Viteaz ce, glorios, a unit trei Principate.

Domnitori ce te-au iubit, aducându-ți biruința,
Mănăstiri ți-au închinat pentru-a-ți arăta credința.
Nu uităm, suntem urmași ai lui Mircea și Ștefan,
Și-ai lui Țepeș, ce Dracula este poreclit în van.

Ai dorit ca prin Unire, renaști, să te-ntărești,
De aceea, peste timp, cu un Cuza te mândrești.
Devastată de furtuni, n-ai știut -ngenunchezi,
Măreți regi te-au ajutat Visul să-ți realizezi.

Glie falnică ai fost, regilor le-ai fost mireasă,
Se făleau atunci cu tine, cu ei te-așezai la masă...
Din păcate, un coșmar Visul tău a spulberat,
Când războiul s-a-ncheiat cu cel mai stupid Dictat.

Se-ntrebau românii toți cât ți-e dat să mai reziști
Sub o cruntă dictatură condusă de comuniști...
Tinerii din acei ani au știut să o învingă
Pentru că-și doreau nespus idealul să-l atingă.

N-acceptăm fii scindată, ci redevii ce-ai fost,
Basarabia străbună ne fie țel și rost,
ne fie-n veci Unirea un prilej de sărbătoare,
rămâi etern unită, mândră, România Mare!

poezie de din Căutări pe tărâmul unui vis, Glie, patrie străbună
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Cugetare

Ce e azi nu este mâine
Și ce a fost nu mai revine
Viața merge înainte
Cu ce-i rău sau ce e bine.

De când este omenirea
Viața-i clipă de trăire
Ea rămâne amintire
Un mormânt și o umbrire.

Când ai trecut în veșnicie
Ești uitat de soră, frate
nimic nu se mai știe
Și uitate rămân toate.

Omule! Ia bine aminte
Când dispari din astă lume
Nu mai ești cel dinainte
Ci un străin cu-n searbăd nume.

În rest totul e uitare
Așternută în mormânt
Fără a cere amânare
Pentru al tău suflet dispărut.

E minune când vreun frate
Îți aprinde o lumânare
Memorându-ți mai departe
Scurta-ți viață călătoare.

Ce eși omule în viață?
Decât colbul trecător
Visător, plin de speranță
Și un suflet călător.

Uiți de azi, uiți și de mâine
Ca și de celelalte zile
Care înseamnă renunțare...
Un mormânt și o uitare.

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Pământul vechii Dacii vrem

Când peste Prut rusificat-au Țara,
Iar alții vor enclave în Carpați,
ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre frați.

De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoșesc -
S-au pripășit și alții... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.

Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confrații au uitat de Mușatini.

Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aștepta vină Ceasul Bun.

Nu ne mai amăgiți cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori... Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferință,
izbăvim al neamului blestem.

Vom aștepta... Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Nicolae Matei

La mulți ani, Brăila - 651 de ani

O floare-ți prind la tâmpla ce-au albit-o anii,
Îți freamătă de dor salcâmii și castanii,
Ți-au plâns pe umeri, triști, în vremurile grele,
Curaj ți-au dat să treci prin veacuri peste ele.

ORAȘUL CU SALCÂMI te-a alintat SEBASTIAN,
Vântul l-a stârnit ISTRATI prin CIULINI DE BĂRĂGAN,
În miez de noapte în COMOROFCA lui CODIN
S-a stins încă un tânăr răpus de-al vieții chin.

Buchet de flori ți-aduce astăzi CHIRALINA,
Cât te-a iubit, nu te-a uitat, bătu-o-ar vina!
Cu felinaru-aprins, tanti ELVIRA-ndată
Îți cere scuze c-a greșit, ca orice fată.

Martor ai fost la aventura lui TERENTE,
E vina ta, ai cele mai frumoase fete
Mândre si gingașe ca nuferii din BALTĂ,
Curtate-n paradisul din trestia înaltă.

Părinte bun, l-ai însoțit în greu urcuș,
L-ai ocrotit, ți-a fost alăturea FĂNUȘ,
Copilul tău ce te-a iubit atâția ani
Ne-a dat curaj nu ne pierdem prin Balcani.

Te-a legănat pe brațe DUNĂREA bătrână,
Te-a mângâiat, te-a apărat, ți-a-ntins o mână,
Sub cerul tău străluce STEAUA FĂRĂ NUME:
- nu te stingi! Ești tot ce-avem mai scump pe lume!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Și vinul ca un frate ți se închină ție
Ey, cârciumarule bătrân, îți place vinul ție?

De când te-a văzut Îngerul, iubirea nu-i păcat
Mult bine ar trebui să ți se facă ție.

Dorurile nescrise nu-mi răspund întrebării
Dacă răspunsul îl ai de ce-ți mai trebuie ție?

Greșelile nu atârnă în ziua judecății
Strigătele mele multe chinuri ți-au dat ție?

Ey, lume împietrită, nu-mi mai asculți durerea
Aș putea să te mișc cu un "Ah!" strigat ție.

Ey, gönül! Lângă giuvaerul sabiei lui cad
nu crezi iubita îți va da apă ție.

Fuzulî! Frumusețea tristă ți-a umbrit chipul
Nici soarele nu-ți mai poate fi prieten ție.

poezie clasică de din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)

Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.

Ne-ați obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.

Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.

Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.

Dar nu va fi departe vremea
Când va veni blestemul gloatei.
Când veți ști ce e durerea,
Implorând iertare soartei.

Va veni un timp în care,
De voi, milă, n-om avea.
Nu veți găsi îndurare.
Prea ne-ați făcut viața grea.

Va veni acea zi mare
Când socoteală veți da,
Când va răsări nou soare
Și viața se va schimba.

Vom avea și noi puterea
Să trăim în demnitate.
Viața ne este averea,
Și-o apărăm pân-la moarte.

Sfârșitul vă e aproape.
Vă va înghiți pământul.
Veți răspunde pentru toate.
Averea vă e mormântul.

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

Prin noi înșine

De teama realității
Noi locuim într-un basm
De-a valma cu alte iluzii
Peste marginea speranței
Mai facem echilibristică
Printre tâlcuiri adânci,
Facem asocieri de idealuri
Prin viziunea unui viitor,
invocăm îngerii de sus
Și îngeri din noi înșine
Peste timpuri și zări
Depinde imanent de noi
Dacă facem din acest basm
Acea, poveste de succes,
Pentru noi, prin noi înșine.

poezie de (13 decembrie 2013)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Birtu Pîrăianu

Clopotul Unirii

bate un clopot, bate la Alba
din vremuri aduce românii
de pe munte, din șesuri cărunte, din văile multe
de la marea cea mare răsună chemarea
au fost atunci o mână de români
ce-au făurit în bună zi unirea
au rupt tăcerea și jugul din străini
și au ales unirea
pe stemă au pus doruri și dureri
iar pe Câmpia Libertății au adunat stele din cer
aici, de atunci, se vorbește românește
curg astăzi amintiri
de la Dunăre la Prut
de la Tisa până la mare
de jertfa unui popor de bravi români
ce au visat odată România Mare
au dăruit acestei lumii o floare între spini
și au numit-o simplu, România
pământul sfânt în care ne plângeau copaci a jale multă
copii, părinți uciși de hoardele străine
și au venit români de pe meleagurile toate
înfăptuiască tainic ideal
'' ne unim cu Țara''
ei au ales lumina, iubirea, libertatea
e clipa azi, române
o flacără arde în tine și în neamul românesc
a fost atunci unire în spirit, în suflet și în gând
hai azi la horă, mamă, tată
joacă-joacă iarăși, soră, frate
'' dăm din nou mână cu mână''
aruncăm pleava străină
închinăm azi un pahar, ne unim ca frații
suntem o nație străveche, avem o viață și un viitor
iubirea, cinstea, adevărul, ne este astăzi scutul
și vom cânta în lume
jucând hora unirii peste veacuri, noi, neam biruitor
bate un clopot, aici mereu bate
un clopot bate în cetate, în veci va mai bate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Hora sufletelor

azi pământul nostru plânge
plânge Prutul, plâng Carpații
lacrima mai plânge încă
de la Tisa pînă la mare
trupul azi, o rană adâncă
trăit-am o viață în temnițe de ură
vârâți acolo de dușmani
suntem străini acum în țara noastră
tărâm străbun de vise sfâșiate
nu pot a suporta
ura, minciuna și hoția
hotarul ni l-au scrijelit în suflet
niște ticăloși ce se credeau odată zei
suntem urmași ai dacilor rămași prin codrii seculari
mai trece Ștefan încă o dată
cu bravii lui plăieși pe câmpuri de dor
tu, frate, ce astăzi zaci lovit de soartă
vino împărțim pita noastră în două
am fost aici, de mii de ani
frate și soră
deși ne-au învrăjbit aprigi dușmanii
în secole de ură
hai rupe române chingile dureri
rupe hotare, sora mea cea bună
ce zaci la ușa sufletului meu
mama plânge iar în poartă
ochii triști, ochii goi
privind în depărtări de suflet
balada ultimilor eroi
e frig, e pustiu
ne uscăm pe brațele crucii
loviți și umiliți de oameni răi
Doamne, cheamă acasă fii mei
vii, vii din nou, tu Basarabie, la mumă
încălzim lumina pură
doi frați uniți pe veșnicie
vino frate, trece azi Carpații
întoarce-te cu fața către soare
pășind încet, umil spre Dumnezeu
mă așez pe piatra de hotar și strig
mi-e dor de tine, frate, hai vino surioară
sub stele, printre cruci și lacrima durerii
cu pașii dârzi trecem printre mărăcini
și hora noastră cea străbună, să o facem peste spini
vino, Doamne și luminează sufletele noastre
cu speranță și iubire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Consider viitorul noi îl facem. Viitorul este felul în care noi reacționăm la ceea ce se petrece, este modul în care noi transformăm în adevăr o mișcare, o îndoială. Dacă vrem să fim stăpâni peste viitorul nostru, trebuie să ne punem în mod fundamental problema zilei de azi.

în Lumea e un mare azil (2005)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Power/Knowledge: Selected Interviews and Other Writings 1972-1977 Paperback" de Michel Foucault este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 45.48 lei.
N. Petrescu-Redi

Podul de flori

poezie dedicată românilor din stânga Prutului

Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.

Au venit lacrimi
și l-au luat.

Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,

se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,

Manole oftează,
pictând-o pe Ana,
portretu-i șoptește:

- Sunt schiță de pod!...

Sunt schiță de pod
din lemn cel domnesc,
cresc mugurii lui,
în voi înfloresc,

floarea de azi,
mâine e rod,
rodul de mâine
e floare de pod.

Sunt schiță de pod
din arbor domnesc,
cresc sevele lui,
duios vă șoptesc:

"Sub pod de sânge,
sub podul de grai,
Prutu-i oglinda
lui Vodă Mihai".

poezie de din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-RediSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 noiembrie 2017.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dumnezeu

Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei ne ridici din nou.
Fără știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru nu sunt pregătit.

Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Ordo amoris

Privim în lume doar noi doi,
Din întunericul intens
Și-n căutarea unui sens,
Pas înainte și-napoi,
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Din mediu-nchis și rece sloi,
-i dăm lui Leibniz o monadă,
Când stele stau, din cer, cadă,
Scoțând lumină din noroi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Un joc secund prinde altoi,
Foșnind "causa sui", firesc,
Infern contra Infern, dantesc,
Sclipind în flori de caprifoi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Când plâng izvoarele vâlvoi,
Ne-adeverim întru Aristotel,
În Toma D'Aquino.... vai!, el
E-un biet trifoi cu patru foi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viata

Alerg prin lume, alergi si tu
Viata se trece... nici un atu
Imbatranesc, imbatranim
Pe rand ne nastem, pe rand murim

Am fost copilul fara vre-o grija
Azi in genunchi eu am o tija
Ai fost fetita cu par balai
Azi nea curata in par tu ai

Fugeam prin iarba, cat ne jucam...
Azi cu "reuma"... abia umblam
Zburam ca vantul pe biciclete
Azi pe la doctori dupa tablete

Mancam de toate, n-aveam bariere
Azi zilnic facem "crize de fiere"
Ieri orice munte am fi urcat
Azi vrem s-ajungem pana la pat

As fi dormit pana l-amiaz'
Azi toata noaptea nu dorm... stau treaz
Demult... o data... faceam "prostii"
Azi stau in casa... scriu poezii

Ieri, "ce-o fi maine" parea un vis
Azi, "ce-a fost ieri" e paradis
A fost odata o primavara
Azi frunze cad si-i toama afara

Azi fug prin lume, fugiti si voi
Vom fi la urma cu totii goi
Cu noi vom duce, acolo sus
Doar ce-am facut pentru Isus

Zilele trec, altele vin
Traieste frate ca un crestin
Iubeste-n juru-ti, fa bine, iarta
Viata-i frumoasa... este o arta

Ce am iubit? Cat am iubit? Cum am iubit?
Ne urmareste in infinit
Coroana de slava de la Hristos
Viata noastra de-aici de jos.

Marius Alexandru, 08/17/19

poezie de (17 august 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Noi suntem aici de veacuri
Pe pământul românesc,
Vor răsări noi huceaguri
Rădăcini în glie cresc.

Strigă codrul, vrem unire
Cât pământul va trăi,
Cântă apele-n undire
Noi aici mereu vom fi.

Azi ești mândră capitală
De neam și istorie,
Tu cu vorba cea domoală,
Iași drag, adus-ai glorie!

Șapte coline azi cântă
Unirea mult dorită,
Durerea ne frământă
Pentru sora vitregită...

Vrem unirea pe vecie,
Cu voi fraților români,
rămână-n veșnicie
Inima... scut pentru păgâni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce facem febră musculară? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!