Ars poetica

Cufundare subită în terme
Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne.
Terme vechi, de sorginte latină
Vor imperiul de gânduri să-mi ţină.

Amorţire cu faţa spre viaţă
De un gând rătcit se agaţă.
Ca un nor necreat să. răsfire
Adieri din fioruri de mire.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În istoria lumii au existat numeroase imperii, mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, care s-au prăbuşit şi au dispărut mai devreme sau mai târziu: Imperiul Ahemenid, Imperiul Akkadian, Imperiul Armean, Imperiul Asirian, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Avarilor, Imperiul Aztec, Imperiul Babilonian, Imperiul Neo-Babilonian, Imperiul Belgian, Imperiul Brazilian, Imperiul Britanic, Imperiul Bulgar, Imperiul Chinez (Qin, Han, Jin; Sui, Tang, Song, Yuan; Ming, Quing), Imperiul Danez, Imperiul Elamit, Imperiul Francez, Imperiul German, Imperiul Hindus, Imperiul Hun, Imperiul Incaş, Imperiul Italian, Imperiul Japonez, Imperiul Khmer, Imperiul Latin de Constantinopol, Imperiul Lydian, Imperiul Macedonean, Imperiul Maurya, Imperiul Maya, Imperiul Median, Imperiul Mexican, Imperiul Mongol, Imperiul Mogul, Imperiul Olandez, Imperiul Otoman, Imperiul Part, Imperiul Persan, Imperiul Portughez, Imperiul Roman, Imperiul Roman de Apus (de Vest), Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, Sfântul Imperiu Roman, Imperiul Rus, Imperiul Sasanid, Imperiul Seleucid, Imperiul Spaniol, Imperiul Suedez, Imperiul Sumerian, Imperiul Timurid, Imperiul Urartru, Imperiul Vijayanagara ş. a. Şi totuşi, cel mai vechi şi cel mai mare imperiu, cu cei mai mulţi supuşi, care nu are graniţe, singurul care va dăinui veşnic, este Imperiul Prostiei.

George Budoi în Dicţionarul prostiei (29 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj promis

La margine de lac, lângă pădure,
Pe undele ce poartă creste sure
Printre –adieri albastre, fericite,
Îmi duc cu mine umbrele-alungite.

Sunt umbrele de gânduri şi de vise,
Sunt drumuri către rai cândva promise,
Când luntrea de argint se legăna
Pe lacul unde luna aţipea.

Atâtea năvălesc în mine sparte,
Ca valurile-n luntrea ce desparte
Un mal de altul, vis promis de fapte
Şi-un lac imens de stelele din noapte...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă şi gând

Mi -am pus gândurile toate
În borcanul cel cu miere
Le voi da drumul în noapte
Zboară îndulcite cu putere

Fulgi şi gânduri se lipsesc
Pe o inima ce iubirea îşi scrie
Aripi albe de înger îi cresc
Zboară gânduri într -o frenezie

Un strigăt profund esti aici
Strigă neliniştit al tău gând
Aici printre sufletele mici
Răspunde steaua din rând

Gând îndrăzneţ îmi sărută faţa
Mergem spre noul necunoscut
În curând apare şi dimineaţa
Viaţa şi gând se reia de la-nceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea spre seară,
albastru de sepie,
crepuscul solar...

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacteia

mereu atras de Calea Robilor
prin noapte neagră ca o smoală
trec golul circular al snobilor
ş-ajung la fundul plat de oală
intretait de rău cu ape
ce sparge munţi în sus din vale
şi prin sisteme cu supape
mereu irigă intervale
şi cât nu cerc s-agăţ privirea
de vre- un reper de vre-o alee
nu văd întărea nici esirea
a Căii Robilor-lactee
ci simt doar gaură de vierme
cu lânced iz de vremi trecute
ş- aud al Romei glas de terme
cu Cartagine-n juru-i mute
eu caut însă viitorul
nu vremile demult apuse
prin gaură tot mut piciorul
spre orizonturi suprapuse
şi văd cum cad evenimente
şi după aia lin pogoară
din energii în sentimente
şi es încetişor afară
ci eu le simţ cum se avântă
spre punctul ce-l numim menire
-planeta ce-o numim -Pămîntul
şi viaţa zisă Omenire
am obosit mereu prin hăuri
şi rog pre Dumnezeu Preasfântul
să surpe patime şi găuri
să-mi dea ca la-nceput Cuvântul...

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuioc uscat,
Stropi de apă curată
Domnului din cer.

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămânzi şi goi

ne aruncăm în faţa duşmanului
necontrolat epidemic
trimişi ca victime sigure
şi singure
încovoiaţi de noua boală
e miros de frică de moarte
în raniţă nu avem vaccinul
va fi potop
ziua se transformă în noapte
se vor iniţia demersuri la duhul sfânt
va fi o viaţă ca o pandemie
noi stăm în tranşeele săpate de virus
tot ce are viaţă va fi cenuşiu
şi tot ce are simţire va intra în amorţire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa Vieţii Creatorul a semănat-o pretutindeni, în fiecare prăfuleţ din Univers. Ea hibernează, iar când apar condiţii, răsare, spre Soare, spre Lumină, dă Viaţă altor seminţe, care şi ele la rândul lor vor da rod în Viitor, transmiţând ştafeta altor generaţii...

Mihai Cucereavii (5 aprilie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă-n buzunarul vieţii

rece, albă, gheaţa răsuceşte viaţă, dinspre noiembrie
astăzi este decembrie
o creangă frunză rămasă, agaţă cu-un braţ, cerul
un petec de apă mai luceşte
cuvântul, supărat şi el, îngheaţă buze
literele se înghesuie în ele şi cuvântul
devine mai tăcut
pietrele scârţâie şi îşi şoptesc, este iarnă
pământul se strânge
uscături fără de viaţă îl învelesc
timpul curge prea bătrân şi greoi
cerul cenuşiu a răcit şi el
strănută cu lacrimi albe de gheaţă
din case ies aburi prin hornuri vechi
flăcări din pământ ard printr-o ţeavă
stau prea mulţi la bloc

***
dimineaţa, supărată şi ea, fumuri adună
ceţurile se fugăresc prin văi
luna trece şi repede o spărtură de nor
mi-o arată, mă gâdesc la soartă, încă sunt nevoi
***
degetele îngheţate îmi sunt reci, trec prin oameni
înfrigurat găndurile-mi bat, cifre negre
tăcerea mea aşteptă cuvinte, să-mi răspundă, tu eşti?
disperat strig că bate vântul, acolo te aştept
să vii!
o maşină claxonează, mă feresc, mergeam pe stradă
în buzunar am adunat gânduri, drept cadouri
ploverul îmi spune că este prea vechi
sacoul este prea bătut, fereastră deschisă spre ploi
***
tu ai rămas însă în eul meu, în toamnă şi-acum şi-n iarnă
te port cu mine mereu
te-am construit în gând, drept eternă primăvară
primeşte acum un cadou
un mic gând de-al meu
buzunarul vieţii, pentru tine, îl va păstra mereu

poezie de Viorel Muha (decembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea -
albastrul de sepie,
explozie a luminii...

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb cu lumina

Cu faţa la răsărit şi spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidenţe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.

Şi am ţinut în bancă anii mei de tinereţe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrâneţe
presărate peste trotuarele asfaltate.

Şi nu am înţeles cântecul ciocârliei triste,
deşi săruturile fredonau doar o romanţă.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
şi albit de gânduri n-am căutat nici o vacanţă.

Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar şi pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopţii crăiasă,
îşi caută lumina pe a cerului estradă.

În viaţă emoţiile se scaldă-n amorţire,
spre lumină o albă rugăciune avem de spus
când am ajuns pe albele cărări de despărţire
cu spatele la răsărit şi faţa către apus.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruine în parc,
copacii desfrunziţi,
iarnă bezmetică.

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima dorului,
fire de nisip
pe unda lunii.

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia are loc permanent. De fiecare dată când cineva are un gând nou sau rămâne concentrat asupra unui gând vechi, este în procesul creaţiei. Ceva se manifestă din acele gânduri.

Ronda Byrne în Secretul – Legea Atracţiei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte magică,
scapără cerul lumini,
e iarăşi Big-Bang.

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda verii,
cerul reflectă senin
aripi de păsări.

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de dor,
fire de nisip auriu
pe unda lunii...

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ramura albă,
surâsul primăverii,
numele tău scris

haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venise un demon să-mi vestească

Aseară a venit un demon
Să râdă şi să-mi vestească
Îngeri nu mai ştiu să iubească...
Nu stau înngenucheaţi sub amvon

Iubesc cu iubirea noastră...
Ce,... toţi vor să o primească
Fără să o răsfire, dăruiască
Când îngeri stau în sihastră

Chilie a inimii de piatră
Cu uşa sufletului-ncuiată

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

trec umbre tăcute şi mute
pe frunte gânduri opace
razele s-au ascuns într-un ţipăt
mi's ochii acoperiţi de ape
cuvântul se frânge şi plânge
sfărâmat între gânduri zălude
ce neagră e noaptea în care pleacă de la noi cocorii
pe pleoape se scurg amintiri
închisesem în palme nisipul
ecoul a ţipat, m-am trezit
nisipul se scurgea haotic din sparta clepsidră
la capăt aşteaptă tăcerea
din lut milenar fac o candelă
să-mi lumineze paşii către adieri eterne
printre frunzele uscate ale vieţii
atunci am găsit drumul spre necuprins

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!