Dacă aripile-mi sunt rupte
În zborul meu bezmetic, spre lumină,
aripile s-au rupt și m-a durut.
Atât de mult m-am înalțat din tină
de am ajuns ranită, iar în lut.
Aripile s-au frânt și m-a durut.
Mi-acopăr ochii, îmi acopăr capul
de oameni neputința să-mi ascund.
Atâtea răni ce sunt deschise încă
mă dor și nu s-au vindecat.
Dacă aripile-mi sunt frânte
sunt doar un vierme într-un măr stricat!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viermi
- poezii despre ochi
- poezii despre mere
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre aripi
Citate similare
vulturul, în zborul lui bezmetic,
spre neant,
și-a frânt aripile,
atât de sus s-a-nălțat,
că a redevenit o pasăre de lut
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre zbor, citate despre vulturi, citate despre păsări, citate despre lut sau citate despre aripi
Am gustat
Am gustat din furia iubirii
Și m-am înălțat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, ești zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Și lacrima ta este frumoasă... și dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanțuri de umbre
Și închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoștea că îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi ușa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare și apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forța de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenușa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
Vino tu, căci căutarea mea
Și-a sfârșit drumul.
Copacii s-au plecat în rugi
La marginea sufletului meu...
De aici se naște pustiul...
Semnalmentele
Sunt limpezi râuri pe harta de sentimente
Arsă la capete de vulcani.
Sunt aici! Vino!
Nu voi mai putea pleca niciodată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre vulcani
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Azi sunt fericită fără motiv!
Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuși,
aripile de fluture în zbor.
Știți câți fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?
Privirea mi-a zburat odată cu ei
și mirosul fiecărei flori m-a amețit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!
Poate sunt deja un fluture
și nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.
Azi sunt fericită! Toți fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre fluturi, poezii despre flori, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre prezent, poezii despre muzică, poezii despre jocuri sau poezii despre fericire
Iar m-a prins iarna...
Iar m-a prins iarna cu ușile deschise,
Și fulgi moi și grei mi-au trecut peste prag,
Am simțit zborul lor ostenit și pribeag,
Deși, prea departe, plecasem prin vise...
S-au așezat într-un colț, sperând să apar,
Dar visul meu ajunsese în mugur,
Și-a plesnit nefiresc de banal, însă, sigur,
In eroare de timp, într-un timp literar...
Și-au albit casa mea, alb atât de frumos,
Iar in vis le simțeam aripi frânte de dor,
Și-am simțit că mă prinde în vis un fior,
Că durea tare rău acest zbor grațios!
O durere prea mare, să nu mă trezesc,
Și să-mi văd a mea casă albită de tot,
Mă ridic în genunchi, printre fulgi îmi fac loc,
Ca să scriu două rânduri, să mă încălzesc!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre alb, poezii despre timp, poezii despre muguri, poezii despre literatură, poezii despre iarnă, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
Prescriere
Nu sunt vinovat că nu mai sunt
același.
M-am vindecat de răni
cînd rănile mi s-au vindecat de trup,
de durerea lor de a avea un trup.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre vinovăție, poezii despre durere sau citate de Nichita Stănescu despre durere
Prescriere
Nu sunt vinovat că nu mai sunt
același.
M-am vindecat de răni
când rănile mi s-au vindecat de trup,
de durerea lor de a avea un trup
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prescriere
Nu sunt vinovat că nu mai sunt
același
M-am vindecat de răni
când rănile mi s-au vindecat de trup
de durerea lor de a avea un trup.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cei doi stropi
Sub cerul de lumină plin
Sunt pe pământ, o pată...
Sorb liber cupa cu venin
Dar doi stropi îmi scapă!
S-au dus în fund de pământ,
S-au rupt rădăcini și roci
Bate după ele-un vânt
Apoi ies verzi boboci...
Veninul ce l-am cam băut
M-a uns, m-a îmbăiat
Lupt liber și pe străzi salut
Pe cerșetor, pe împărat...
poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre roci sau poezii despre cerșetorie
Bun de durut
Mi-e frică de iubire ca de moarte,
Căci m-a ucis de mult prea multe dăți,
În timp ce moartea, nu că-i țin eu parte,
Dar m-a lăsat să scriu atâtea cărți...
Despre iubire, bineînțeles,
Despre puterea sa copleșitoare,
Chiar dacă de la ea nu m-am ales
Decât cu sufletul acesta care,
Bun de durut, mă doare tot mai des,
În timp ce de murit, ce rar mai moare!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre frică sau poezii despre cărți
Sufletul
Ca un condor mă înalț spre ceruri,
să ajung la tine fiică și la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
și iar zbor și iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieți,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor și cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului și al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul și vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost așternut
stelele surorii în noapțile-mi reci,
Luna m-a privit și mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.
În zori ești Lumina
care strălucește în brațele Soarelui
și cu ale vostre brațe mă îmbrățișați în zborul meu de condor,
mă alintați, mă ridicați și mă aruncați
printre licuricii ce zboară-n vis,
alături de eternitatea timpului
ce se plimbă-n așternutul sufletului,
ca pe o cărare care îi aparține.
Zorile apar și eu încă mai sunt pe Pământ,
dar sufletul se ține de mână cu cerul!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre îngeri
Tranziție
Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâția oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri și atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.
Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore așteptând
Mă descompun și azi într-o silabă.
Încă o silabă din povestea noastră
Va dăinui pe veci în vechiul calendar.
Ce bine ar fi dac-aș putea în vamă
Să te ascund în al meu buzunar.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (29 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre război, poezii despre ore, poezii despre metrologie, poezii despre lungime sau poezii despre calendar
La senectute
Când prea mult îmbătrânești
Și s-au frânt aripile,
ANII nu-i mai socotești
Ci doar numeri CLIPELE!
epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre bătrânețe sau epigrame despre aripi
Visul
Nu pot să mai adorm, să știu că nu mă mai trezesc,
Iar visul, doamne, mă distruge, am iubit și încă iubesc.
Alege-mi tu o cale să mor, dar să nu doară,
O viață întreagă m-a durut, și asta mă omoară.
N-aș fi putut să o opresc, chiar să fi încercat,
Cand intreaga mea putere în gol ma abandonat,
Eu aș băga și mâna-n foc, și jur, n-aș fi putut,
La cât de sincer am iubit și cît de tare a durut.
Dar mă supără durerea, ca drogul mă amețește,
Îmi fierbe sângele în vene, pe suflet mă topește.
M-a făcut să înnebunesc până-n pragul disperării,
M-a lăsat nebun în haos și m-a aruncat uitării.
Să mă plimb din iad in rai și să-mi gasesc un loc,
Că mă arde conștiința, așa cum arde un foc,
Si de-oi striga eu tare că vreau cumplit să mor,
Atunci o să mă-mbie-n moarte cel mai mare dor.
poezie de Ionela Hondreac (26 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre supărare sau poezii despre superlative
Glossă pentru vremuri triste
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu că te-am pierdut.
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai să te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.
S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.
Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și să te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
Să mergi să te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate că aș fi suferit și eu.
Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-mă, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.
Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre sfinți
Lebădă cu aripile larg deschise
În ochii tai
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc
și parcă ar curge raiul
prin tălpile mele-
așa mă privești...
O duminică șchioptând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viață;
iubindu-te, poemele
mi se fac streșini în sânge.
Nu îmi mai scârție poarta din suflet:
am plâns văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre poezie, poezii despre plâns sau poezii despre lebede
Sunt o pasăre uitucă
Sunt o pasăre uitucă,
mereu cu dor de ducă.
În zborul meu,
spre Soare Rasare,
mi-am scăpat
ramura de măslin
din cioc, într-o vale.
Căutând-o, am nimerit
pe creanga unui măr înfrunzit.
Lângă mine, zăcea întins
în plină metamorfoză,
un vierme mic și zgribulit,
chinuit de psihoză.
Timid, m-a rugat să-l ajut
să se transforme, mai repede,
în fluture.
Am așezat, cu milă,
plăpânda omidă
sub o aripă, între coaste.
Însă, vai de mine...!
Ce păcat,
am uitat de ea!
Până când, frumos,
tot rozând așa,
viermele timid
mi-a ajuns la os.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (martie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre văi, poezii despre păsări, poezii despre măslini sau poezii despre frunze
marea fără pești.
corăbiile
nu s-au scufundat.
mrejele nu s-au rupt.
Eu Sunt Cel Ce Sunt
gogyohka de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pești sau citate despre marină
marea fără pești.
corăbiile
nu s-au scufundat.
mrejele nu s-au rupt.
Eu Sunt Cel Ce Sunt.
gogyohka de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți pasă ție
Ce-ți pasă ție, chip de lut,
Că m-a durut, nu m-a durut,
Sunt programat, nu știi, deja
Pentru un secol și ceva?
Eu nu mă panichez nicicând,
Nu pot să pierd ce am visând,
Doar mă închin la un ecran,
Sunt cuirasat și căpitan,
Eu maiestuos intru în port,
Privește-s vesel, hâtru, mort.
********************************
Leul nenăscut a fost luat drept lup,
ciobanii cu banii, l-au gonit, vultanii
au râs la etaj, că aveau curaj,
trece Marea Roșie oastea lui nea Moișie,
faraonul Dzâc plecă-n hagialâc,
pace, zise Cancea, cavaler de Mancha,
dar ariergarda rupe-n două zgarda,
dă cu fiere-n fiară și la Domnul zbiară,
plânge doar Isaia, o pierdu pe Maya,
ah, Ierushalaim, te iubesc, te am,
lupi și lei, hiene, plecați în Ghehene.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre lei, poezii despre vulturi, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre panică sau poezii despre pace
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre sclavie