Vedeţi, şopti el, am decis toţi că ne confruntăm cu nişte profesionişti, nu-i aşa? Iată cum stau pitiţi alături şi lichidează indivizi.

Pamela Branch în Paltonul de scânduri (1951)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Benjamin Cann sună la uşă şi aştepta, întrebându-se dacă viitoarea proprietăreasă îl va recunoaşte. Ştia despre banda de alături? Era şi ea unul dintre membri?

Pamela Branch în Paltonul de scânduri (1951)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt indivizi care-ntre ei se lichidează din plictiseală.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteau amândoi nemişcaţi, încordându-şi auzul. Două ramuri trosniră în adierea uşoară. Un con de brad căzu. Copacii zvoneau şi ei uşor. Apoi un fluierat ascuţit răsună din capătul îndepărtat al luminişului.

Pamela Branch în Paltonul de scânduri (1951)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoscu în sinea lui că, dacă ar fi mutat două cadavre din maşină în plină zi, nu ar fi făcut o treabă mai bună. Pe de altă parte nu ar fi făcut asta în nicio împrejurare. Nu putea înţelege de ce ar face-o altcineva.

Pamela Branch în Paltonul de scânduri (1951)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător

m-am bucurat alături de toţi cei care au urcat
am suferit alături de toţi cei ce-au pierdut
şi am trăit alături de voi toţi. necunoscut
asemeni tuturor celor neştiuţi
viaţa mi-a dăruit lumini şi umbre
aşa cum numai norii trecători
mai ştiu şi pot
oferi.
am primit dureri şi bucurii
cum poate nu mulţi au avut, reale sau închipuite
şi pot să spun că-n viaţă
nu e loc de regrete
pentru că viaţa e scurtă
atât cât ne e dată
o singură dată
şi când crezi că ai mai mult timp
realizezi
că nu ai de unde cumpăra
nici măcar o secundă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

Două mâţe zăpăcite
Stau de vorbă pe un gard
Comentând cam cătrănite
Chestiuni ce încă ard.

Ieri văzut-am nişte şoareci,
Zice mâţa cu-ochii verzi,
Purtau pe ei nişte cioareci
Şi rodeau nişte scoverzi.

Cum aşa, stau la lumină
Şi nu se ascund în găuri?
Zice mâţa mai blondină,
Cercetând sub dânsa hăuri.

Şoarecii văd hăt în zare
Ce mai face-mpărăţia,
Care e în transformare,
Chinuind democraţia.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetitivul Trei în Una

Trec nişte anotimpuri, nişte ani,
Trec nişte roţi, rotindu-se pe bani,
Trec nişte centimetri, nişte cenţi,
Ne repetăm ca nişte repetenţi!

Vin mâinile, ca mâine de curând,
Vin ridurile, ridiculizând.
Vin iernile, grăbindu-se ca ieri,
Ne repetăm ca nişte zilieri!

Stau nişte pietre-n vad şi văd un val,
Stau nişte ochi, vag malformaţi, pe mal,
Stau trei Tăceri în cer, cerşind întruna,
Repetitiv: ba Trei, ba trei în Una!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În hol, pe scaun, zăceau aruncate două haine străine. Pufni. Nu era de acord cu obiceiul soţilor Hillford de a-şi ruga invitaţii să rămână după cină, peste noapte. Erau un cuplu tânăr cât se poate de drăguţ, dar nu putea spune acelaşi lucru despre unii dintre prietenii lor.

Pamela Branch în Paltonul de scânduri (1951)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ne vedeţi azi îmbrăţişaţi frăţeşte, aşa să rămână îmbrăţişaţi pe veci toţi fraţii români.

citat din Iuliu Hossu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii fara el

Pe lîngă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absenţa sa
Şi fără soţ toţi plopii.
La locul lor toţi plopii sînt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens şi nici cuvînt
Lipseşte Eminescu.

Aşa sîntem toţi
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soţ
Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc
Şi-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Şi nu-i foşneşte luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi
Sînt nişte plute oarbe
Numai poetul din poeţi
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toţi
Frunzişul veştejescu-l
Pe lîngă plopii fără soţ
Şi fără Emïnescu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu versuri îngheţate

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abby: Ce s-a întâmplat cu noi? Suntem toţi nişte copii şi avem o singură viaţă. Cum se poate să purtăm atâta ură în inimi? Cum să ne comportăm ca şi cum asta nu ar conta? Contează. Ce s-a întâmplat cu noi? Suntem doar nişte copii. Nu ne putem purta aşa. Nu se poate.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată de ce nicio minte, oricât de savantă sau educată ar fi ea, nu-l poate prinde, găsi pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este obiectul percepţiei tale, aşa cum speră până disperă mintea ta, atunci percepţia ta, şi implicit tu ca ego ce îl percepe pe pârlitul de Dumnezeu, trebuie să fii mai presus decât EL, nu-i aşa!? Perceptorul, experimentatorul trebuie să fie mai presus de obiectul perceput, nu-i aşa?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapt

Cum nisipul lichidează valul spumos,
Aşa ucid şi eu.
Sub alibiul prieteniei m-am camuflat.
Răzbunarea din irisul crud nu piere.
Portretul şters execută infantilul,
Iar eu, cu apă amară, ucid ultimul om.
Acum am linişte.

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-a decis

Mă uit în oglindă
Îmi place ce văd
Dumnezeu s-a decis
Şi face prăpăd
Demolează oraşe natale

Şi fumul felin mă gâtuie sec
Dumnezeu s-a decis
Azi mă înec
Cu pieptul şi mâinile goale

Ceasuri
Bilete mai vechi de un an
Pe toate-am vândut să strâng ban cu ban
Pe toţi şi pe toate-am ucis

Gara umbrită de schije de lemn
M-aşteaptă să plece cu mine
E semn
Dumnezeu şi azi s-a decis

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thomas Fairchild (citind o scrisoare de la Sabrina): "Ieri m-am decis să fiu raţională, aşa că am rupt fotografia cu David. Ai putea să-mi trimiţi nişte bandă scotch?"

replică din filmul artistic Sabrina, după Samuel A. Taylor (9 septembrie 1954)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonelul O'Neill: Cum o duceţi oameni buni? Jack O'Neill, de pe Pământ. Ascultaţi, iniţial am venit aici sa vă salvăm. Dar după cum vedeţi am avut nişte mici probleme. Aşa că daca vreunii dintre voi pot îndoi oţel cu mâinile goale sau se intamplă să fie mai puternici decât o locomotivă, ridicaţi mâna. Identificaţi-vă. Daţi-ne de veste unde sunteţi...

replică din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

Mă uit la nişte pui din coşul de nuiele
Şi-i văd plăpânzi, nevinovaţi, pe toţi cei patru;
Mici, blană diferită, încă orbi cu roză piele,
Toţi puf, motani ce dorm îngrămădiţi un' peste altu'.

O fi la fel la scara universală, oare,
Din când în când în gând un colţ de ochi fugar
Şi cu priviri de asemenea întrebătoare;
Ce va fi mâine om, sistemul planetar?

Căci ştiu, la rându-mi curs pot da de vreau,
Pentru că văd, stau şi admir şi-s protector...
Deci sunt destinul eu şi întâmplătorul pot să dau...
În fond, sunt dintr-o scară un decident, decis de-un Creator!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi amatorii se cred fotografi, dar puţini sunt profesionişti.

Lucian Haşa (16 octombrie 2022)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!