Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Arghezi

Testament

Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi și gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Așeaz-o cu credință căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
Al robilor cu săricile pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapă-n condei și brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Și leagane urmașilor stăpâni.
Și, frământate mii de săptămâni,
Le-am prefecut în versuri și-n icoane,
Făcui din zdrențe muguri și coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, și torcând ușure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenușa morților din vatră
Și am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă și amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un țap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am frumuseți și prețuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Și izbăvește-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptățirea ramurei obscure
Ieșită la lumină din pădure
Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneșă pe canapea,
Domnița suferă în cartea mea.
Slova de foc și slova faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrățișat în clește.
Robul a scris-o, Domnul o citește,
Făr-a cunoaște ca-n adâncul ei
Zace mania bunilor mei.

poezie celebră de din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Tudor Arghezi
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Citate similare

Blestament

Nu veți lăsa drept țară, după moarte,
Decât un nume adunat pe-o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Printre ruine de fabrici furate
Pe brânci de străbuni mei lucrate
Din care, tânăr, furi te-ai apucat se știe
Din țara mea ai făcut hoțule o colonie.
V-ați așezat mafia căpătâi,
Minciuna e hrișovul vostru cel dintâi.
Ați furat tot, fără rușine
Păduri și fabrici și uzine
Și glia toată strămoșească
Și chiar mormintele eroilor din brazdă
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate pentru tine.

Ca să schimbați, acum, ultima oară
Țara-n mișei și brazda-n altă țară
Serviciile au furat, dintre sclavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.

Din graiul tău cu-ndemnuri pentru vite
Tu am ivit sloganuri potrivite
Și leagane urmașilor stăpâni.
Și, jefuite mii de săptămâni

Pe draci ți i-ai făcut icoane,
Făcuși din oameni lacrimi și coroane.
Mierea ai preschimbat-o în venin
Furând puterea ei puțin câte puțin.

Ai luat o turmă, și furând ușure
Ai pus-o când să-mbie, când să-njure.
Ai luat cenușa morților din vatră
Și ai făcut-o voturi de răsplată
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Mințind prin pliscul datoriei tale.

Corupții sunt ca lupii nesătui
Puterea lor stă-n haita fără căpătâi.
Corupții-s ca hienele nesățioase
Ce-nfulecă totul de pe oase.

Durerea țării surdă și amară
Nu mai răsună pe nici o vioară,
Căci ascultând-o ar mai fi jucat
Stăpânul, ca un țap înjunghiat.

Din fabrici și uzine pentru noi
Ai refăcut iar bube și noroi
Iscat-ai datorii și prețuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor
Căci nedreptatea se sucește în morminte.

Te-ai făcut frate cu dracu
... Ca să iei caimacu.
De frate cu dracu te-ai făcut
Inima la draci ți-ai vândut
Din frăția dracilor faci acum parte
Fugi diavole în pustietate

Nedreptățirea ramurei obscure
Ieșită la-ntuneric din pădure
Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Duhoarea hoțiilor de ani întregi.

Întinsă leneșă pe canapea,
Țara suferă în cartea mea.
E plină țara de presă cumpărată
Până și libertatea azi e o privată
Se scriu multe, dar prea multe degeaba
Și nu-nțelegem unde este graba
Sunteți mânați prin circul pandemiei
Spre lagărul conștiinței și-al mâniei
Slova de foc și bărbăția aiurită
Împerechiate-n țară se mărită,
Ca fierul cald îmbrățișat în clește
Omul a scris-o, hoțul o citește,
Făr-a cunoaște ca-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.

E atât de multă nedreptate
Că aș mai scrie înc-o carte
Dară mai bine lăsăm boala
Și începem mai 'nainte cu răscoala.

pamflet de , după Tudor Arghezi
Adăugat de ciprian_dragneSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Argheziana

Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun și patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrătește seara, marea,
Când plânge-n țărmuri toată țara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mișei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ține.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înțeapă doar și strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec și picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,
Să nu punem coroane, doar butelci,
Nu sunt otrăvuri, lacrimi sunt, de melci.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ce-a fost în capul

poetului lase doar un nume
adunat pe o carte (?)
l-am întrebat pe chuck palahniuk
la un pahar de whisky
când priveam humorul de sus
aruncam cuburile de gheață
în moldova și apa gângurea
de fericire că o bagă în seamă
doi scriitori importanți
nimeni nu știa la ce s-a gândit
poetul care făcea frumuseți
și prețuri noi din bube
mucegaiuri și noroi
ne gândeam mai mult la beckett
cu paharul pătrățos în mână

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Cartea de citire

O carte de citire e vatra strămoșească,
În care dorm de veacuri strămoșii, în morminte,
Citind, tot nu mă satur de slova românească,
În care-s încrustate aducerile-aminte.

Din Sarmisegetusa ajunge pânʼ la mine,
Emoția întreagă a Daciei ferice,
Cu slovele de sânge, din vale de Rovine
Și din Vaslui, din Putna, un clopot vorba zice.

Și-au scris mereu viața cu fapte vitejești,
Strămoșii mei de veacuri, cei păstrători de vatră,
Ei sunt Călugărenii și zid la Mărășești,
Erau ciopliți de vremuri, în amintiri și-n piatră.

O carte de citire e vatra strămoșească,
În care dorm de veacuri străbunii în morminte,
Ce-aduc până la mine, prin slova-i românească,
Îndemnuri și temeiuri, aducerile-aminte.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Testament (argheziană)

NU-ȚI VOI LĂSA DREP BUNURI DUPĂ MOARTE
DECÂT UN NUME ADUNAT PE-O CARTE,
Sperând că n-o să-i rupi autograful
Și s-o arunci la tomberon cu vraful!

epigramă de din Semințe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai HaivasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Câinele sufletului

Sufletul meu e câine credincios
L-am dezlegat adeseori din lanț,
Adeseori din cușca lui l-am scos
Și l-am târât până la șanț,
Până la șanțul întăririi mele,
Ca să-l înnec în zmârcul dintre stele.

Desprins cu lanțul și lungimea lui,
Se-ntoarce repede la cușcă
Și mârâie la biciul dintr-un cui
Care scoboară pe-nserat și-l mușcă
Și i se plimbă ca un foc pe piele
Rănile lui sunt și-ale mele.


Câine mișel, tu mârâi numai biciul
Și urmele și pragul mi le lingi!
Căci te târăști ca să-ți păstrezi șoriciul
Și dând din coadă voia mi-o învingi.
Pe toată viața înnădit cu tine,
Nedespățit de coadă și de bot,
Sunt supărat că, strânși atât de bine,
te alung din bătătura mea nu pot.

Însă mă jur, când voi cădea de moarte,
Hoitul meu gol nu-ți va spori ospățul,
Căci de aproape, ca și de departe,
Te voi croi și din mormânt cu bățul.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O poezie tristă

Se face seară-n viața mea
Și încurând e noapte.
Inima mi-e tot mai grea,
Iar vorbele-mi sunt șoapte.

Întunericul pândește
Mai rău ca un scorpion.
Boala multă mă slăbește,
Mă face din om, neom.

Dumnezeu la el mă cheamă.
Am să merg ca să-l slujesc.
De moarte nu-mi este teamă.
Nu vreau mai chinuiesc.

O viață-ntreagă am muncit
Ca să vă las moștenire,
Averile ce-am dobândit,
Întru pomenire.

Cuvintele pline de har
Le-am așternut într-o carte.
Vouă vi le las în dar
le duceți mai departe.

Cuvinte de-nvățătură
În versuri am adunat.
Fără pizmă, fără ură,
Vouă vi le-am dedicat.

Când o fi la despărțire,
În piatră voi să sculptați
O carte, drept amintire.
Citind-o, nu mă uitați.

Iar pe file -ncrustați
Următoarele cuvinte:
"A trăit pentru Carpați
Și s-a dus la cele sfinte".

poezie de (16 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ochii mei

Ochii mei ți-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ți-au visat
dorințele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniștit
din licuricii de safir.

Ochii mei ți-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.

Ochii mei ți-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai prețios smarald
din poeziile create.

Ochii mei te-au adorat
iubite, înger – ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.

Ochii mei ți-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristețea despărțirii.

Ochii mei acum sunt cenușii
și-au pierdut strălucirea
de umbre și neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Am luat din raft o carte

am luat din raft o carte
rătăcesc printre cuvinte
ulițe cu nume sfinte
într-un târg cu geamuri sparte

mustrare grea creionul bont
un drum unește, altul desparte
șapte arte într-o carte
cu scadențele la scont

cât pustiu, atâta sete
lin răcoarea din fântână
recompensa și-o amână
trubaduri pe îndelete

își petrec răcoarea duzii
a secat de cald cișmeaua
sacagiul cu giubeaua
vânzătorul de iluzii

pâlpâie un foc de vreascuri
neputințele din sobe
numai gusturile snobe
nopțile dau foc la teascuri

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Tot omul se naște cu cartea lui în sân... Nu o lăsa niciodată, căci se întunecă lumea și nu mai poți cunoaște slova. Cauți cartea altuia, și a ta îți rămâne străină. Răsfoiește-o la timp, înainte ca limba ei să treacă și să o uiți.

citat celebru din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Gânduri de trecut, în ziua de astăzi

seninul de sus curge-n ochii mei
primăvara-mi șoptește-ncet, am venit
pășesc agale printre petece de ploaie
și cânt cu pașii mei rătăciți, un mozaic
cu sufletul pe un asfalt, rece, încremenit

sus, plâng norii printre copaci cu crengi
de gânduri, prin muguri rătăciți
și florile-și scutură-n vânt nebun petale
de ieri gândurile le-am făcut inele, pentru
trei de mâine și astăzi, visările le-am adunat
de la fereastra trecutului tău și-al meu, în mine
apoi le-am dat păsărilor care zboară-n, înălțimi
de suferință, să le poarte în depărtări, de tine

am rămas cu o rană-n soare, care mă doare
pun lacrimi în țărână, pansând tristeți
întorcerea lor îmi va fi balsam în gânduri
sădesc în pământul vieții și-n arături de timp
iubiri în primăveri care renasc și nu în veri
aștept acum un fragment de ploaie, îngândurat
asfaltul fie cald, pentru ca lacrima mea
ce-mi picură, să se evapore în calea ta
și-n gândul tău, pot sa zbor prin el
pe-o pasare albă, pe cer senin, cu adieri de dor

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când am început clasa I, părinții mei mi-au spus: "Dacă o să citești și o să înveți carte, o să ajungi om mare, n-o să muncești din greu, ca noi." I-am ascultat și am ajuns profesor universitar. Văzând că și acum citesc, scriu și învăț carte în fiecare zi, părinții mei îmi spun uneori: "Mai lasă mă, George, și tu cartea!..."

aforism de din Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (1 aprilie 2017)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Teodor Dume

Așa am păcălit moartea

în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă

nu
n-am scris cartea cărților dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger

așa îmi păcălesc moartea

stau pieziș și împletesc șuvițe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
mușcătura de pe suflet...

poezie de (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Iorga

Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceața toamnelor și gerul iernilor, din toate frământările, suferințele, silința, gloria, din nesfârșit de multe amintiri îngrămădite pe urma morților, care astfel n-au murit întregi, ci din adâncul tăcerii lor sprijină răsfățarea la lumină a urmașilor ce au venit din ei și trăiesc după dânșii. Acest suflet e prețul, mare sau mic, al fiecărui popor.

citat celebru din
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Istoria romanilor Vol. 1" de Nicolae Iorga este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -84.00- 54.99 lei.
Marius Robu

Am două scuze

Ai cele mai frumoase mâini din lume,
Două icoane albe, fără nume,
La care ochii mei, sincer fiu,
Se-nchină pe furiș, de când le știu.

Și parcă le-ar cunoaște de o mie
De ani, sau poate chiar de o vecie,
le-ndrăgesc atât de mult, încât,
Când le privesc, le trece de urât.

În mâna mea, o mână ți-am luat.
- Ce este?- spontaneu m-ai întrebat.
Nu știu ce ți-am răspuns, dar te-am mințit;
Eram și înghețat și fericit.

poezie de (4 decembrie 2021)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Iubire sfântă

Mă întreb dacă aș putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
și-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristețea dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a așezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
împart cu voi nesfârșite bucurii
din ochii mei de mamă
cu iubire sfântă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Datinile noastre

Din doina care-a plâns în vremi la stâni,
Ori cântecul purtat prin graiul viu,
Din zori de zi și pânʼ la ceas târziu,
La hore strânși, la nunți sau la fântâni.

Din datini și-obiceiuri de români,
Mereu am învățat din tată-n fiu,
Așa le-am cunoscut de când mă știu,
Așa se petrecură din bătrâni.

Străbunii mei au scris o scumpă carte,
Cu datini moștenite din părinți,
Ca un izvor ce vine de departe,

Din lacrimi împletite-n suferinți,
S-avem de fericire astăzi parte
Și să-mplinim străvechile dorinți.

sonet de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cartea

Pe masă-n colț o carte șade,
Roșie, ca ai mei ochi,
Căci văzut-au ambii sânge,
Ai acestor scriitori.

Scriitori ce nume multe,
Pe foi albe-au înșirat,
Știe acuma numai cartea,
Câte vieți ea a luat.

poezie de
Adăugat de Stan VladSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țării mele

Potecile mi se aștern în cale.
Sub pașii mei noi drumuri se întind
Mă-nalț în piscul frumuseții tale,
O, țara mea, adâncul să-ți cuprind.

De pieptul tău când îmi lipesc obrazul,
Bătaia clipelor să o ascult,
Auzul meu îți deslușește glasul
Ce din strămoși ne vine de demult.

Atâta soare e și-atât de bine
Sub cerul tău blajin, primenitor!
În tine m-am născut, trăiesc în tine
Și pururea de tine mi-este dor.

Te simt zvâcnind în ierburi și în muguri,
În fiecare sondă de țiței.
Cu freamătul pădurilor mă bucuri,
Ca pe un copil, de mână tu mă iei.

Și-mi dărui mie boarea primăverii,
Pe câmp îmi faci crească grâu-nalt.
Tu pâinea-mi rumenești în țestul verii,
Pe prispă îmi așterni culcușul cald.

La praznicul culesului de struguri,
Te deslușesc și-n plopii din amurguri.
Îmbii cu cofe pline anii mei;
Și-n părul dragei, și în ochii ei.

Când pleci din bărăganele arșiței,
Cu turmele spre munți, cântând din nai.
Unchieș mi-l dai pe baciul Mioriței
Și-mi sui poemul p-un picior de plai.

Aprinzi o stea de flăcări pe cupole,
În orice cărămidă pui un cânt.
Pe schele urci cu Meșteru' Manole
Și zidul nu se surpă la pământ.

Sub colțul ierbii m-oi culca odată,
Cu holda ta m-oi contopi deplin.
O viață doar pe lume ne e dată,
Chiar viața de ți-o dărui, e puțin.

Oriunde-aș fi, te întâlnesc în cale,
O, țara mea, cu tâmple de argint!
Mă -nalț în piscul frumuseții tale,
Te apăr, și te laud, și te cant.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marian Hotca

Călătorie

oriunde am mers
am purtat universul în mine
am mers cu autobuzul, că am mers pe jos
l-am ținut înfășurat în umbră
nu se topească la soare

cele patru puncte cardinale
le-am pus într-o lacrimă crudă
și n-au simțit durerea când le-am smuls
din hotarele lor nesfârșite

am adunat totul în praful din suflet
și acum de abia mă mai târăsc
printre gropi și schelete de stele
ce au murit deodată cu Eva

mi-am câștigat libertatea
prin simplul fapt că exist,
port universul în mine
și mor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook