Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Baba-oarba cu pasărea Phoenix

ți-am trimis-o pe card

te rog ține-o strâns la subțioară
în virtuala vecinătate a tresăririlor tale
și ai grijă cum o presari
prin mall-uri scânteietoare
prin târguri și oboare
ca să mă poți găsi mai ușor
jucând baba-oarba cu pasărea Phoenix
ce-mi clocește o inimă nouă
dintr-o piatră de onix

poezie de (22 mai 2008)
Adăugat de Laurențiu BelizanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Cupa de dor

Zâmbea lumina mea uimirii tale
ținută în privirea-mi caldă strâns,
cu grijă ca pe-a lacrimilor cale,
șteargă urma ultimului plâns.

Și ți-am zâmbit de-atunci, trecând prin vreme
și-ți mai zâmbesc și azi, iubita mea,
când îți pictez iubirea-mi în poeme
și-ngenunchez, umil, ‘naintea ta.

Ca și atunci, privirea mea revarsă,
în unduiri din faldurile ei,
o flacără ce curge și se varsă
asupra ta c-o mare de scântei.

De vrei nectarul zeilor bei,
fă-ți buzele o cupă, iar izvor
îți voi fi eu, turnând, prin ochii mei,
tot ce am strâns în clipele de dor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Ascultă

Ascultă, te rog, ale pianului sunete,
Dans pentru gânduri și pentru minte!
Simte cum lungește timpul, pianul,
Cum minutul îl face, cât anul!

Te rog, ascultă vioara sublimă,
Cântec duios, leac pentru inimă,
Cum plânge de jale, de of și de dor,
Și te înalță, apoi cu un dulce fior!

Ascultă, te rog, ascultă și naiul,
El ne povestește și doina și vaiul,
Cum măsoară și picură prin el viața
Și ne veselește, ca pasărea dimineața!

Ascultă, ascultă, te rog și chitarele,
Leac bun, pentru toate mădularele,
Când chitara puternic vibrează,
Sângele-n vene, dansează, dansează!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

În cuib de cenușă

a devenit pasărea phoenix
după ce a devenit
și nu înainte
ea
pasărea phoenix
își păstrează taina devenirii
în patima ce reproduce devenirea
și fără predice nimicul
ține loc de o bibliotecă nu mai știutoare
decât cel sărac cu duhul
restul paradoxul
numai El îl știe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Ucizi nouă muze

Nouă muze ți-ar dori
zâmbetul
și ți-ar fura șoapta
scriu poemul
cel mai frumos
ce-mi ești tu
fuior luminos
condei pe albastru duios
cu care cobori stele jos
să te vadă inimă
de astru
ce-mi ești
quasarină ce ucizi
celor nouă muze
inspirația
ce nimeni din acest univers
nu mi-o poate aduce
cum șoapta dulce
mi-o răsare
ca o inimă de soare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duel epigramatic, seria 23-a din 5.12.1983-18.01.1984: 2. Eu, precum pasărea Phoenix...

În ăst duel, luptând cu mine,
Arzându-, vei da iar chix,
Că din cenușă, iar revine
La viață, pasărea Phoenix...

epigramă de din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul dorului desculț

Pășeam, desculț, prin colb de drum de țară
Și fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.

Eram ușor ca pasărea ce zboară
Și simțeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.

Simțeam că pot orice, că pot obține
Un loc al meu în sufletul visat
Și-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.

Le simt și-acum, trecând ușor prin mine,
Desculțul dintr-o margine de sat.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ștefan Marinescu

Maraton în univers

Când tristețea te inundă
schimbă-ți ambianța-n undă
mergi întins, netemător
în corpul veșnic vibrator.

De ai în intelect un nod
fugi încrezător în cord;
fugar prin inimă și gând
te mută-n suflet alergând.

Tristețea fiind pe urma ta
în spirit te mai poți muta;
prin meditație, prin rugă
ești neatins, scăpat de fugă.

Cum vălul negru se destramă
cerul de-argint te fascinează
tu fluturând dintr-o maramă
trăind triumful, defilează.

poezie de din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O țigară

Este mai complicat decât pare a fi.
Ai un pachet în față.
Multe posibilități.
Nu este chiar întreg.
Lipsesc doar câteva bucăți.
Este în regulă.
Toți avem un trecut.
Am făcut alegeri care ne definesc.
Alegeri care spun cine suntem,
de unde venim și încotro ne îndreptăm.
Eu te accept așa.
Acum, te rog, alege una.
Știu că avem trăsături comune,
ne învârtim și ne așezăm în același spațiu.
Ai putea spune că suntem toate la fel.
Dar nu.
Pentru o secundă una dintre noi este diferită.
Este specială.
Acela este momentul în care faci o alegere.
Și m-ai ales pe mine.
Mă scoți din rând.
Mă studiezi.
Mă tragi ușor.
Mă prinzi cu ambele mâini,
rotești între degete,
îmi prinzi umerii și genunchii cu mâinile și
rotești coleric trăgându-mi pe nări parfumul
puternic.
Îmi prinzi gâtul cu buzele într-o muscătură fermă
și totuși blândă, caldă, tandră.
Îți fac rău și totuși dorești atât de tare.
Îți fac rău.
Atunci de ce zâmbești?
Mă vrei?
Te vreau.
Vreau să mă consumi cu totul,
să-ți intru prin plămâni,
prin inimă,
prin creier,
prin corp,
să te inund cu totul și
să mă pierd milimetru cu milimetru prin tine.
Hai aprinde-.
Și atunci îl aud.
Zgomotul.
Acel zgomot urmat de o usturime care nu distruge,
ci vindecă.
Îl simt cum îmi arde picioarele
dar nu tem.
Nu tem pentru că ți-am ajuns pe buze,
ți-am pus stăpânire pe gură și
acum pot juca în sfârșit cu limba ta.
Ai tras adânc.
Te simți puțin amețit,
îmbătat de aromă.
Te simt vulnerabil și
prind putere cu fiecare mușchi pe care ți-l relaxez.
Amețeală,
eu îmbăt cu tine,
tu te îmbeți cu mine,
ne consumăm reciproc și
ne satisfacem dorințele.
Mai trage, te rog!
Mai frânge- între degetele tale!
Mi s-a încins spatele și arsura avansează spre gât,
nu mă poți lăsa acum!
Sunt la fel de dependenta de tine așa cum tu ești de mine.
Mai soarbe, mai trage, mai gustă-mă o dată.
Se apropie sfârșitul.
Știu asta, îl simt, e aproape.
Prinde-mă mai strâns și soarbe-mă cu totul.
Contopește-mă cu ființa ta.
Și atunci când arunci ce a mai rămas din mine în scrumieră
nu o privești cu amărăciune.
N-am plecat.
Eu sunt prin tine,
alergându-ți prin celule,
prin țesuturi,
prin sânge,
prin minte,
prin trup.
Nu te voi părăsi curând.
Aprinde alta.

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cărțile trecute prin Indexul și focurile Inchiziției sunt ca pasărea Phoenix. După ce au renăscut din propria cenușă mai trăiesc cel puțin 1400 de ani.

aforism de (18 februarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Tristețea mea

tristețea mea umblă peste tot,
prin orașe de provincie
uitate de timp,
prin târguri și sate de munte,
prin munții cu creste cărunte,
prin constelații
pierdute în haos
și nu-și găsește repaus...

tristețea mea - floare de lotus,
tristețea mea
cu care pierd în azur,
tristețea mea-spânzurată prin vremi,
de ce nu lași,
de ce mă mai chemi?

tristețea mea - cerșetor zdrențuit,
ce umblă prin târguri
cu mâna întinsă,
cu ce se poate plăti darul tău
în ora flamingo, învinsă?

nuanța de scrum
a surâsului meu,
ne-ndeamnă fim iar prieteni,
ne cheamă la umbra de cetini,
veșnicind,
logodiți în astral,
un blestem ancestral...

poezie de (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Mopul

așa cum ți-am spus poate tu
ai umblat
cu alt bărbat cu pectoralii
mai mici
un fel de femeie de
servici
un soi de mascul mânuind
mopul
prin curtea și prin fruntea
unei școli
dintr-o comună din timiș

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Pasărea Phoenix

Mă lipesc
de plămânii tăi
să-ți fiu aerul
pe care îl respiri
atunci când simți că te sufoci de dorul meu.
Nimeni în afară de mine
nu îți va purta inima
ca tribut
iubirii de noi.

Tu știi că noi
suntem Pasărea Phoenix
dar nu renaștem din cenușă,
ci unul din celălalt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încă împreună

nu-mi mai purta de grijă
mi-am învelit bine sufletul în gândurile tale
nu mă mai vezi în profunzime
să mă vezi ca tine
așa cum ești tu
cu frunze
cu vocale
cu mâini și cu rădăcini

nu-mi mai purta de grijă
am învățat să mă hrănesc cu miraje
cu frig,
cu așteptări

și când întorc
văd ce ai devenit între timp
cum respiri ca o piatră
sub apă
prefac în unduiri peste tine
curgem totuși la vale
încet,
printre bucăți de suflete
și strigăte de nisip
fără știi
sau să-ți treacă vreodată prin cap
mai suntem încă
împreună

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața îți vorbește neîncetat. Fă din inima ta un receptor prin care primești mesajele vieții. Conectează-te cu Viața de la inimă la Inimă. Conectează-te cu Tine, de la inimă la Inimă. Cum? Prin inimă.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

Mă doare la rădăcina unui înger

ca atunci când se năștea făt frumos
dintr-o lacrimă
sau mai știu eu din ce altă formă aerodinamică
precum se nasc poeziile
dintr-o inimă bătând pe nesăturate
flămândă ca un animal de pradă în creștere
aproape ca o explozie de așa și mai departe
sau de hai ne trecem unul prin altul
cum se trec clipele prin nemărginire
....................
iubireeeee
nu simți cum te culc la amiază
ca pe o floare de salcâm
....................
câtă lipsă de pădure colindă
iar eu promit primăveri după primăveri
dintr-o rădăcină dureroasă
ca o muzică
sau ca o șoaptă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, te rog, nu mă uita

Doamne, ți-am spus de atâtea ori în spovezile mele
că îmi place strălucirea,
dar m-ai tras zdravăn de urechi,
ca să-mi alung orbirea și din minte smintirea.
Asta ma trezit la realitate, întrebându- imediat
dacă ceea ce ți-am cerut merit cu adevărat.
A vrea e una, a ți se da e alta
și a merita un dar e cu totul altceva.
Toți vrem și visăm străluciri în viață,
dar ce facem ca să le obținem pe merit?
ce înțelegem prin ea, noi hulpavii sorții,
cu pofte de dimineața până seara și invers,
înotând deseori în false senzații
prin lumea bună sau rea.
Strălucirea nu este o lăfăială în luxuri picante,
așa cum cred majoritatea oamenilor,
strălucirea în viață are vibrații în fapte înalte,
cu vectorii îndreptați spre viitor și în eternitate.
Strălucirea e floarea înțelepciunii,
până și după moarte, pentru cei de azi
și pentru cei din zări îndepărtate...
Strălucirea este steaua divină a firii omenești,
ce lasă amprente marcante în infinitul necenzurat.
Ce am făcut eu, pentru a merita această stea?
Iartă- Doamne, deseori m-am visat o stea,
dar strălucirile ei pâlpâiau așa departe.
Acum, am înțeles bine mesajele tale și lecția,
Înțelepciunea și strălucirea ei e ceea ce-mi poți da,
dar încă nu ai motivații justificate.
Timpul le va definii pe toate, doamne!
Timpul în timp poate îmi va trimite o rază de stea,
dar pentru strălucirea ei știu că trebuie
înot în muncă și demnitate.
Deocamdată îngenunghez în rugăciuni de iertare
pentru îndrăzneala mea de a visa așa departe.
Doamne, te rog nu uita!
Speranța mea este la cote înalte
și mă țin cu toată ființa de ea,
poate în viitor voi găsi strălucirea,
la porțile tale înalte.

poezie de (31 martie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E o șansă; ține-o strâns în mână, arunc-o în sus, sus de tot, răsucește-o ca pe un titirez de aur, păstrează-o cu grijă. E o șansă...

în Clinica Gorlin
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cipriana Tanu

Tu ce-mi mai spui

hei, inima mea,
tu ce-mi mai spui despre mine?
mă mai învie nopți albe?
îmi mai sorb nectarul albine?

dar tu, inimă a lui,
pe unde-ți mai umblă pașii
care cer străveziu
își îneacă pântec în tine?

tu ce-mi mai spui inimă nouă?
- mac sărutându-i aurie -
luceafăr rupt de azur să-mi plouă
senină noaptea praful de păpădie

ți se vor tăia, inimo, aripile
și-mi vei cădea în iarbă
își vor crește pruncii în noi, luminile,
inimă, oarbo

volbură sub ie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Vecinătate

noaptea se insinuează
discret în casa asta ternă
ce și-a pierdut ochii
în laptele călduț al celei
mai apropiate constelații
mărginită și ea așa cum
totul are o limită între
o lume și alta
vecine încă te rog să decupăm
poarta în zidul ăsta lipsit
de adevăr culoare și sentimente
încă implor fim lumină în noapte
trăim veșnic în bună vecinătate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu...

Nu știi, nu simți, nu vezi
De atâtea ori cum cad plângând.
Nu vrei, nu poți, n-ai să mă crezi
Cum pierd dorințe tremurând.

Și de atâtea ori ți-am spus
Să vii, pleci, nu te-am mai vrut...
Și fiecare apus de soare
Mă ucidea printr-un sărut.

Sărutul dulce al răzbunării
Ce l-am gustat de atâtea ori,
Chemarea tristă a uitării
Din ofilirea unei flori.

Însă acum te rog fierbinte
La pieptul meu tu revii,
alini doar prin cuvinte
Și-n brațe strâns tu să mă ții.

Și îmi spui că nu-i târziu,
Că nu-i greșeala cea fatală...
Pierdută-n golul cenușiu,
Îmi dau suflarea cea finală.

poezie de
Adăugat de Karine VuicinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook