Anchetă poliţienească

Dom' sergent, după cafteală,
De Ion a constatat
C-a fost drept, fără-ndoială,
Cum şedea în ghips băgat.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwinistă

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri familiare

Aţi văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Şi-l găsiţi la crâşmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Şi de mai ai şi noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineaţa, pe cojoc,
Te scoli şi cu vânătăi,

Dar să fie şi curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ţi se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ţi-ar fi soţul de drag,
Şi cafteală şi scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuţa, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în şapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Că Ion, cum am dedus,
Era soţul ideal
Şi chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, şi-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia şi la încins,

Nici pe zi, el umblăreţ,
Nu s-a agăţat, haihui,
De vreo fustă prin judeţ,
Stând în pătrăţica lui,

Până ieri, să vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuţa caz
Cât de scump a devenit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Ştiţi cum fac, la şapte ani,
Ale noastre... parastas!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

După revelion

Chiar de stăm şi socotim,
Nu-nţeleg cum poate fi:
Noi cu-n an îmbătrânim,
Iar nevestele... cu-o zi (?!)

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referendum

De când mama m-a făcut,
Pân-acum, pensionat,
Niciodat' nu am văzut,
Panică mai mare-n sat:

S-a tot dat, mălai, ulei,
De la dom' primar din stoc,
Zăhărel de câţiva lei,
Chiar şi lemne pentru foc,

Ȋncât, după cum ne-a spus
Chiar şi popa, democrat,
Tot mereu un deşt am pus
Şi cu-ai noştri am votat,

Numai că, se-aude-acum,
Cât ar fi la noi, cum zic,
Societate de consum,
Că nu se mai dă nimic,

De-am ajuns să ne-ntrebăm,
Fir-ar ea, azi, de belea!
Cu cine-o să mai votăm,
Dacă nu se dă ceva?!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel la 112 după Paşti

La spital dus de urgenţă
Medicii au constatat
C-a servit din abundenţă
Dintr-un "miel" ce a lătrat.

epigramă de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea (2018)
Adăugat de Vasile Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelarii prietenei

Oh, ochelarii-mi dau alt diagnostic,
Atipic, după cum am constatat.
În timp ce alţii au slăbit, fantastic!
Eu, sub privirea ta, m-am îngrăşat.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-au făcut un leagăn dintr-o coajă de alun, saltea din petale albastre de toporaşi, iar plapuma era o petală de trandafir. Aici şedea noaptea, dar ziua se juca pe masă. Femeia pusese o farfurie plină de apă şi de jur împrejur, pe marginea farfuriei, aşezase flori cu lujere în apă. Pe apă plutea o petală mare de lalea pe care şedea Degeţica şi umbla de la o margine la alta a farfuriei; avea drept vâsle două fire de păr de cal. Era o plăcere s-o vezi. Ştia şi să cânte şi cânta aşa de subţirel şi de dulce, cum nimeni n-a mai cântat vreodată. Într-o noapte, pe când şedea frumuşel în pătucul ei, pe un ochi de fereastră care era spart a intrat o broască. Broasca era urâtă, mare şi jilavă. A sărit drept pe masă, acolo unde şedea Degeţica şi dormea acoperită cu petale roşii de trandafir.

Hans Christian Andersen în Degeţica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă

Nu ştiu, dar la vârsta asta,
Zilei bune îi vezi faţa,
După cum e şi nevasta
Când se scoală dimineaţa.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covid-19

Sunt şase luni de la Ignat,
Când văru' Ion, un gură cască,
Veni c-un zvon la crâşmă-n sat,
De am rămas cu toţii mască:

Cicătelea, din capitală,
Un virus va veni la noi,
Şi ne-ar lua direct din oală
Iegzact când cheful e în toi;

Domnu primar puse şi sare:
Cică, ăi de sunt virusaţi,
Nu vor avea nicio scăpare,
De ne scuipam în sân speriaţi,

Când a sărit popa Ilie
Contrazicându-i imediat:
Că... de veneam la liturghie,
Doar dracu' s-ar fi speriat!

Noroc cu naşu Pandelică,
Om educat, om cu habar...
Cum să nu-l cred, la o adică
E doctor, deh, veterinar,

C-a auzit el pe-undeva
De la un vraci de peste-ocean,
Că ne putem imuniza
Cu ţuică, Dero şi Perlan!

Acuma, Dero şi Perlan,
Ca leacuri de-antivirusare,
Făcu Măria stoc pe-un an,
De-ajuns să fac zilnic gargare,

Şi doar un gând rău, naşparliu,
Mă chinuie şi nu-mi dă pace,
De-oi mai avea destul rachiu
Până ce prunele s-or coace!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei văduve

După moarte, mulţi îţi spun,
C-a fost soţul prost de bun,
Parcă tu n-ai şti c-a fost,
Toată viaţa, bun de prost.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragialism

După cum am constatat,
După cum vedem că minte,
Cetăţeanul turmentat
A ajuns azi preşedinte.

epigramă de Florea Ştefănescu (aprilie 2008)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia română

Spună lumea ce-o să spună,
Dar cum văd, fără vrăjeală,
În justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

Fi'ndcă ea, legea, fireşte,
Chiar de e vreo bănuială
După cum se tot vorbeşte,
Pentru toţi este egală,

Doar că hoţii... prinşi ca blegii...
Asta-i altă socoteală!
Nu-s egali în faţa legii,
Cum nu sunt nici la ciordeală:

Ăi deştepţi, care de ani,
Sunt deja de milioane,
Şi-ăi mărunţi, coţcari, iau ani
Condamnaţi la-mpins vagoane,

Întrucât, cum ştim cu toţii,
Nu-s şcoliţi, nu-s educaţi,
Şi, ca fraierii, netoţii,
Banii-i dau la avocaţi,

Pe când cei care au şcoală,
Cei deştepţi, cunoscători,
Banii-i dau, fără-ndoială,
Direct la judecători,

Şi plătesc o sumă bună,
Fără fiţe, scârţ, boceală,
Că-n justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudine hotărâtă

Cu soacra a făcut-o lată,
Dar căsnicia-i merge şnur,
C-a pus picioru-n prag odată
Şi-acum... e-n ghips pân' la femur.

epigramă de Mirela Grigore din revista Epigrama de Strehaia
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am constatat: pe facebook, dragii mei,
Azi mor mai mulţi bărbaţi decât femei...
Corona-i drept, la ei va atenta
Şi virtual îi va dezactiva.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pică pară mălăiaţă... în gura lui nătăfleaţă

N-a fost nicicând la noi în sat
O mult mai bună zicătoare,
Însă de când au tot plecat
Copiii,-n van, peste hotare,
De perii care s-au uscat,
Ca şi de astă vorbă mare,
Bătrânii,-n vatră, au uitat
Vorbind la celulare,

Dar pere rumene, de soi,
Găseşti cu tonele în piaţă,
La preţ baban, în euroi,
Însă niciuna mălăiaţă,
Şi-apoi, de-ai întreba, la noi,
Pe fiecare drept în faţă,
Nu-ţi spune unul, nu zic doi,
Că ar fi... nătăfleaţă (!)

Aşa c-a mai rămas "picatul"
Din zicătorea asta dură,
Şi "gura", ce-o... aia tot natul,
Bine'nţeles ca-njurătură,
Când speră în zadar să pice
De la putere-ntreaga clică,
Ce... cum o altă vorbă zice:
"Dacă nu curge... pică"!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filator (definiţie)

După părerea mea umilă,
Din câţi ca ăsta am avut,
Mă-ntreb, cum de a decăzut,
La noi, industria textilă (?!)

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dom' Ubu: Căpitane Bordură, sunt hotărât să te fac duce de Lituania.
Căpitanul Bordură: Cum, dom'le Ubu, eu vă credeam tare pârâit.
Dom' Ubu: Dacă vrei, în câteva zile sunt stăpân în Polonia.
Căpitanul Bordură: O să-l omorâţi pe Venceslav?
Dom' Ubu: Nu-i prost, pezevenghiul, a ghicit.
Căpitanul Bordură: Dacă-i vorba să-l omorâm pe Venceslav, mă bag. Sunt duşmanul lui de moarte şi răspund de oamenii mei.
Dom' Ubu (năpustindu-se la el ca să-l îmbrăţişeze): Ah, Bordură, tare-mi eşti drag!
Căpitanul Bordură: Pff! Puţiţi rău, dom'le Ubu! Nu vă spălaţi niciodată?
Dom' Ubu: Rar.
Madam Ubu: Niciodată!
Dom' Ubu: Te calc în picioare!
Madam Ubu: Mare rahart!

replici din piesa de teatru Ubu rege, scenariu de Alfred Jarry (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun... e-adevărat!

Dragi copii, vreau să vă spun
O păţanie ciudată,
Nu încep cu-a fost odată...
S-a-ntâmplat azi, în ajun,

Şi-am gândit că-i oportun...
E-o poveste-adevărată,
Ce atestă înc-o dată
Că există Moş Crăciun:

Coborând cu-n lift, mai mare,
Fi'nd la un hotel cazat,
Să n-ajungă-ntârziat
Moşu' pe la fiecare,

A zărit, fără să vrea (?!)
Pe podea, şezând ca mută,
O hârtie... de o sută,
Nou nouţă, mirosea (!)...

Tot în lift, privind în jos,
Mai era şi-un avocat,
Drept, cinstit, sărac uscat,
Îmbrăcat nicicum fălos,

Şi-o muiere,-aşa tăcutăăă,
Văduvă, fără păcat,
Cu un gând mereu curat,
Sfântă... pe aceeaşi rută,

Iar în colţ, privind pe şest,
Şi-un sergent, cu multe clase,
Incorupt până la oase,
Poliţai foarte onest;

Şi în liniştea acută,
Coborând încetişor
Într-acel elevator,
Priveau toţi patru la sută,

Până jos, în hol, se ştie,
Când în lift n-a mai rămas,
Luând-o toţi frumos la pas,
Nicio urmă de hârtie (!)...

Dar, minune, dragii mei!
Cine credeţi c-a predat
La recepţie pe dat'
Suta, din câţi fură ei?!

Moş Crăcuin! E-adevărat!
Ceilalţi trei, de v-am vorbit,
Nicicând nu s-a auzit
Să fi existat vreodat'!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care pleacă

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
......................
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Ninge Doamne apăsatu,
Ninge Doamne-ncrucişatu'
Alb îi muntele şi satu',
Colindeli dom'...

Veste v-aduc de departe,
Scrisă cum este în carte,
Venind şi-azi din om în om
Colindeli dom`...

Cum în Viflaim odată,
Maica Sfântă, Preacurată
Pe Iisus a fost să nască
Colindeli dom'...

Irod cum o auzitu,
Gând de moarte i-o făcutu,
Teamă-având de nou născutu,
Colindeli dom`...

Că-i fuse scris la născare
Împărat sa–ajungă mare
Şi nu unul oarecare
Ci-mpărat peste popoare...

Trei magi de la răsăritu,
Dupa stea ce s-or pornitu
La Irod s-or ospeţitu
Colindeli dom'...

Irod vorbă le lăsa
Sfântul Prunc de l-or afla
Veste şi lui să îi dea
Colindeli dom`

Vrând si el să precinstească
Faţa cea dumnezeiască,
Bogăţii să-i dăruiască,
Colindeli dom`...

Dar era-n gând prefăcutu
Să-l omoare ar fi vrutu,
Pe Mesia, nou născutu
Colindeli dom'...

Magii steaua o urmatu
De micut Pruncuţu-or datu
Si Lui i s-or închinatu
Colindeli dom`...

Într-un staul odihnindu
Or găsit Copilul Sfântu
Lângă mama lui dormindu
Colindeli dom`...

Dupa ce s-or închinatu
Fiului Prea Luminatu
Daruri multe i-or lăsatu,
Colindeli dom`...

Aur, smirnă şi tămâie,
Când la ceruri o să suie
La ei gându să-i rămâie
Colindeli dom'...

Cinstiră Copilul Sfântu'
Ce-avea cerul şi pământu'
Şi viaţa după mormântu'
Colindeli dom`...

Vestea v-o dădui şi vouă
Preacinstită lume nouă,
Înalţati cu noi colind
Domnului, să-L preamărim!

Daţi la copii, colăcei
Mere dulci şi covrigei,
Nouă ce-n colind ne-am ars,
O ulcică de ginars.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!