Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mariana Eftimie Kabbout

Ultima noapte

Torențială-i ploaia... Doamne, de ce nu curmă
În mintea mea sărutu-ți din noaptea de pe urmă?
Al dezrobirii zâmbet mi-a-ncremenit pe față...
A mâinii tale urmă mă arde și mă-ngheață.

Absurd mă soarbe vântul. Un dor îmi bea din sânge.
Sub gene-mi urlă cerul. Sub tălpi pământu-mi plânge...
De ce te-mpart cu noaptea când tandru-mi guști ființa?
De câte vieți nevoie mai am să-mi uit sentința?

Amanetez speranța. Pe gratis dau odaia
Prin care umbra-ți merge și-acum la braț cu ploaia...
Ultim va fi păcatul de-oi mai păstra în minte
Atingerea-ți flămândă, pe sânul meu fierbinte...

Vând cea din urmă noapte unei năluci smintite.
Plătește cash (oh, Doamne!) cu chipul tău, iubite!
Mi-e fuga pas degeaba. Pe brațele-mi de ceară,
Născut vei fi de-o ploaie, a nu știu câta oară...

Și chiar dacă iubirea-ți în chinuri m-ar zdrobi,
De biciul ei lovită aș vrea să mai pot fi...

poezie de din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Mariana Eftimie Kabbout

Citate similare

Umbra

Magia nopții când coboară,
Satu' se transformă-n hău.
În piept îmi zace-a câta oară
Un dor nebun de chipul tău.

Și azi mai simt plăcere fină...
Din lumea ta doar pot s-o am.
Îmi umpli viața cu lumină
Prin fulgii moi ce-mi bat în geam.

Și prin dorul cel enorm
Născut din pieptu' tău, de-aproape,
Te simt prin vis atunci când dorm,
Luceafăr tăinuit în noapte.

Vreun vis urât vrând să te zboare
Tristețea-și cată cărărui.
Un zâmbet vrea să mă-nfioare
Născut din ochii tăi negrui.

Tot ce-i trist e mai departe...
Tristețea-și caută cărări,
Pentru vis se naște-o moarte
Ce-l elimină în zări,

Și-i pustiu, și-i fără urmă,
Deja triumfă nalții nori...
Din tot ce-a fost rămâne-o umbră
Ce se-ngroapă în ninsori.

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Eu, cea a nimănui...

Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?

Iertat fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Îngheț de-atâta dor...

pe sub haina mea de piele intră frig și îmi e frig,
nu mai ești să-mi fii acolo, îmi e dor și-n gând te strig,
tu-mi erai căldura verii, erai focul arzător,
nu-mi păsa de am pe mine, haina mea de călător...

acum vântul mă pătrunde și îngheț de-atâta dor,
simt mort în trup cu sânge, curge parcă-i stătător,
simt trist și mi-aud pașii, pașii tăi nu-i mai aud,
pomii, florile -ntreabă, unde ești, ce ți-am făcut?

ce răspuns le dau, doamnă, nici nu știu de ce-ai plecat?
ai stat prea puțin, o toamnă, și-acum sunt un disperat
când credeam că-mi ești jumatea inimii din pieptul meu,
te-ai topind cu tot cu noaptea și-acum tremur, tremur rău

petrec cu tot cu luna și constat că haina mea
mi-e iubită totdeauna și mă strânge cum vrea ea,
o bate vântul și ploaia dar nu pleacă undeva,
urmează răzuită, pe la gât e mucava

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaia din gând

Mi-e teamă, ploaie, c-ai să-mi vii mai rece
Decât un gând ce-adânc înfioară
Când cuprinde, nu mai vrea să plece
Și-aduce-n suflet noaptea de afară.

Cu el mă pot lupta: mi-aduc seninul
Din zile-n care cerul mi-e aproape
Iar sufletu-mi respinge tot veninul
Venit cu întuneric -l adape,

Dar nu pot, ploaie, să mă lupt cu tine,
N- îndura cu lacrimi reci să-mi vii
Din ochi pe care știi atât de bine
Că îi iubesc demult și-i voi iubi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul zeului albastru

Doamne, s-a întors viața la mine
a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie
cu cer grav și frumos ca o noapte adâncă
timpul devenise auriu și fierbinte
și m-am înveșmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată

trecuseră ani de când zeul albastru
nu mai coborâse pe pământ
iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de lume
și Doamne, câte rugi înălțasem către tine
să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile zeului
sa-mi mai las trupul răsfățat de nectarul ceresc
în nopți cu aromă de nemurire

și mi-ai răspuns, Doamne,
trimițându-mi vise de aur
iar aripa îngerului s-a deschis deasupra mea
ca la o binecuvântată rugă
am pornit la drum, Doamne,
în căutarea inimii mele pierdute
știam că voi străbate păduri și deșerturi
până să-mi regăsesc miracolul
sub chip de sărut nemuritor
zeul aștepta zâmbind în lumina binecuvântată
și din palmele lui a țâșnit inima mea
zvâcnind în fericirea fără de pereche
mână în mână am colindat străzi atemporale
ne-am îmbrățișat sub ploaia de aur
trimisă din cerul Tău, Doamne
iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie și nemurire

sunt în mâna ta, Doamne,
cu toată fericirea mea păgână și sfântă
m-am îmbolnăvit de viciul vieții
iar în vârful peniței mele
stă iubirea fără seamăn
și albastrul cerului tău
îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în palmele zeului
să mă hrănesc din propria mea patimă
până când voi trece pe poarta ce duce la Tine
sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile
lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu
lasă-mă să-mi respir libertatea
precum o pasăre cântătoare în dimineți fermecate
sângele zeului curge acum prin penița mea
prin trupul meu zvâcnind de tinerețe
prin visele mele hinărind peste cetăți și păduri
din el îmi iau stropul de Rai
cu care mă voi înfațișa înaintea Ta, Doamne,
în ziua din urmă
dă, Doamne, cu sânge și pulbere de rai
îți scriu epistola aceasta
ce nu aș vrea să se termine niciodată

lasă-mi pe veci visarea, Doamne!

poezie de (25 iunie 2015)
Adăugat de Alina Beatrice ChescaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie

Îmi ești ca o emoție, ca noaptea cea mai dragă
și timpul tău se moțăie pe cea mai sfântă treabă,
giugiulești din când în când și îmi rostești o vorbă,
să nu mă uiți prea decurând iubire ca o fragă.

Îmi ești acum și ieri și azi, o Sfinte și o Doamne,
numeri și apoi scazi și mă aduni cu coarne!
Și Doamne ce să mă mai fac că bâzâie cu toane
un om pribeag și unul vag și unul prins de toamne.

Mă chinuiești și mă cuprinzi în noaptea ta de taină
și cu ce doruri afunzi și eu scap de haină,
ești cea mai cea dintre pereți și chipul tău mi-e rană
și nu mai vreau să mă aștepți mai mult de încă-o toamnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă și ploaie

Cum plânge, Doamne, cerul tău,
spele multele păcate
și praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi și noapte

Cum plouă, Doamne, des și mult,
peste clădirile bălțate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălți și-s tulburate

Pământul e acum noroi
și se lipește pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
și cum îndoaie orice floare

Câte umbrele s-au deschis
și câte chipuri sunt sub ele
se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele

Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulți aduși azi-noapte

Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
iartă, Doamne, de păcate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dacă ploaia...

Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu

Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri

Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul

Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr· de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut

Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anoptimpuri...
plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată

Și dacă ploaia nopții s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aș iubi... deasupra morții mele,
Ca renaști în picături de ploi.

poezie de (19 octombrie 2012)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chintesență

Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, stea clipa
De o rază, agățată.

Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.

Eu înmoi în el penelul
îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță să nu piară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dacă plouă

Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul
Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr-de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut
Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anotimpuri...
plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
Și dacă ploaia nopții s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aș iubi... deasupra morții mele,
Ca renaști în picături de ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Mai este timp

Mai este timp să te mai strâng la piept
Și în albastrul tău să mă pierd lin
Luând în palmã munți de trandafiri
te mai caut printre ei, o, vis divin!

Mai este timp destul să te iubesc
Din creștet până-n tălpi și să mai pot
S-acopăr trupu-ți fin cu nopți fierbinți
Ce n-or mai vrea din minte să te scot

E timp destul pe buze să mai am
Sărutul tău amețitor de blând
Și ne-ntrerupt să te culeg din flori
Apoi să te sădesc la mine-n gând

Da, este timp... tu de ce crezi că nu-i?
Și chiar de nu-i, voi scotoci-n abis
Pe tâmpla nopții să te pot iubi
Pe-aceeași stea, la margine de vis...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ci

Dacă nu te-am mai putut scoate din inima mea,
Mi-am scos inima din piept, și-acum trăiesc fără ea.
La fel am făcut cu mintea, din capul meu să te scot,
Și-acum trăiesc fără minte, dar mă dor de nu mai pot,
Ochii. Să mi-i dau afară, chiar astăzi am început,
Însă ochii mi-au strigat că ei nu te-au mai văzut...
Ci mă dor
Numai de dor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bacoviană

Șiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poți vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat

Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aștept să îmi vii
Am hainele ude și ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece

uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrențe ce latră a pustiu
Unde aflu, ce fac, chiar nu știu

Se aud sirene, mai trece o ambulanță
Un drum poate fără de speranță
Un biet suflet ce a trecut prin viață
Ca seara asta cu ploaie și ceață

Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi bețivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de țigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară

Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e așa de dor
La tine de aș mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aș face chiar și cu vântul

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaia si apusul

Apusul roșiatic se-mbină-n violet
Cu galbenul jăratic și-albastrul amanet,
Mai ia tăcerea-n dreapta și frumusețea-n stânga,
Apoi se pierde-n noapte, cu stele-și joacă fuga.

Negrul se-așterne-n grabă pe cerul plin de nori
Și ploaia cade sumbru prin văi și lacuri ori
Pe câmpul ars de soare și munte întristat,
Peste pădurea care pe mine m-a uitat.

De dimineață cerul e vesel și haios,
Soarele strălucește și astăzi cu folos,
Doar eu pierd și zarea, în amintiri ce dor,
Căci ploaia și apusul erau al meu amor.

E cald și-mi arde visul, pierd în raze dulci
Ce mișună pe trupul fierbinte, dar m-arunci
În nepăsarea-ți rece știind că te ador,
Să moară ploaia veche ș-apoi și eu mor.

Apusul înghită balaurii din vis,
Să se prefacă-n flăcări, fie mai închis,
Să cadă peste valuri, furând sărutul nostru,
Apoi moară-n chinuri, cum mor și eu sub astru.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și rănile știu să râdă

Da, ești ploaia ce cade în mine,
jucăușă ca un copil desculț în iarbă
care înalță zmei,
hohot de dumnezeire
și laptele dulce din sânul poemului.
Îmi înflorește urechea când îmi șoptești
că ai vrea să-mi mângâi macii din sânge,
că așteptarea din trupul tău
nu mai are spațiu pentru a-și întinde brațele,
doar sărutul dornic ni se lipească pe buze
ca aripa de cer,
când noaptea se va încolăci pe trupurile noastre,
fără ne pese că jarul stelelor
ne va lăsa urme adânci
cât degetul unui înger.
Apoi ne vom spune
că si rănile știu să râdă frumos...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciunea unei broaște țestoase

Doamne, ajută-mă să redevin mieluța din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai șterpelit cloșca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Și era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptății tale, m-am zbătut ca peștele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însușire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (și continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poți da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar scâncesc, atunci când îmi pui cuțitul la gât...!

rugăciune de (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 15 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Zbor de fluturi

A trecut atâta vreme
C-am uitat să mai socot,
Am uitat a mă mai teme,
Și din suflet să te scot.

În noapte vorbesc cu luna
Și cu stelele vorbesc,
vrea pentru totdeauna
Cu ele să mă sfătuiesc.

Cer păreri, ele-mi dau sfaturi,
Îmi arată calea bună,
Și plec într-un zbor de fluturi
Departe de-a ta minciună.

Voi cunoaște poate teama
Iubirii ce nu corespunde,
Și poate îmi voi da seama
nu mă mai pot ascunde.

Ies în față, lupt cu viața
Vreau las în urmă totul,
Să-mi recapăt iar speranța,
Să-mi găsesc în viață rostul.

Zbor de fluturi mi-e iubirea
Și ades o poartă vântul,
Face să îmi pierd gândirea,
Uneori chiar și cuvântul.

poezie de (25 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Sisif pe orizontală

nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpații-n brațe și pe scut
când merg spre fericire vai pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
-ntorc și fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut
și dacă e nevoie o iau de la-nceput

poezie de din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doamne! fă-mă să seamăn mereu cu cea pe care bărbatul meu o dorește în mine! Doamne! Doamne! salvează-mi bărbatul, pentru că el iubește cu adevărat și fără el aș fi prea orfană. Și apoi fă, Doamne, ca el moară primul, pentru că vrea el pară puternic, dar este cuprins de teamă când nu mă aude că fac gălăgie prin casă. Doamne! scapă-l mai întâi de teamă! Ajută-mă să fac mereu tărăboi prin casă, chiar dacă va fi nevoie să sparg câte ceva din când în când.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Se face frig, iubitul meu...

Se face frig, iubitul meu... îmi bate-n geam o iarnă,
Copacii goi sunt astă zi triști... și-ncepe-ncet cearnă
Mi-e dor de brațul tău cel cald să-mi mai aline dorul
Culcându-mi capul pe-al tău piept retrăim amorul

E mult de-atunci... eram copii și am crezut în tine
Nici tu nu-nțelegeai ce spui... Era așa de bine!
În două vise ce aveam se împletea iubirea
Dar peste ani s-a așternut tăcută, amintirea.

Mi-e dor iubite de-un sărut!... Ce drept eu am a spune?
Doar o străină am rămas pierdută-n marea lume...
Îl rog pe bunul Dumnezeu să-mi spună dacă poate
Măcar dacă ești fericit... și-apoi merg mai departe...

Rămâi mereu al meu iubit și voi păstra în minte
O dragoste fără păcat cu două jurăminte:
Tu ai promis c-ai revii într-un târziu de iarnă,
Eu n-am promis, dar te-am iubit și-ncepe-ncet cearnă...
Se face frig, iubitul meu, adorm în gând cu tine,
Mai sper că-n sufletul tău bun, e loc și pentru mine...

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!