Sonet comico-tragic II

perechea-ţi de mamele compensează
absenţa de talent şi-o-mbraci în poze;
al sfârcurilor cerc redă psihoze
bătrânilor ce veşnic salivează
goleşti luceferi de metamorfoze
şi cei mai slabi de duh te-ovaţionează
dar plecăciuni către un colţ de oază
aprind în tihnă c-un oftat veioze
ca celor încordaţi să le ascută
şi vrejul ros de-atâta vreme calmă -
se-mpăunează ca o biată cută
când îl vrăjesc scoţând scântei din palmă
dar numai noaptea se aşterne mută
căci "dansul" se încheie c-o sudalmă

sonet de Ionuţ Popa (24 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc imperfect

m-am împerecheat cu degetul, din palmă,
pe care tu m-ai pus, un cerc,
să ştii că te strâng eu, mereu sclipind,
cum malurile rup din valuri marea, îmblânzind-o calmă
şi mă atingi din când în când, să vezi dacă încerc
să fug, să mă perind...

mă întreb de mă ascunzi vreodată,
sau mă arunci pe-o noptieră
din vreo noapte, când ieşit, eu somnambul, din vis,
m-abandonezi... torid amorezată,
mă înşelând că dragostea-i o efemeră,
ca şi trădarea, un compromis...

am rămas scurs de plin,
inelul gol,
c-un nume încrustat, ştanţat pe tâmplă,
ca frica de-a gusta din nou venin
din palma cu întinsul bol,
neştiind, naiv, că încă imperfectu-i cerc, ce se întâmplă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stinge inima Greciei

Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...

Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălţătoare,
Să le aducă viaţa din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...

Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalţe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...

Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viaţă şi al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie şters.
Doamne, omenirea învaţ-o să se-ndemne!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftat închis în auz

Mi-am turnat vorbele în palme, poftiţi:
Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,
Serviţi.

Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă
A celor patru zări; ca focul în lemne
Surâd blândă.

Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,
Nu-l goneşte nici o rugăciune, nici o sudalmă –
Preludiu confuz.

M-am răspândit ca un zbor neterminat
Din casă în casă, din palmă în palmă –

M-am înălţat
În numele de Mamă.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1983)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea celor slabi se stinge în faţa slăbiciunii pentru putere a unui singur individ.

antimetabolă aforistică de Ionuţ Popa (2011)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rar

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Cu cât ţin ochii-nchişi, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Şi-n beznă ard puternic, şi ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poţi cu a sa esenţă spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Şi ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aş putea să spun c-am ochi blagosloviţi
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopţii o umbră îmi trimiţi
Prin somn, pe ochii orbi să se aşeze-n tihnă.

Şi ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor cu dieta la pământ

Degeaba te repezi ca vântul
în palme chinu-ţi să-l jeleşti.
Tu cât credeai c-o să slăbeşti,
când alergai... mâncând pământul?

epigramă de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi despre pensii

Sunt pensii nesimţite rău,
Dar şi a mea, legal, sudalmă,
E nesimţită-n felul său,
Căci nici n-o simt, ţinând-o-n palmă!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi cuprinde marea

Nu poţi cuprinde mare
Oricât te-ntinzi şi vrei
dar te va prinde-odată
sub el, un val al ei.
Nu poţi opri furtuna
oricât te-mpotriveşti
dar te va smulge-odată
vreun vânt, oricine eşti.

Nu poţi să ţii pământul
sub palmă cât ai vrea
dar el doar sub o palmă
pe veci te va ţinea.

Nu poţi să-ngropi Lumina
sub nici un oboroc,
nu poţi opri nici noaptea
nici soarele pe loc.

Nu poţi să-nfrângi Lucrarea
lui Dumnezeu cum vrei
dar vei fi frânt odată
şi tu de mersul ei.

Şi vei vedea ce veşnic
ce-amar şi dureros
e plânsul celor care
se luptă cu Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o tânără damă din Parma,
Ce devenea tot mai calmă;
Când o-ntrebară "Eşti mută?"
Răspunse c-o notă acută "!"
Obraznica tânără din Parma.

limerick de Edward Lear din Cartea cu inepţii (A Book of Nonsense) (1846), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâţia puieţi...

Sunt atâţia puieţi...
şi au apărut în fundul acestei curţi:
o curte imensă,
în care să te pierzi.
Şi umbrele lor, exilate în spate de tot,
presărate în fiecare colţ al disperării
pe coji de cărbune încins,
se altoiesc în bătaia vântului
cu fructele lor găunoase.

Ei nu ştiu că sunt şi fructele şi viermii,
şi se macină unii pe alţii,
şi se calcă în picioare
cu rădăcinile lor ridicole.

Vor să ajungă înaintea celor
pe care ploaia nu i-a uitat,
dar nu ştiu că ploaia vine din interior
sau că nu mai există
nicio brumă de salvare
pentru rândurile lor de crengi
ce se vor rupe la primul oftat
al vreunui copac mai dureros de
ancorat în pământ.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor amuţiţi

O, nebunia marelui oraş, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh priveşte;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.

Curvă, care-n fiori de gheaţă naşte un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobeşte ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.

Dar liniştită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel somnolent

Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic
Şi simţirea-mi este calmă,
Totul mie-mi pare şic.

Chiar de-mi zice-ţi vreo sudalmă,
Nici aşa nu mă ridic...
Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic.

Capul mi-e-nfăşat în şalmă,
Că aşa dormeam de mic,
Ca să nu aud nimic
Că era afară valmă.

Ochii mi-au cazut în palmă.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Show păsăresc

Ce pare-a fi, nu totdeauna este
un adevăr, dar poate fi poveste
pe care gurile răuvoitoare
o-ajută să devină foarte mare,

Iar eu v-arăt, c-o poezie mică
ce s-a-ntâmplat c-o biată păsărică
atunci când a băut un strop de apă
nebănuind ce show va să înceapă:

Era un piţigoi c-o sete mare
şi obosit de-atâta alergare,
căci puii lui cereau mereu mâncare,
iar ziua îi era o căutare.

Chiar peste drum, anostă, cenuşie,
s-a nimerit o vrabie să fie
şi a văzut frumosul piţigoi
în apă oglindit. Crezând că-s doi,

A inventat, pe loc, povestea-i crudă,
şi a transmis-o unei mierle, rudă,
şi surdă, cred, măcar de o ureche,
dar tot a ciripit-o spre o streche.

Acesta, bâzâind încolo-încoace...
e clar că, de atunci, nu mai e pace
la cuibul lui, cu piţiguşa lui,
ce a privit în gura orişicui.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Show păsăresc

Ce pare-a fi, nu totdeauna este
un adevăr, dar poate fi poveste
pe care gurile răuvoitoare
o-ajută să devină foarte mare,

Iar eu v-arăt, c-o poezie mică,
ce s-a-ntâmplat c-o biată păsărică
atunci când a băut un strop de apă
nebănuind ce show va să înceapă:

Era un piţigoi c-o sete mare
şi obosit de-atâta alergare,
căci puii lui cereau mereu mâncare,
iar ziua îi era o căutare.

Chiar peste drum, anostă, cenuşie,
s-a nimerit o vrabie să fie
şi a văzut frumosul piţigoi
în apă oglindit. Crezând că-s doi,

A inventat, pe loc, povestea-i crudă,
şi a transmis-o unei mierle, rudă,
şi surdă, cred, măcar de o ureche,
dar tot a ciripit-o spre o streche.

Aceasta, bâzâind încolo-încoace...
e clar că, de atunci, nu mai e pace
la cuibul lui, cu piţiguşa lui,
ce a privit în gura orişicui.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Epigrama

Epigrama-i muză calmă,
Care-atunci când se iveşte,
Te alintă blând c-o palmă
Şi cu alta te cârpeşte.

definiţie epigramatică de Dimitrie Jega din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii care se năpustesc asupra mieilor, mieii consumaţi de către lupi, cei puternici care îi sacrifică pe cei slabi, cei slabi care sunt victimele celor tari - asta este Natura, cu voinţa ei, cu schema ei de acţiuni şi reacţii perpetue, o grămadă de vicii şi una de virtuţi - într-un singur cuvânt, un echilibru perfect care rezultă din egalitatea Binelui şi a Răului pe Pământ. Niciun îndrăgostit, dacă e de bună credinţă şi sincer, nu va nega că preferă să-şi vadă iubita, mai degrabă moartă, decât infidelă.

citat celebru din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demografică

Cu vocea-i sigură şi calmă
A spus un senator în parlament:
Când fusta se scurtează cu o palmă,
Natalitatea creşte c-un procent!

epigramă de Vasile Larco din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de lumină

Au rămas câteva zile
De azi până la Crăciun
Peste-a nopţii color file
În ochi ce ni se depun

Geme noaptea prin oraş
De mulţimea de culori
Zugrăvită din lămpaş
Cu-o mulţime de fiori

Cu-o mulţime de lumini
Aşa — diversificate
Sufletu să ţi-l alini
Din puhoiu de bucate

Cu atâtea prăjituri
Să fii dar întâmpinat
Însuţi tu ca să te bucuri
Menţinând duhul curat

Noaptea rece de lumină
Apoi tu să o străbaţi
Având pacea-n duh deplină
Cu mulţimile de fraţi

Căci Hristosul s-a născut
Şi a Lui e sărbătoarea
Fie-ne dar veşnic scut
Şi de-a pururi El salvarea

Glorie dar Lui Isus
Tatălui— Cel Prea Înalt
Căci lumină ne-a adus
S-avem sufletul curat

În lumina Lui Divină
Ne vrem toţi azi îmbrăcaţi
Fără pată fără vină
Pe veci să fim dar salvaţi

Noi Isus îţi mulţumim
Pe pământ căci te-ai născut
Şi iată îţi proslăvim
Numele-ţi— ce-i veşnic scut

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de lumină

Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai aşezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viaţa sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viaţă păşind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge — sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viaţă să trăim numai prin har

Evanghelia Ta Sfântă fiinţa să ne lumineze
Şi pe palmele-ţi Divine o Isus să ne aşeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toţi
Căci suntem Isuse Doamne ca şi înviaţi din morţi
De când Tu în viaţa noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ţinta noastră era firea când noi nu te cunoşteam
Astăzi tu ne eşti dar ţintă ca părintelui Avraam

Noi Isus te vrem pe Tine în noi veşnic să rămâi
Să trăim viaţa sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veşnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noştrii toţi să fim
Şi cântarea biruinţei pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ţi lăudăm
Glorie cinste şi slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viaţa veşnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăştur Cluj-Napoca

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!